Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Măzănăeşti | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Măzănăeşti

 

 

 

MĂZĂNĂEŞTI. Menţionat, în 1574, drept sat, „Mădzănăeştii la Suceavă” se pustiiseră, la 1742, ca proprietate a mănăstirii Slatina. Numele vine de la Măzărăeştii – După cum argumentează Rosetti, şi „se explică prin Toma, fiul lui Mazar, dat de un regest. Deci, nu e un caz de rotacism. Forma de astăzi, Măzănăeşti, e preţioasă pentru că n este un indiciu că s-a evitat rotacismul”[1].

 

1772: Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Măzănăeştii, în Ocolul Siretului de Sus, fără alte precizări, „21 – toată suma caselor”, însemnând 17 panţiri isprăvniceşti, 1 popă şi 3 femei sărace.

 

1774: În 1774, satul Măzănăieşti avea 17 familii, patru dintre acestea, cea a lui Tanasă COJOCARIU, sosit în 1738 din Borşa, cea a lui Bucur BORŞAN (1762, Cerneşti), cea a lui Andrei MORARIU (1769, Leşu Ilvei) şi cea a lui Filip NUŢU (1774, Enciu), reprezentând primul val de migraţiune ardeleană, lor alăturându-li-se, în 1776, Iacob HANN (Horodniţa) şi Ion BODNAR (Slatina), iar în 1777, Chirilă SALVAN (Bileag) şi Anton DASCĂ (Mintiu).

 

1782: Între anii 1782-1787, se stabilesc şi la Măzănăieşti câteva familii de agricultori şi meşteşugari germani, provenite din Franconia şi din Bavaria.

 

1795: Biserica Adormirea Maicii Domnului din Măzănăeşti a fost construită în 1795, dotată cu un iconostas nou, în 1835, şi renovată în 1870. În 1843, biserica avea 448 enoriaşi în Măzănăeşti şi în Lucăceşti, dar postul de preot era vacant. În 1876, când din patronat, alături de Împărat şi de mănăstirea Slatina, făcea parte şi Gabriel de PRUNKUL, biserica avea 812 enoriaşi, preot cooperator fiind Vladimir VASILOVICI. În 1907, preot era Dimitrie TELEAGĂ, născut în 1864, preot din 1894, iar cantor, din 1906, Petru BARDAŞ, născut în 1882.

 

1851: „O broşură, lucrată de Franz Raffelsberger şi publicată în 1851, la Viena, cuprindea „Itinerariile sau directorul tuturor rutelor poștale din k. k. Statele austriece“, itinerariul cu nr. 61 era cel de la Cernăuţi, la Bistriţa, de 19 poşte şi jumătate”, Măzănăeştii fiind incluşi în parcursul: „De la Suceava, trăsura de poştă se îndrepta spre Măzănăeşti (o poştă şi jumătate), apoi, prin Capu Codrului, spre Gura Humorului, aflată la o poştă de Măzănăeşti şi la 2 poşte şi jumătate de Suceava”[3].

 

1868: „Vasile Găina s-a născut în comuna Mazanaeşti, la anul 1868, din părinţi ţărani. Studiile liceale le-a absolvat în Suceava, iar cele teologice la universitatea din Cernăuţi, unde, în iulie 1893, a fost promovat, sub Auspiciis Imperatoris, doctor de teologie. După promovarea sa, Dr. Vasile Găina şi-a urmat studiile sale, ca bursier al fondului ort.-or., la universităţile din Viena, Berlin, Bonn, Atena, făcând, în acelaşi timp, călătorii de studii în Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Italia, România, Ungaria, Grecia şi Turcia. În anul 1896, Dr. Vasile Găina a fost numit suplent pentru Dogmatica generală şi Apologetică la facultatea teologică ort.-or din Cernăuţi; în 1897 a fost numit membru al comisiei de examinare, la examenele sistematic-practice, de la această facultate; 1898 a fost hirotonit în presbiter”[4]. A murit, la Cernăuţi, în 8 septembrie 1907. A scris: „Discurs de inaugurare la începerea prelegerilor din teologia dogmatică” (Candela 1896 a. XV); „Theorie der Offenbarung” (Czernowitz 1898); „Teoria revelaţiunii” (Cirnăuţ 1899); „Universalitatea, fiinţa şi originea religiuni” (Cernăuţ 1899); „Argumentul cosmologic şi fizico-teologic sau teleologic pentru existenţa lui Dumnezeu, cu o introducere despre argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu în genere” (Cernăuţ 1901); „Buddhizmul şi creştinismul” (Cernăuţ 1901); „Admisibilitatea căsătoriei a doua a preoţilor din punct de vedere dogmatic, emonic şi practic” (Cernăuţ 1907); „Biografia arhiepiscopului şi mitropolitului dr. Silvestru Morariu Andreievici” (Cernăuţ 1907”; „Biografia arhiepiscopului şi mitropolitului dr. Vladimir de Rcpta” (Cernăuţ 1907)[5].

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Gura Humorului (tribunal districtual), Băişeşti cu Stănileşti sau Cornu Luncii, Berchişeşti, Braşca, Drăgoieşti cu Lucăceşti şi Folowanik, Gemenea cu Slătioara şi Ostra pe Graniţă, Ilişeşti, Joszeffalva, Capu Câmpului, Capu Codrului cu Păltinoasa, Mănăstirea Humorului cu Bori, Pleşca şi Buchenhain sau Poiana Mikuli, Corlata, Măzănăeşti cu Stejăroaia, Stulpicani cu Plutoniţa, Doroteea, Voroneţ cu Bucşoaia şi Frasin”[6].

 

1888: O şcoală cu 2 clase a fost deschisă, la Măzănăieşti, în 1888[7].

 

1890: În 1890, comuna Măzănăeşti avea 687 locuitori, primar fiind Iosif Kristel. Folcloristul Alexandru Voevitca era preot, Leon Turturean era învăţător, iar Gavriil Rotariu – cantor bisericesc.

 

1895: În 30 decembrie 1895, „în Măzănăeşti a fost alegerea comitetului comunal… Aleşi au fost, în Corpul I, Franz KRAMMER, Ioan ALDEA, Dumitru COSTINAR şi Ştefan MOLDOVAN; în Corpul II, Ioan CRĂŞMAR, Nicolai CRĂŞMAR, Petru FILIP şi Constantin RUSU; în corpul III, părintele Alexandru VOEVITCA, Otto CHAN, Nicolai BĂRLEAN şi Constantin UNGUREAN”[8].

 

1907: „Martorul Kristian Hock din Braşca şi Adam Walter din Ilişeşti afirmă că Wilhelm Sauer din Mazanaeşti, precum şi alţi alegători din acest sat, au primit, pentru voturile lor, de la Aurel Onciul câte 20 coroane, pe când Andrei Melniciuc din Braşca şi mulţi alţi alegători din acest sat au primit pentru voturile lor suma de 2 coroane”[9].

 

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[10], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Filomina CRISTEL (fără vârstă menţionată, în 1907) din Măzănăeşti.

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Mazanaeşti, comună rurală, districtul Gurahumora, aşezată la iz­voarele pârâulul Şomuz şi li­pită de comuna Drăgoeşti, în par­tea sa de Nord. Suprafaţa: 5,31 kmp; po­pulaţia: 687 locuitori români, precum şi puţini germani şi alţii; religia greco-ortodoxă pentru majoritate, romano-catolică, evanghelică şi mozaică pentru rest. Este situată lângă drumul districtual Suceava-Gurahumora; are un oficiu poştal; o şcoală po­pulară, cu o clasă, şi o biserică, deservită de preotul de la fi­liala Lucaceşti. La 1776, era cătun şi apar­ţinea mănăstirii Slatina. Populaţia, formată din lo­cuitori originari şi din colo­nişti transilvăneni, se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 400 hectare pământ arabil, 15 hectare fâna­ţuri, 9 hectare grădini, 91 hectare imaşuri 0,55 hectare păduri şi 9 ari heleştee. Se găsesc 38 cai, 315 vite cornute, 117 oi, 251 porci şi 68 stupi”[11].

 

1914-1918: Obolul de sânge pentru Bucovina a fost depus de „Rezervistul Nicolae Muscă, Măzănăeşti, Regimentul 22, prizonier”[12]; „Jakob a lui Franz Krammer, din Măzănăeşti, a participat la război şi ar fi murit pe frontul italian, în anul 1919, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soacrei sale, Maria a lui Jesef Noverki, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[13]; „Irimie a lui Alexandru Bărlean, din Măzănăeşti, a participat la război şi a dispărut din anul 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ileana a lui Ieremie Bărlean, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[14]; „Petrea a lui Ioan Bardaş, din Măzănăieşti, a participat la război, ar fi căzut într-o luptă, în anul 1914, pe frontul rusesc, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Natalia a lui Petru Bardaş, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[15].

 

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[16]: Găină Vasile, soldat, ctg. 1941, eu ultimul domiciliu în comuna Măzănăeşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941”.

 

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[17], următorii învăţători şi învăţătoare: Ionel Gheorghe, comuna Măzănăeşti, jud. Suceava, media 7,61”.

 

La Măzănăeşti s-a născut, în 6/16 octombrie 1916, marele sculptor Eftimie BÂRLEANU, absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, în 1945, elev al Maestrului Ion Irimescu, creator, printre altele al statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare din Suceava.

 

 

[1] Rosetti, Al, Istoria Limbii Române, I, Bucureşti 1986, p. 477

[2] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 346

[3] Raffelsperger, Franz, Itinerär oder Verzeichniss aller Postrouten in den k. k. österreichischen Staaten, Wien 1851, pp. 53, 54

[4] Apărarea Naţională, Nr. 62 şi 63, Anul II, duminică 1 septembrie stil nou 1907, p. 1

[5] Tribuna, Nr. 187, Anul XI, Arad, 24 august / 6 septembrie 1907, p. 2

[6] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[7] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 51, 1876 p. 54, 1907 p. 99

[8] DEŞTEPTAREA, Nr. 2/1896, p. 14

[9] Apărarea Naţională, Nr. 79 şi 80, Anul II, duminică 3 noiembrie stil nou 1907, p. 3

[10] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940

[11] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 137

[12] Viaţă Nouă, IV, nr. 175 din 5 martie n. 1916, p. 4

[13] Monitorul Bucovinei, Fascicula 19, Cernăuţi, 1 iulie nou 1921, pp. 244-254

[14] Monitorul Bucovinei, Fascicula 13, Cernăuţi 15 aprilie nou 1921, pp. 157-161

[15] Monitorul Bucovinei, Fascicula 11, Cernăuţi 30 martie nou 1921, pp. 128-133

[16] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5543-5549.

[17] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552


Comments are closed