Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Mănăstirişte | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Mănăstirişte

 

 

 

MĂNĂSTIRIŞTE. „Acest suburbiu e aşezat spre amiază-zi, de la Cernăuţi. E împrăştiat pe şes, numai partea lui nordică e pe dâmburi şi pe vale, în care se află şi un pârâu… Aici e o şcoală comunală de 4 clase. La ea umblau, în 1894, 105 Români, 47 Ruteni, 160 Germani, 9 Poloni, 1 Ceh. Anul fundării, 1872. Aici ar fi necesară o bisericuţă de piatră, vis-a-vis de şcoală, ca să aibă copiii unde umbla la ascultarea sfintei liturghii, că, pe aiurea, nu le dă mâna să meargă, din cauza depărtării. În Mănăstirişte locuiesc oameni de tot felul: Români, Germani, Ruteni, Jidovi. Oamenii ortodocşi din acest suburbiu, deşi mai toţi Români, vorbesc, între olaltă, când se întâlnesc, ruseşte, numai preotului îi spun „Bună ziua!”. După ce au trecut de dânsul, o mână ca şi mai înainte. Româncele şi şvăboaicele vorbesc, între olaltă, tot ruseşte. Rele timpuri!”. „Se pare că şi pe locul acesta a fost un schit sau o mănăstioară, de unde apoi şi numele de Mănăstirea, care, în mod corupt, se zice Mânăstirisca”[1].

 

1891: Volumul 17, nota 160, pagina 178 (Conservarea monumentelor din Bucovina). „Profesorul conservator Romstorfer a înaintat deja Comisiei Centrale un raport foarte important, privind necesitatea conservării multor monumente importante din Bucovina. În același timp, el a atras atenția asupra bisericilor mănăstirești din Putna, Suceviţa, Dragomirna, asupra bisericilor mai vechi ale parohiilor și ale filialelor din Horecea, Toporăuţi, Siret (2), Mănăstirişte, Suceava (4) Ilişeşti, Pătrăuţi, Sf. Ilie, Rădăuţi, Suceviţa, Solca, Comareşti, Arbore, Volovăţ, Milişăuţii de Sus, Satulmare, Mănăstirea Humorului, Voroneţ, Vatra Moldoviţa etc., în afară de numeroasele biserici din lemn. La biserica din Mănăstirea Humor, mortarul piedestalului, care are o înălțime de aproximativ un metru, a căzut parțial, cu excepția peretelui inferior, care poartă încă picturi splendide. Pe cei aproximativ 30 cm lățime, pietre de profil pietonal sunt desfăcute sau chiar aruncate, îmbinările fiind mai ales fără mortar. Trotuarul din jurul bisericii s-a scufundat atât de adânc, încât nu numai că nu mai servește scopului, dar a devenit de-a dreptul dăunător construcției. Când s-au desființat mănăstirile, această biserică a devenit biserică parohială, iar iconostasul de acolo este de remarcat“[2].

 

1898: În Mănăstirişte sunt două societăţi: 1. O filială a „Doamnelor Române” din Bucovina; 2. Cabinetul de cetire „Mănărişte”, care e o filială a Societăţii cantorilor români din Bucovina „Lumina”, întemeiat în 1898[3]. Cabinetul de lectură „Lumina” din Mănăstirişte s-a înfiinţat, în 1 Mai 1898, sub preşedinţia lui Andreiu Brăteanu, vicepreşedinte fiind Ion Penteleiciuc. Din comitetul de conducere mai făceau parte şi preotul Petru Popescul (secretar), Dionisie Clein (controlor), George Zavadovschi (casar), Nicolai Cohut (bibliotecar), Mihai Jemna (econom), Vasile Jemna, Nicolai Scalat şi Mihai Creiliciuc (comisia de control).

 

1906: Încercare de sinucidere. Iosefa Nicur din Mănăstirişte, nr. 500, a încercat, ieri, să se sinucidă, bând o soluţiune de fosfor. Cauza a fost amor nefericit şi anume că părinţii ei sau opus legăturii ce vroia ea s-o încheie cu alesul inimii sale. Bolnava a fost transportată la spitalul ţării”[4].

 

1907: „De însemnat ar fi şi reuşita socialistului George Grigorovici în al doilea cerc electorat din Cernăuţi, contra candidatului Evreilor N. Wender. Grigorovici a întrunit 3.543 voturi, iar Wender 2.494. Românii din oraşul Cernăuţi, din suburbiile Roşişa, Clocucica, Mănăstiriştea, au votat cu toţii pentru Grigorovici, care, ca român din naştere, are legături de sânge cu noi. Şi programul lui a fost mai simpatic decât cel al contra­candidatului”[5].

 

1907: „Cabinetul de lectură „Mănăsterişte” din Mănăsteriştea îşi amână petrecerea poporală, care era fixată pe ziua de 14 Iulie stil nou, pe ziua 28 Iulie stil nou; tot în aceiaşi zi se va ţine şi adunarea generală a cabinetului de lectură. Petrecerea va avea loc în ograda dlui Maxim Jemna. Începutul, la 2 ore după-masă. Intrarea 50 bani. Suprasolviri se primesc cu mulţămită şi se vor publica pe cale ziaristică. Venitul curat este menit pentru sprijinirea copiilor săraci din Mănăstirişte. Onoratul public tânăr inteligent din oraş este rugat a lua parte la această petrecere poporală”[6].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Mănăsteriştea (Manasteriska), mahala a oraşului Cernăuţi, cu 2.600 locuitori, parte colo­nişti germani, parte colonişti pripăşiţi din Galiţia şi numai puţini români. Populaţia se ocupă cu felu­rile meserii, cu salahoria şi parte cu grădinăritul şi agri­cultura. Germanii sunt buni zidari, care lucrează mult prin România. Are o şcoală, cu 6 clase (deci peste 180 şcolari – n. n.), pen­tru ambele sexe, iar cultul ţine de oraşul Cernăuţi. Se găsesc 135 cai, 391 vite cornute, 86 oi, 302 porci şi 44 stupi de albine”[7].

 

1914-1918: Petru a lui Petru Huber, născut în 1886, în Mănăstirişte, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 3 de Artilerie Grea, în Przemysl, şi a servit în fortăreaţă. În martie 1915, a căzut prizonier la ruşi şi a fost internat în lagărul din Taşchkend. Acolo ar fi murit în iunie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Luisa Huber, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[8].

 

1936: Legionarii au ridicat o biserică în Mănăstirişte, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, iar studentul la teologie Gheorghe Grigor „a fost asasinat mişeleşte de o mână criminală”, devenind jertfa de la temelia sacrei zidiri şi fiind omagiat de Traian Brăileanu, Constantin Zoppa, Barbu Sluşanschi, Vasile I. Posteucă şi Mircea Streinul[9].

 

 

[1] Hostiuc, Erast, Prof, Schituri bucovinene, în Ţara Şipeniţului, Anul I, Nr. 1, Cernăuţi, iulie 1936, p. 25

[2] Romstorfer, Carl A, Aus „Mittheilungen der k. k. Central-Commission, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 45-71

[3]  Patria, Anul III, Nr. 291, Nr. 292, Nr. 293, Nr. 294, 295, 297, 299, 301, 304, 306, începând cu ziua de 30 Iunie / 12 Iulie 1899

[4] Apărarea Naţională, Nr. 9, Anul I, Cernăuţi, duminică 4 noiembrie stil nou 1906, p. 4

[5] Viaţa românească în Bucovina, în Viaţa Românească, Volumul V, Anul II, Iaşi 1907, p. 397

[6] Apărarea Naţională, Nr. 51, Anul II, duminică 14 iulie stil nou 1907, p. 3

[7] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 139

[8] Monitorul Bucovinei, Fascicula 76, Cernăuţi în 22 Octomvrie nou 1919, pp. 5-9

[9] Iconar, Anul I, Nr. 12, Cernăuţi 1936, pp. 1-8


Comments are closed