Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Lucăceşti | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Lucăceşti

 

 

 

LUCĂCEŞTI. Satul Lucăceşti este atestat documentar în 3 decembrie 1462, când, pentru că se pierduseră uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoieşti, Lucăceşti, Boteşti şi Căcăceani, Ştefan cel Mare întăreşte aceste moşii lui Laţco, ginerele lui Romaşco şi, deci, nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Laţco, moşia trece la Vasutca, sora lui, jupâneasa lui Stanciul aurarul, care obţine uric în 24 septembrie 1498.

 

1558: În 5 aprilie 1558, nepoţii Vasutcăi şi ai lui Stanciu aurarul, monahul Teodosie şi sora lui, Odochiţa (copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi), dăruiesc mănăstirii Voroneţ „un sat, anume Drăgoeşti, după uricele de întărire pe care le-a avut moaşa (N.N.: în sensul de bunică) lor, Vasutca, precum şi satele Lucăceşti, Boteşti şi Căcăceani.

 

1785: Destinul Lucăceştilor este, apoi, acelaşi cu al satului Măzănăieşti, din care face parte şi după organizarea comunelor (1785) în Bucovina.

 

1791: „În cele din urmă, menționăm așezarea moldovenilor din Lucăceşti (Lukaczestie), care, în 1791, a fost scoasă complet de sub stăpânirea mănăstirii Voroneţ. Nouă familii au emigrat din Moldova, în total 28 de suflete, şi au fost stabilite aici, fiecare fiind înzestrată cu câte 24 de prăjini de pământ arabil, cu aprobarea unei scutiri de impozit timp de cinci ani”[1].

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Gura Humorului (tribunal districtual), Băişeşti cu Stănileşti sau Cornu Luncii, Berchişeşti, Braşca, Drăgoieşti cu Lucăceşti şi Folowanik, Gemenea cu Slătioara şi Ostra pe Graniţă, Ilişeşti, Joszeffalva, Capu Câmpului, Capu Codrului cu Păltinoasa, Mănăstirea Humorului cu Bori, Pleşca şi Buchenhain sau Poiana Mikuli, Corlata, Măzănăieşzi cu Stejăroaia, Stulpicani cu Plutoniţa, Doroteea, Voroneţ cu Bucşoaia şi Frasin”[2].

 

1890: Biserica Sfântului Dimitrie din Lucăceşti a fost construită în 1890 şi sfinţită 1891. „În 1890, satul Lucăceşti avea 61 de case, cu 290 de suflete, inclusiv 260 de români”[3].

 

1895: O şcoală cu o clasă a fost deschisă, la Lucăceşti, în anul 1895[4].

 

1903: În 1903, s-a înfiinţat la Lucăceşti o bancă populară proprie, condusă de învăţătorul Leon Turturean şi de primarul Andrei Paico.

 

1908: „Ne pare rău că trebuie să scoatem la lumină, de astă dată, păcatele unui om care face parte din starea învăţătorească. Departe de noi să facem responsabilă întreaga învăţătorime pentru faptele rele comise de un învăţător. Voim să arătăm însă cât este de rău, dacă îşi permite cineva lucruri care stau direct în contrazicere cu codul penal, crezând că aduce un serviciu politicii la care adresează starea din care face parte. Frumos serviciu! Nu credem că ar merge patima până într-acolo ca să poată fi aprobate cele ce le-a făcut învăţătorul Leon Turturean din Lucăceşti, de toată învăţătorimea. Domnia sa a pus adică la cale, în timpul alegerilor, pe trei oameni să spargă fereştile la mai mulţi alegători, care nu aflară de bine să fie aderenţii candidatului la care credea că trebuie să ţină toată lumea. Ce să-şi închipuie oamenii, dacă dl învăţător, care are chemarea a creşte generaţii întregi şi a le îndruma pe calea binelui şi adevărului, în loc să servească drept model, se apucă de lucruri criminale. Ce ar fi încă, dacă s-ar fi apucat singur să le facă, dar aşa, să seducă el pe bieţii oameni şi să-i împingă la fapte, pentru care vor trebui să respundă înaintea dreptăţii. Cei cu fereştile sparte i-au dat deja pe cei vinovaţi pe mâna judecătoriei. Acolo se va adeveri cine a fost vinovatul adevărat, care nu este altul nime decât dl Leon Turturean. Văzând comuna ce lucruri învaţă dl învăţător Leon Turturean, l-a dat deja pe mâna judecătoriei şi a adus şi la cunoştinţa înaltului consiliu şcolar de ţară. Consiliul şcolar îl cunoaşte deja din cercetările disciplinare ce le-a avut dl Turturean până acuma destul de bine, ca să poată aprecia după merit faptele dumisale eroice. Ne mirăm cum de mai are obraz omul acela să se mai arete în lume şi el încă se mai amestecă şi în politica comunală din Lucăceşti. Ar trebui să aibă măcar un pic de ruşine, că-i doar moşneag bătrîn ! Noi atragem atenţiunea dlui inspector Simionovici asupra celor expuse aici şi-l rugăm să ia în considerare şi bătrâneţile dlui Turturean şi să facă rânduială cu dânsul. Să nu creadă domnii învăţători că am voit să lovim în toţi prin lucrul acesta. Nu ! Noi v-am arătat numai cât de urât este aşa-ceva şi dorim din inimă ca să vă feriţi cu toţii de astfel de trebuşoare, care numai cinste n-ar putea să vă facă”[5].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Lucăceşti, sat, districtul Gurahumora, aşezat între pâraiele Hra­niţa şi Şomuz, la izvoarele lor şi lângă comunele Drăgoeşti şi Măzănăeşti. Suprafaţa: 7,97 kmp; popu­laţia: 296 locuitori români, de religie greco-ortodoxă. Este lipit de drumul districtual Suceava-Gurahumora; are o şcoală populară, cu o clasă (deci, 30 şcolari – n. n.) şi o biserici filială, cu hramul „Sfântul Dumitru”. Populaţia se ocupă cu agri­cultura şi cu creşterea vitelor. Posedă 652 hectare pământ arabil, 58 hectare fânaţuri, 4 hectare 50 ari grădini, 58 hectare imaşuri, 3 hectare pădure. Se găsesc 29 cai, 142 vite cornute, 88 oi, 106 porci, 27 stupi. Lucăceşti, moşie, ce ţine de corpul moşiei cu administraţie specială Drăgoeşti, districtul Gurahumora. Are 3 case şi 14 locuitori, împreună cu ferma atenenţă Samuş, în Băeşeşti”[6].

 

1914: Rezervistul Ignatie Sauciuc, Lucăceşti, Regimentul 22, a căzut prizonier. Toţi prizonierii bucovineni fuseseră duşi în lagărul de la Moscova[7].

 

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[8]: Ravnic Orest, soldat, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Lucăceşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941”.

 

1947: Constituiri de societăţi cooperative[9]: Banca populară „Munca”, comuna Lucăceşti, jud. Suceava”. Este menţionată Artemiza Râvnic, născută la 2 august 1930 în Lucăceşti[10].

 

 

[1] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 124

[2] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[3] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 124

[4] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 99

[5] Apărarea Naţională, Nr. 21, Anul III, joi 19 martie stil nou 1908, p. 4

[6] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 132, 133

[7] Viaţă Nouă, IV, nr. 175 din 5 martie n. 1916, p. 4

[8] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5543-5549.

[9] Monitorul Oficial, Nr. 268, 19 noiembrie 1947, p. 10261

[10] Monitorul Oficial, Nr. 147, 1 iulie 1947, p. 4848


Comments are closed