Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Gavrileşti

GAVRILEŞTI. Întărit, în 2 iulie 1445, de Petru Aron Vodă, lui Mihail logofăt (cel care va negocia tributul cu turcii), care-l cumpărase de la Manea globnicul, Gavrileştii, „un loc din pustie, aproape de graniţa leşească, anume seliştea Gavrilouţi, ca să-şi întemeieze sat”, a fost populat până în 1446, când logofătului Mihail îi este confirmat „satul la graniţă, aproape de Sneatin, anume Gavrilouţi, ce el însuşi l-a întemeiat în pustie”, o reconfirmare primind şi din partea Alexandru Vodă, în 20 iunie 1453, pentru „un sat lângă Sneatin, anume Gavrilăuţi”.

În 7 mai 1473, când Dragoş Uşar cumpăra de la Cârste, cu 170 zloţi, „a sa moşie şi ocină, satul Ivancăuţi”, în hotarnica satului se menţionează şi Gavrileştii ( „la drumul Suhoversche, de aici la Havrileşti, până la Volhoveţ, cum au stăpânit în timpuri străvechi”).

Gavrileştii, sat pe Şoviţa, în Ţinutul Coţmanilor, megieş cu Cliveşti, Ivancăuţi, Davideşti, Stăuceni şi Malatineţ, încape sub stăpânire călugărească, din 26 august 1503, atunci când Ştefan cel Mare întăreşte Episcopiei din Rădăuţi mai multe sate din acel ţinut, inclusiv Coţmanul.

Din 9 mai 1682, când Stroescul face un schimb de moşii cu Episcopia Rădăuţilor, Gavrileştii scapă de jugul mănăstiresc, dar sunt vânduţi, în 15 februarie 1685, lui Vasile Volcinschi. Peste vremuri, adică în 9 octombrie 1744, Episcopia Rădăuţilor strică schimbul de moşii, făcut în 1682, şi Gavrileştii redevin proprietate episcopală.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Gavrileşti „31 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Vasile, 2 văduve, Maria preutiasă şi Sinka baba, 1 ţigan, Hrihor, 4 case pustii şi 23 birnici, şi anume: Ioniţă vornic, Fedor TUNCIUK, Ilii CIORNEI, Ivan MARTINIK, Iacob MANGIOC, Mihail MANGIOC, Toader dascăl, Vasile pânzar, Tudose CARALAŞCIUK, Iacob MELOVANSKI, Petrea TUDOSIICIUK, Marchin MANOILCIUK, Ivan SĂMENUC, Ivan ONICIUK, Vasile BĂLAN, Alecsa MANGIOC, Martin TULESCHII, Vasile MUTKO, Fedor MALANCIUK, Dămian BOIKO, Vasile PRISUNSKI, Alecsa LIUŞINKA şi Petro vataman.

În 1774, Gavrileştii aveau 33 de familii, iar în 1784, 58 familii ţărăneşti.

Din 1862, funcţiona, la Gavrileşti, o şcoală cu 3 clase[2].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Havrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”[3].

1888: Biserica din Gavrileşti a fost construită între anii 1888-1889, fiind sfinţită abia în 1891. În 1907, paroh era George de TEUTUL, născut în 1860, preot din 1886, paroh din 1894, cantor fiind, din 1905, Nicolai GUTOWSKI, născut în 1871.

În 1890, comuna Gavrileşti avea 1.341 locuitori. Teodor Marteniuc era primar, Georgie de Teutul – paroh, Georgie Aniuk – învăţător, iar Ilie Nuţul – cantor bisericesc.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Havrileşti sau Gavrileşti (ruteneşte Hawryliwce), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă, pe partea dreaptă a pârâului Sovica, între Cliveşti şi Ivancăuţi. Supafaţa: 6,40 kmp; populaţia: 1.040 locuitori ruteni, de religie gr. or., precum şi puţini izraeliţi. Se află lângă drumul districtual Stăuceni-Nepolocăuţi. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfântul Nicolae”. Această comună este menţionată, pentru prima oară, într-un hrisov al Voevodului Alexandru, purtând data de 2 Iunie 1453, sub numele slav Gawrilovce, cu ocazia cumpărării ei de către Logofătul Mihail. După hrisoavele domneşti, unul din 1503, de la Ştefan cel Mare, şi altul din 1519, de la fiul său, Bogdan, se poate vedea că această localitate se afla în posesiunea episcopului de Rădăuţi, şi atunci, ca şi la 1776. Populaţia se ocupă cu agricultura. Comuna posedă 759 hectare imaşuri, 46 hectare păduri şi 39 hectare pământ arabil, 15 hectare fânaţuri, 26 hectare grădini, 29 hectare bălţi şi heleştee. Se găsesc 33 cai, 174 vite cornute, 241 oi, 59 porci şi 20 stupi de albine. Havrileşti, moşie, cu administraţie particulară. Suprafaţa: 3,06 kmp; populaţia: 50 locuitori germani, poloni şi izraeliţi”[4].

1914-1918: „Alexa a lui Daniil Malanciuc, născut în Gavrileşti, la 4 martie 1885, a plecat, în 1 august 1914, la război şi, ajungând în captivitate la italieni, se îmbolnăvise şi să fi murit într-un spital din Sassoferrato, Italia, cam în luna mai 1919. Până în prezent, n-a sosit nici o ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Saftei Malanciuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[5].

1920: „Deciziune de expropriere No. Ra 173/20. Deciziunea Comisiunii agrare de ocol Coţmani, cu care s-a decis exproprierea de 85 ha 19 a 12 mp din moşia Gavrileşti, proprietatea lui Iossel Merdinger, Chave Perl Merdinger şi Salomon Merdinger, corpul domicial fasc. No. 68 din registrele fonciare pentru comuna cadastrală Gavrileşti, în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[6].

1927: „Numărul familiilor (româneşti) înstrăinate şi numărul lor: Arici 7, Balan 8, Bortiuc 5, Costică 2, Carp 10, Gherman 20, Nuţul 7, Pălimar 3, Petruşcă 8, Tropoată 11”[7].

1946: Este menţionat „Ştefan Fochi, refugiat de la parohia Gavrileşti, Cernăuţi”[8].