Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Chiseleu

CHISELEU. În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Chiselău”.

În 1 ianuarie 1670, când vistierul Neculce, tatăl cronicarului Ion Neculce, s-a căsătorit cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, a primit ca zestre de nuntă 21 moşii, printre care şi câteva sate şi moşii din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuţi, Prelipcea, Bocicăuţi, Grozinţi, Vasileuţi, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului).

În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moştenirea de la mama sa cu surorile sale.

În 20 aprilie 1740, Grigori Ghica Vodă trimitea pe Şerban Flondor medelnicer şi pe postelnicul Iuon Stârcea de Tărnauca „să meargă la câteva moşii din ţinutul Cernăuţi ale lui Ion Niculcea viv vel vornic, anume la Chiseleu, Valeva şi Prilipcea, şi, strângând oameni buni, megieşi şi răzeşi de prin prejur, să cerceteze cu deamăruntul dresele ce vor arăta şi, pe mărturiile oamenilor buni, cu toată dreptatea să judece”. Satul Chisălău, din Ocolul Nistrului, din vecinătatea Borăuţilor, Şişcăuţilor, Vereşceancăi şi Cadobeştilor,  a fost menţionat, într-o hotarnică din 1762, prin toponimele Bahna, Capătul Timiriului, Movila Oanei şi Movila Paraschii. Poziţionat în imediata vecinătate a Borăuţilor, în hotarul cu Polonia al Ţinutului Coţmanilor, Chiseleul s-a aflat, de-a lungul veacurilor în calea oştilor de pradă tătăreşti, turceşti sau căzăceşti, cu obligaţii de călăraşi, paznici ai drumurilor comerciale, în vremi tulburi şi de neastâmpăr.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Chisălău „68 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Timofti şi Andrii, 1 dascăl, Vasili, 1 mazil, Mihălachi JIAN, 5 umblători, Ştefan HAICO, Simion CĂZACUL, Dănilă ROHMISTRIUC, Ion ROHMISTRIUC şi Mihailo TOPONILSCHI, 25 călăraşi, Toader LITFIN chihae, Ştefan LITFIN, Grigoraş LITFIN, Vasili GUŞACIUC, Matei văcar, Miron PRODANCIUC, Vasili GREU, Fedor COMIUC, Dumitraş ALECSANDRIUC, Mihailo sin lui ANDREI, Chiriac şchiopul, Andrei HAICO, Andrei solonar, Ion solonar, Dumitraş solonar, Nicolai NEDUBOICO, Ion CIAICOVSCHI, Vasili LITFIN, Necolai POPINCO, Sandul STRĂTULAT, Iacob călăraş, Ion JOGE, Ion CLIŞCO, IACOVENKA şi Ştefan CUCUL, 2 văduve, Dochiţa şi Aniţa, 3 jidovi, Moşko, Iura şi David, şi 29 birnici, şi anume: Vasili vornic, Vasili PALANIUC, Dănilă FUŞCIUC, Harasim rusul, Ion MATRICU, Hrihor MULIGA, Vasili CĂSĂIAN, Fedor HARASIM, Iacob ciobotar, Ştefan GLIŞCIUC, Ivan pânzar, Hrihor BUHAI, Dănilă zet IACOBIŢCHI, Vasili RIZUC, Ion sin PALAIUC, Andrei OCRAINEŢ, Ivan SIDOR, Hrihor SIDOR, Semen DUDCA, Andrei BĂLAŞCO, Ignat rus, Vasili CIUTRIC, Andrei DUDCA, Ion morar, Ilie rusul, Iacob ROŞUL, Pavel a lui FEDOR, Andrei rusul şi Foca scripcar.

1775: La Chiseleu erau, în 1775, conform evidenţelor lui von Spleny, 2 mazili, 1 răzeş, 2 popi, 59 ţărani, 5 umblători şi 8 călăraşi, dar, în epoca Bucovinei istorice, numărul locuitorilor creşte, ajungând, la 1890, la 2.324 suflete, păstorite de parohul Emilian cavaler de Bejan.

1783: În 20 ianuarie 1783, au sosit la Chiseleu, din Budinszky, 124 de familii de ruteni[2].

În 1843, biserica Sfântul Nicolai din Chiseleu, cu 1.337 enoriaş, era patronată de Constantin şi Ştefan de ZOTTA, paroh fiind Nikolai TARNAWIECKI. În 1876, patron al bisericii ea Ioan de ZOTTA, parohia lui Leon MAXIMOVICI având 1.773 enoriaşi. În 1907, patron al bisericii era evreul Markus FISCHER, paroh fiind Emilian cav. de BEJAN, născut în 1846, preot din 1872, paroh din 1893, iar cantor, din 1900, Grigorie MAXEMIUC, născut în 1868.

1886: „Raportul anual, pagina 45 (Descoperiri în Kisălău și în Hliboka). „Conservator von Gutter a depus programul pentru o investigație științifică arheologică a Bucovinei, după monumentele preistorice, pentru care dr. Munk pledează pe lângă Comisia Centrală, cu referire la descoperirile majore din Chisălău (Kisseleu) și dintr-un cimitir de pe platoul Hliboka“[3].

1897: În baza iniţiativei Ministerului k. k. al Agriculturii din Cernăuţi, privind aprovizionarea cu apă potabilă a tuturor localităţilor, au fost construite „nouă puțuri de colectare cu jgheaburi, unele din beton, altele săpate în roci, pentru comunitățile Kisseleu și Wassileu, cu un cost total de 2.900 florini”[4]. În Chiseleu funcţiona, din 1897, o şcoală cu 4 clase[5].

1903: „Consultant ofițer principal de construcții Friedrich Haberlandt din Czernowitz: În 1903, o singură stație, și anume Kisseleu, a raportat un cutremur, care coincide cu cutremurul din Zaleszczyki, la 9 km distanță, de Kisseleu. La 2h 32 m dimineaşa (ora locală), în 20 ianuarie 1903, profesorul principal Sebastian Szerbanowicz din Kisseleu a fost trezit de neliniștea animalelor domestice și a ieşit în curte, unde a perceput un cutremur, asociat cu zgomot şi două șocuri. Cutremurul a fost observat și de alți rezidenți locali și a fost atât de puternic, încât tacâmurile au căzut din blidare și s-au rupt. Ora nu este în totalitate sură, deoarece ceasul de buzunar al observatorului nu a putut fi comparat cu un ceas feroviar sau telegrafic, înainte sau după. Conform rapoartelor prof. Laska, de la k. k. Comandamentul Jandarmeriei din Zaleszczyki, acest cutremur a fost observat și în următoarele locații din Bucovina: Kryszczatek, Kadobestie, Prelipcze, Luka, Wasileu, Repuzynetz, Czinkeu”[6].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Chiseleu (Kisseleu), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă, la Nord de cele 4 la­curi de Sud, din care îşi ia naş­tere pârâul Soviţa şi lipită de comuna Borăuţi. Suprafaţa: 11,29 kmp; popu­laţia: 2.117 locuitori, ruteni greco-ortodocşi. Cuprinde, pe lângă vatra sa­tului, cu 2.101 locuitori, şi că­tunul Douhei Coneţ (Dowhyj Konec). Prin drumurile comunale, precum şi cu drumul principal, este legat cu localităţile vecine: Cernăuţi, Zaleszczyck, Horodenka (Galiţia). Ţine de şcoala populară din Borăuţi; are o biserică paro­hială, cu hramul „Sfântul Nicolae”. La 1776, era în poseeia boierulul Enache Doni. Aci s-a găsit, în 1865, o se­cure de piatră, fără coadă, cu ascuţişul poleit, probabil din epoca aşa-numită tranzitorie, precum şi o agrafă mare, de bronz, şi o brăţară de sticlă. Populaţia se ocupă, în mare parte, cu agricultura, cu grădinăria şi cu pescuitul. Comuna posedă 1.850 hectare pământ arabil, 46 hectare fânaţuri, 117 hectare grădini, 153 hectare izlaz, 41 hectare pădure şi 34 hectare bălţi şi heleştee. Se găsesc 262 cai, 463 vite cornute, 966 oi, 339 porci şi 82 stupi. Chiseleu, moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 11,88 kmp; po­pulaţia: 143 locuitori ruteni, izraeliţi şi puţini poloni; rutenii sunt gr. cat., în mare parte, ceilalţi gr. or. şi rom. cat. Cuprinde, pe lângă  moşia Chiseleu, şi târlele: Ceha (Czecha), Haideica (Haydeyka) şi Metniţa (Metnyca)”[7].

În 1910, a patra parte dintre sătenii din Chiseleu încă erau urmaşii mazililor, răzeşului şi călăraşilor de odinioară, dar identitatea lor s-a topit, în cele din urmă, pe făgaşurile unei culturi ucrainene cu reprezentare majoritară.

1914-1918: „George Palahniuc a lui Ioan, născut în 1877, în Chiseleu, şi-a început, în anul 1914, serviciul militar la Regimentul 41 şi a plecat în câmp. În luna decembrie 1914, sta la Rarancea, de unde a venit şi ştirea cea din urmă. Acolo să fi murit la 19 ianuarie 1915, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se întrumează, la cererea Vasilenei Palahniuc, născută Andrieţ, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”[8].

1941: „Lazăr Octavia, seria 1939, media 7,06, este numită învăţătoare în comuna Chisălău, judeţul Cernăuţi”[9].

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 433

[2] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 408.

[3] Romstorfer, Carl A, Aus „Mittheilungen der k. k. Central-Commission, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 45-71

[4] Geschichte der österreichischen Land und Forstwirtschaft und ihrer Industrien, Wien 1897, p. 321

[5] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 31, 1876 p. 84, 1907 p. 87

[6] Schwab, Franz, Mittelungen der Erdbebeden-Komission der kaiserlichen Akademie der Wissenschaften in Wien, Wien 1903, p. 158

[7] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 61

[8] Monitorul Bucovinei, Fascicula 47, Cernăuţi în 24 Iulie nou 1919, pp. 4 şi 5

[9] Monitorul Oficial, Nr. 249, 20 octombrie 1941, p. 6476