Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Chilişeni

Chilişeni – fotografie din cotidianul „Crai nou”

CHILIŞENI. Moşie a boierilor Ştirbăţ, împreună cu „Ştirbeţul Moldovei”[1], Chilişenii, sat vechi, au parte de o atestare târzie, în 7 martie 1760, când se stabileşte hotarul între satele Reuseni şi Chilişeni, apoi în 26 noiembrie 1767, atunci când stăpânii moşiei Chilişeni, mazilii Nicolae şi Constantin Ştirbăţ, participă la hotarnica moşiilor Mitropoliei Moldovei.

1760: În hotarnica din 7 martie 1760, „se arată hotarul satului Chilişeni despre Reuseni şi el începe de pe vârful Uideştilor, unde se desparte Racova veche de cea nouă, de aici merge cu matca Racovei vechi, mai sus de poiana lui Mălai, până la hotarul Reusenilor”.

În 1775, satul Chilişeni, din Ocolul Mijlocului, avea 1 popă şi 16 ţărani.

1778: Între anii 1756-1778, s-au aşezat la Chilişeni, proprietate a Ruxandrei Ştirbăţ, în 1778, emigranţii ardeleni Maftei HULLER (Nimigea), Ştefan ŢAPU (Ţigău), Ioan BLĂJAN (Şirioara), Vasile TRIMUŞ (Căila), Ioan TIMOFTEI (Căila), George BLAGA (Căila), Ştefan NARŢ (Căila), George TIPROVAN (Ormeniş), Alexa, Girdiec şi Iftimie GRIGORAŞ (Căila), Vasile şi George AVRAM (Nimigea), Luca NEGUREAN (Budac), Nichifor IACOBAN (Bârlea), Filip SPATER(Gurghiu), Ursu şi Nechifor MOLDOVAN (Bârlea), Tudor FLOREA (Buduş) şi Luca ZIGOVANU (Buduş). Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Hilişenii, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „4 – toată suma caselor”, însemnând 1 diacon, 2 femei sărace şi 1 turc botezat.

În 12 octombrie 1777, la serbările de la Cernăuţi ale depunerii jurământului de credinţă faţă de Austria, Roxandra Ştirbăţoaia, proprietara Chilişenilor, a fost reprezentată de vechil, fiind printre puţinii stăpânitori de moşii din Bujcovina care au evitat să participe la eveniment.

În 13 decembrie 1782, după cum declara în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, Roxanda Ştirbeţoaia stăpânea satul Chilişeni, pe care o moştenise dev la Nicolae Ştirbeţ, care, la rândul său, a primit-o zestre de la socrul său, Botez sau Mălai. Cea mai mare parte a satului Chilişeni rămăsese, totuşi, în Moldova. Roxana va muri în 27 martie 1809, moşia fiind moştenită de singurul ei copil, Constantin Ştirbeţ.

În 2 octombrie 1783, mazilul Constantin Ştirbăţ participă şi la stabilirea hotarelor Uideştilor de către Comisia cezaro-crăiască de delimitare a hotarelor în Bucovina.

1842: Neamul mazililor Ştirbăţ devine, foarte curând, neamul Gerlaczek din Chilişeni, datorită unor căsătorii mixte. Drept urmare, în 8 martie 1842, un oarecare Johann Gerlaczek din Chilişeni este invitat, de Anicki, mandatar şi judecător de poliţie, ca moştenitor al Bosancilor, alături de tutora Therese Gerlaczek, după moartea lui Iacob Gerlaczek.

În 1843, patron al bisericii cu hramul Arătarea Maicii Domnului din Chilişeni, înălţată între anii 1812-1813 de Constantin de ŞTIRBEŢ, cu 237 enoriaşi, era Ifrim von MANITZELEU, postul de paroh fiind vacant. În 1876, când biserica din Chilişeni era filială a celei din Udeşti, într-o comună bisericească cu 1.890 enoriaşi, paroh era Vasile POPOVICI. În 1907, în comuna bisericească anterioară, extinsă cu Poiana Silionului şi cu Ştirbăţ, existau 2.629 enoriaşi, dar numai 295 în Chilişeni. Paroh era tot Vasile POPOVICI, născut în 1819, preot din 1848, paroh din 1855, iar cantor era, din 1901, Leon POPOVICI, născut în 1851.

1857: În Bucovina, „cultura fructelor lasă mult de dorit. La Rus, Udeşti şi Chilişeni, pe Suceava, se cultivă via”[3].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Suceava (Oraş cu tribunal districtual) cu Cutul Zamca, Iţcanii Vechi şi Şeptilici, Bosance cu Nemericeni, Podeni, Hriaţca şi Lisaura, Buneşti, Buninţi, Chilişeni, Danila, Găureni, Hatna cu Dărmăneşti, Iasobeşti sau Fogodisten cu Gura Solcii, Slobozia sau Milişăuţii de Jos, St. Ilie, Ipoteşti, Iţacanii Noi, Călineşti Enache cu Vasilache, Călineştii lui Kuparenko, Costâna cu Berindeşti, Liteni, Mereţei, Mihoveni, Mitocul Dragomirnei cu Lipoveni, Părhăuţi, Pătrăuţi pe Suceava, Reuseni, Romaneşti, Rus Mănăstioara, Rus Plavalar cu Rus Poienile, Securiceni, Şcheia, Soloneţ, Stroieşti pe Suceava, Tişăuţi, Todireşti cu Pietroasa, Uideşti, Zahareşti”[4].

1887: La Chilişeni funcţiona, din 1887, o şcoală cu 3 clase[5].

1904: „Ştirbeţul Moldovei rupt din Chilişenii Bucovinei”[6].

1906: Se activează, în Chilişeni, o „agenţie poştală cu cerc de activitate lărgit”, în care se vor „putea intima orice fel de expediţiune poştală, precum şi mandatelepoştale şi scrisori de valoare până la suma de 50 coroane”[7].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[8], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Eleonora MOLDOVAN (21 ani în 1909) şi Gheorghe BÂRSAN (21 ani în 1909) din Chilişeni.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Chilişeni sau Ştirbeţ, sat, districtul Suceava, aşezat pe malul drept al Sucevei, în colţul de est al districtului, spre hotarul cu România. Suprafaţa: 0,89 kmp; populaţia: 252 locuitori români, de religie gr. or. Este unit cu Suceava prin drumul districtual ce trece prin Udeşti, Ruşii Mănăstioara, Bosancea. Are o şcoală poporală, cu o clasă, şi o biserică filială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, atenenţă a parohiei Udeşti. La 1776, era proprietatea mazilei Alexandra Ştirbecioaia, după care s-a numit satul şi Ştirbeţ. Populaţia se ocupă cu agricultura, cu creşterea de vite şi puţin cu cultura viei. Posedă 87 hectare pământ arabil, 17 hectare fânaţuri, 12 hectare grădini cu vii, 17 hectare izlaz. Are 6 cai, 97 vite cornute, 157 porci, 11 stupi. Cilişeni, moşie, cu administraţie specială, districtul Suceava. Suprafaţa: 0,90 kmp; populaţia: 10 locuitori, dintre care 5 vorbesc limba română, 2 limba germană, 1 limba ruteană şi 2 alte limbi; de religie rom. Cat. Sunt 6, iar de cea gr. or. 4. Are numai 2 case. La 1776, forma o singură moşie şi sat cu Chilişeni, comuna, fiind în stăpânirea mazilei Alexandra Ştirbecioaia”[9].

1914: „Satele din josul Sucevei, cuprinse în colţul ce intră în pământul României, ca Lisaura, Tişăiţi, Bosanci, Udeşti, Chilişeni, n-au fost cercetate de cazaci”[10]. Pe fronturile Austriei, „infanteristul Toader Javni, din Chilişeni, Regimentul 22, a fost rănit” (Viaţa Nouă, IV, nr. 157 – Supliment, din 8 iulie n. 1915).

1945: „În baza dispoziţiunilor art. 4 din legea administrativă, modificat prin legea Nr. 62, publicată în Monitorul Oficial Nr. din 20 din 24 ianuarie 1942, / Decidem: / Art. 1). Comuna rurală Chilişeni, din judeţul Suceava, se desfiinţează, trecând, ca sat, la comuna rarală Poeni pe Suceava, din acelaşi judeţ. În urma acestei schimbări, comuna Poeni pe Suceava va fi compuă din satele Chilişeni şi Poeni pe Suceava, cu reşedinta în satul Poeni pe Suceava”[11].

1947: „Judecătoria Suceava: Domnii Ilie a lui Ioan Ostrovan şi Gavril a lui Ilie Ostrovan, cu domiciliul necunoscut, sunt citati a se prezenta la această instanţă, camera Nr. 9, în ziua de 2 Aprilie 1947, ora 8, în calitate de pârâţi, personal la interogator, în proces cu Gheorghe Lăcătuş, agricultor din Chilişeni, judeţul Suceava, pentru a se vedea obligaţi să consimtă ca dreptul de proprietate asupra corpurilor funciare, fasc. Nr. 110 şi 16, din Chilişeni, constând, primul, din parselaa34/3 grădină, 68 clădire cu casa Nr. 56, iar al doilea din parcelele 34/1, 35/1 grădină şi 81 clădire cu casa Nr. 80, să se intabuleze pentru reclamantul Gheorghe Lăcătuş; cunoscând că, în caz de neprezentare, vor fi judecaţi în lipsă”[12].