Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Ceartoria | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Ceartoria

 

CEARTORIA. Ctitorită, împreună cu Dubăvăţul şi Oşilibul, din vremea lui Ştefan cel Mare, Andreico Ciortorâischi, satul numit, în 2 noiembrie 1464, Ciortorâia, după numele întemeitorului, a fost întărit, „a treia parte de hotar… care se alăturează cu hotarul Văşcăuţilor”, pe malul drept al Ceremuşului, în 1623, de Ştefan Tomşa al II-lea, ctitorul Putnei, lui Mihai Tăutul, pârcălabul de Hotin. Cum părintele lui Andreico Ciortorâischi, Nemircea Ciortorâischi, fratele lui Ivaşco, pare să fi înfiinţat satul cu mult înainte de atestarea sub numele de Ciortorâia, în 1437, vechiul sat Nemirceanii pare să fi fost, după Costăchescu, acelaşi sat, dar cu un nume anterior cestuilalt.

 

În 2 aprilie 1623, Ştefan Tomşa întăreşte pârcălabului de Hotin, Mihai Tăutul, „şi a treia parte de hotar den satul Ciortorie şi partea lui Vasile Hlipco, cât se va alege dentracelaş sat Ciortorie”.

 

În 31 iulie 1724, Velicico Caţichi şi jupâneasa Safta vindeau cumnatului lor, Dănilă Giurgiuvan, „a opta parte de sat de Ciortoria”.

 

În 24 iunie 1759, mazilul Dănilă Giurgiuvan lasă, prin diată, feciorilor săi, Mihai şi Toader, „jumătate de sat de Ciortorie”, iar fetei sale, Gafiţa, „a patra parte de sat de Ciortoria cu doi vecini”.

 

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Ciortorie, moşie a lui Mihalachi de Câmpulung GIURGIUVAN vornic, „13 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Pavel, 2 dascăli, Dănilă şi Dumitru palamar, 8 scutelnici ai lui Mihalachi GIURGIUVAN, Dănilă SABÂCU, Vasili IVANIUC, Ion OPĂRIAC, Ivan UDUT, Ion ANDRONIC, Grigoraş ANDRONIC, Vasile ANDRONIC şi Hlihor PILIPIAC, 2 ţigani, Vasili şi Dumitru, şi un jidov, Maerku.

 

În 1775, satul Ciortorie, cum e menţionat în evidenţele lui von Spleny, avea 1 boier din neamul Tăuteştilor, 1 popă (şi el, Tăutu) şi 15 familii de ţărani iobagi.

 

1843: Biserica Naşterea Maicii Domnului din Ceartoria, cu 410 enoriaşi, în 1843, îl avea patron bisericesc pe Stephan von KRZYSTOFOWICZ, paroh fiind Ştefan HALIP. În 1876, patron bisericesc era armeanul Nicolai de PETRINO, paroh era Meletie HALIP şi era frecventată de 1.508 enoriaşi. În 1907, paroh era Alexandru George DANILEVICI, născut în 1862, preot din 1891, paroh din 1898, cantor fiind, din 1900, Vasile SEROTA, născut în 1874.

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Storojineţ – Vaşcăuţi (Târg) pe Ceremuş, Banila rusească pe Ceremuş, Slobozia Banilei, Berbeşti cu Ostra pe Prut, Bobeşti, Ciartoria, Dracineţ, Hliniţa, Căbeşti, Călineşti pe Ceremuş, Carapciu pe Ceremuş, Costeşti, Stăneştii de Sus pe Ceremuş, Stăneştii de Jos (tribunal districtual), Vilaucea, Voloca pe Ceremuş, Zamostie, Zeleneu cu Samsonowka, Pleşniţa”[2].

 

1886: O şcoală cu 2 clase funcţiona, în Ceartoria, din 1886[3].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Ciartoria (Czartoria), comună rurală, aşezată în partea de Nord-Est a districtului Storojineţ, pe ţărmul drept al Ceremuşului. Suprafaţa: 4,84 kmp; popu­laţia: 710 locuitori, aproape toţi ruteni; religia gr. or. Este tăiată de drumul districtual Zeleneu-Văşcăuţ; staţie de drum de fier a liniei Nepolocăuţ-Vijniţa; are o şcoală popu­lară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Populaţia se ocupă cu agri­cultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 463 hectare pământ arabil, 39 hectare fânaţuri, 4 hectare grădini, 117 hectare izlaz, 100 hectare pădure. Se găsesc 40 cai, 192 vite mari cornute, 20 de oi, 50 de porci şi 26 stupi. Ciartoria (Czartoria), moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 3,74 kmp; popula­ţia: 33 locuitori, în majoritate izraeliţi, restul ruteni, români puţini”[4].

 

1914-1918: „Felix Raczkowski, din Ciartoria, a participat la război şi ar fi picat, în anul 1914, în Carpaţi, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea socrului său, Dumitru a lui Petre Bureşcu, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[5].

 

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Văşcăuţi făceau parte şi locţiitorii „Teodor Rusnac, agricultor, Ceartoria, şi Toader Leviţchi, agricultor, Ceartoria”[6].

 

1924: Pichetul de grăniceri ai Regimentului 3 „din Ceartoria va fi numit după dl ministru Iancu Nistor. Parcelele ce au fost cedate, la Ceartoria, de către serviciul agricol din Văşcăuţi Ceremuş” au fost dotate cu pichete grănicereşti, în urma unor contribuţii particulare ale unor fruntaşi din satele megieşe, datorită iniţiativei „prefectului nostru, dl Simion Hîj”[7], viitorul Erou al Umanităţii.

 

1946: Prin decizia Ministerului Cultelor „Nr. 8.219 din 1946, pe data de 15 Februarie 1946, se dispune încadrarea preotului Dionisie Hladiuc, refugiat de la parohia Ciartoria, judetul Storojineţ, utilizat la parohia Dâlja Mare, jud. Hunedoara, la parohia Dealul Babii, aceşai judeţ, fiind retribuit au salariul de lei 6.250 lunar, grupa A 7 bis, tip 32, categoria a IV-a”[8].

 

 

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 449

[2] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 22, 1876 p. 95, 1907 p. 75

[4] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 62

[5] Monitorul Bucovinei, Fascicula 9, Cernăuţi 15 martie nou 1921, pp. 98-105

[6] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[7] Cultura Poporului, Nr. 59, Anul IV, 11 mai 1924, p. 1

[8] Monitorul Oficial, Nr. 62, 14 martie 1946, p. 2283