Polek: Călătoria lui Iosif al II-a prin Bucovina, în 1786

„Baronul Enzenberg a lucrat cu zelul obișnuit pentru îmbunătățirea stării Bucovinei[1]. Și succesul nu a reușit să se concretizeze. O imagine foarte vie a progresului pe care țara l-a făcut sub administrația lui Enzenberg, în special în ultimii ani, este evidentă în raportul Rationarium Provinciae, din 25 februarie 1786[2].

În această descriere a țării, populația, la acea vreme, cu 29.102 familii, constând, în cea mai mare parte, din moldoveni, poloni, ruși și unii germani, crescuse, de la aproximativ 17.000 familii, în 1778, cu 11.641 familii. Această populație nu mai este preocupată exclusiv de creșterea bovinelor, ci se apropie deja de agricultură și de industria regulată.

De asemenea, a fost posibil să aducem artiști, producători și meșteri în diferite profesii, astfel încât în ​​cele trei orașe (Cernăuți, Siret și Suceava) și în câteva localități frumoase, să se dezvolte prin profesiile cele mai necesare, ca: lăcătuși, tâmplari, pantofari, tăietori, șelari, pălărieri, săpunari, olari, cărămidari, rotari, brutari, berari, măcelari, împletitori de coșuri, un ceasornicar etc. Desigur, după cum spune generalul, cei mai mulți dintre ei erau dintre cei cărora le lipsea experiența și nu aveau cunoștințe suficiente despre meseriile respective. Nu ar fi putut profesa într-un oraș din Austria sau din provincie dezvoltat; numai aici, unde nu numai că nu exista o ofertă, ci și o lipsă, au devenit necesari. Deși fermierul local își asigura, în mare parte, cele necesare pentru nevoile sale simple, iar consumatorii din orașe nu erau încă atât de numeroși, încât să ofere un venit suficient unui număr mare de profesioniști și comercianți, totuși va avea oameni care își înțeleg bine munca sau arta și care, dacă vor fi folosiți în vocația adecvată, își vor asigura cele necesare traiului și vor contribui, din punct de vedere economic și nu în mod risipitor, la dezvoltarea economică a provinciei, de îndată ce producătorul de ceasuri a câștigat sume mari aici, din Moldova, iar șoseaua care a fost construită abia anul trecut a adus importante venituri bănești.

O nevoie urgentă a condus la construcția a două gatere (la Kupka, pe valea Siretului, și pentru Kapokodrului, pe valea Moldovei) și a 2 mori de măcinat (pentru Kotzman și valea râului Siret).

Pentru a limita consumul de vin, în special vinul străin Brant (ucrainean), s-au eliberat autorizații pentru construirea de fabrici de bere, fără a plăti o taxă. Acest lucru a creat fabricile existente, cu excepția celor care erau în curs de construcție, la Suczka (Jucica – n. n.), lângă, Cernăuți, și, deși nu intrau în categoria fabricilor de bere bine construite și dotate, ele au livrat o bere destul de bună, care a fost intens băută în țară.

Pentru a stimula comerțul și traficul, au fost construite, în Zastawna, Kuczurmare, Styrcze, Graniczestie și Wama, dar și în așa-numita Poiana Stampi, de pe noua șosea de comunicație cu Bârgău, hanuri pentru călători, dotate cu camere, grajduri și hambare, care au servit și pentru cazarea trupelor în marș.

Datorită creșterii populației și dezvoltării economice, puterea fiscală a țării a fost, de asemenea, crescută foarte mult. Conform proiectului de venituri fiscale finale pentru anul 1784, impozitele și taxele suverane, care, în primii ani, au dat visteriei peste șaptezeci de mii de guldeni, au fost 154.298 fl. 28 8/12 kr, contribuția reală (impozitul familiei) 62.248 fl. 56 6/12 kr., taxe de familii, 22.785 fl. 50 kr., contribuția pentru cazare militară 11.189 fl. 33 7/12 kr., lemnul tăiat 3.403 fl. 31 4/12 kr., Relația de muncă (compensația robotei) 3.596 fl. 45 kr., Deseatina (taxa moldovenească pe stupi și porci) 25.285 fl. 14 kr., goștina (taxa moldovenească pe ovine și caprine) 15.440 fl. 41 kr., căldărit (taxa moldovenească pe vin) 1.269 fl. 7 5/12 kr. 15 kr., Vulpe Kreczunului (taxa de blăni de vulpe, în raionul Cernăuți) 1.171 fl. 30 kr. și impozitul alodial (impozitul pe proprietate) 7.886 fl. 1 9/12 kr. În plus, a existat excesul de venituri, din diferența tarifară bucovineană, aparținând taxelor galițiene, care a fost transferată, de la gubeniul galițian, la districtul bucovinean. În anii guvernării militare 1784/85, veniturile s-au ridicat la 58.787 41 coroane.

Dar nu numai în ceea ce privește dezvoltarea materială, ci și în ceea ce privește cultura intelectuală, au fost înregistrate progrese majore. În 1783 și 1784, numeroasele mănăstiri, cu excepția a trei (Dragomirna, Putna și Sucevița) au fost desființate, iar bunurile lor au fost preluate în administrația de stat și din veniturile lor, precum și din veniturile episcopalului, cedate Curții Supreme mai devreme (în aprilie 1783). Bunurile acestea au fost folosite pentru întemeierea Fondul religios greco-oriental[3], din care întregul cler greco-oriental din Bucovina își primește salariul fix, încă de atunci. În al doilea rând, conform formulării înscrisului de mână imperial din 19 iunie 1783, Fondul religios greco-ortodox contribuie la promovarea școlii bucovinene. Baronul Ezenberg a luat primele măsuri în această privință. El însuși scria, în raportul său: Două școli gimnaziale germane, în care se învață și moldovenește, una dintre ele la Cernăuți, iar cea de-a doua la Suceava, au fost înființate și este impresionantă pentru națiune. În acestea, moldovenii sunt pregătiți pentru școlile naționale, dintre care patru au fost deja înființate, după care se vor forma treptat școli triviale. Faptul că întemeierea de şcoli, la fel ca şi în cazul celorlalte elemente de îmbunătățire a vieţii, nu a ajuns la stadiul care s-a dorit se datorează prejudecății și neîncrederii românilor față de toate inovațiile, prejudecăţi care nu pot fi îndepărtate, de-a lungul vremii, decât prin dovezi și convingeri.

În ceea ce privește administrația de stat, aceasta a fost doar interimară şi formată doar din cei mai necesari funcţionari. Ei se aflau în subordinea a trei auditori superiori și a patru direcții, pe lângă direcția economică superioară (din decembrie 1784), care era responsabilă pentru magistrații numiți în cele trei orașe și în consiliile satului și (pentru direcția economică superioară), birourile economice pentru bunurile camerale și spirituale, prin care au fost observate și implementate diferitele instituții polițienești și îmbunătățiri economice.

Iosif al II-lea, autorul “cumplitului rapt austriac”

Enzenberg enumeră următoarele ameliorări:

a). Şoselele pentru comunicații mai lesnicioase cu Transilvania, prin Bârgău, spre Dorna Candreni se intersectează cu cea a Coşnei (adică peste Rodna) și continuă spre Gura Humorului, de unde pleacă, prin Solca, Vicov, Storojineţ și Selenov, în Galiţia.

b). Crearea unui sat nou, pe Şoseaua Bârgaielor (Burgoer Strasse), numit Poiana Stampi, unde a fost deja construit un han spațios. În acest scop, se iau măsurile necesare pentru curăţarea terenului, asanarea mlaştinilor și pentru a face totul adecvat pentru utilizare, astfel încât zona să poată fi populată și să se poată face proviziile pentru întreținerea viitoare a şoselelor.

c). La Vatra Dornei va fi construită o brutărie militară și o moară cu 2 pietre, pentru o întreagă companie care a fost adusă acolo și care va fi încartiruită acolo pentru a asigura siguranța noii colonii și pentru a promova această intenție, fără a o extinde în altă măsură, în afara modului de asigurare a pâinii. În plus, există acele hanuri la şosea, care se află în zonele nepopulate, pentru a oferi călătorilor cazarea necesară și pentru a stabili un motiv al așezării unor colonişti.

d). Pentru a controla nevoile publice, va fi construită, în Suceava, o cazarmă pentru o întreagă companie și un birou pentru ştabi și alți ofiţeri, şi se va aloca teren pentru construirea unui spital pentru 50 de bolnavi, apoi va fi construit un apartament pentru auditorul districtual, împreună cu cancelaria și temnițele necesare, permisul și materialele necesare fiind deja furnizate.

e). În ceea ce privește economia prin economate, cererea pentru un hambar de cereale și o moară, la St. Ilie, lângă Suceava, și o fabrică de cherestea la Vatra Dornei sunt de așteptat în acest an.

De dragul agriculturii, s-au făcut demersurile necesare pentru a-i învăța pe localnici cum se face o cultură autentică. Exemplificările constau în modul de a cultiva pământul, timpul de a face acest lucru și de a-l cultiva, de a trata pământul, în funcție de circumstanțe, de a ajuta natura și de a fi mai preocupat de avantajele pe care le oferă terenul mâinii muncitoare. În cele din urmă, învăţămintele li s-au părut ciudate.

f). Cartografierea geometric-economică a țării și inventarierea de bază trebuie realizate conform unei conscripții a familiilor, prin care să se identifice subiectul care achiziționează bunuri imobiliare și pentru a se pune, astfel, bazele unor taxe și impozite ieftine și proporționale.

Acesta era starea Bucovinei, atunci când Iosif al II-lea și-a pregătit o nouă călătorie prin jumătatea estică a vastului său imperiu.

Instrucțiunile pentru această călătorie sunt cuprinse în următoarea scrisoare de mână către, adresată președintelui Consiliului de război al Curții:

„Dragă mareșale de câmp Hadik! Trec pe traseul călătoriei începută și zilele în care intenționez să poposesc la Reyse se vor respecta. În această situație, veți informa Marele Comandament General din Galiţia despre Bucovina, astfel încât, conform principiilor pe care le-am stabilit, o dată pentru totdeauna, să nu aibă loc ceremonii și nici unele reparații pe traseu, care sunt în totalitate inutile şi dezonorabile.

Numărul de cai din fiecare secțiune, care trebuie să aştepte, să fie 38, din care 3 înşeuaţi şi 6 și 5 pentru 4  trăsuri; dar dacă drumurile sunt prea proaste și caii sunt prea mici, puteți testa și trăsurile cu 6 sau 8 cai, ceea ce înseamnă că ar ieși 44 de cai.

Întrucât, cu o astfel de reședință, nu puteți prezice dacă nu va trebui să schimbați programul pentru o zi sau alta, îl voi anunța eu, întotdeauna, uneori printr-o ştafetă sau printr-un proprietar și, de asemenea, este nevoie şi de o caleaşcă pentru un curier, care îmi va aduce veşti; trebuie să existe încă 4 cai, în așteptare, pentru acest lucru; în total, prin urmare, vor exista, întotdeauna, un număr de 48 de cai pregătiţi, cu excepția drumurilor bune, unde 42 de cai sunt îndeajuns.

În secțiunile care sunt stabilite aici, care nu sunt târguri sau orașe mai mari, trebuie să existe o cantitate mică de pâine, de carne și suplimentar, în zilele notate, pentru ca bucătarii mei să vină, să găsească ceva, din care ştafeta precedentă îl va anunţa; numai acestea trebuie achiziționate, într-o cantitate proporțională și nu prea devreme, pentru a nu fi supuse deteriorării.

În această moderație, vă veți instrui comanda generală subordonată. Luxenburg, 30 mai 1781 Iosif”.

Călătoria a început, pe 16 iunie, de la Viena. A trecut prin Graz (17 la 19), Pettau (20), Ebensfeld (21 și 22), Warasdin (23), Agram (24), Karlstadt (25), Zengg (26), Gospich (27), Jessenitza (28) ), Karlstadt (29), Petrinia (30), Gradiska (1 iulie), Brod (2), Vinkovce (3), Mitrovitz (4), Semlin (5), Peterwardein (6), Titel (7), Zombor (8), Szegedin (9), Szentes (10), Nagyállás (13), Cluj (14), Karlsburg (15), Sibiu (16-20), Mediaș (21), Szász-Régen (22), Borgo-Prund (23)[4].

În Bucovina, împăratul trebuia să urmeze planul inițial; venind din Borgo-Prund, trebuia să petreacă noaptea în Dorna, pe 24 iulie, dar a continuat călătoria spre Câmpulung, în acea zi. În noaptea următoare, el a petrecut la Suceava. De asemenea, el a rămas cu greu în Cernăuţi, timp de 24 de ore (26 iulie)[5]. Cu toate acestea, a izbutit, tot timpul, să privească atât de intens încât, după cum vom vedea mai târziu, el putea lua deciziile care aveau o importanță majoră pentru întreaga țară. În acest moment, trebuie să ne amintim despre un singur incident, pe care canonicul Kunz (pastorul din Cernăuţi, din 1822, până în 1864) l-a scris în cronica sa. Kunz scrie: „În timpul prezenței sale la Cernăuţi, în 1786, Majestatea Sa Împăratul Iosif al II-lea l-a rugat pe pastorul local, venerabilul domn Kekert, să-i spună mijloacele de menținere și de susținere a cultului catolic. Când s-a vorbit despre construirea unei biserici, Majestatea Sa l-a luat pe părintele Wenceslaus (cum era numit de obicei domnul Kekert) de braț și a mers cu el spre locul unde se află acum biserica. Mergând și coborând drumul și, astfel, vizitând localitatea, el a spus că va avea o splendidă biserică, în formă de cruce, care se va construi acolo, cu patru intrări, orientate spre toate părțile lumii și cu un altar care se va înălţa maiestuos în mijlocul bisericii, pentru ca Sfântul sfinților să poată fi văzut și oamenii să i se poată închina din toate părțile, când ușile vor fi deschise”[6].

„Wiener Zeitung”, Nr. 64, de sâmbătă, 12 august 1786, conține următorul raport despre șederea în Galiţia:

„Majestatea Sa Împăratul a atins, pe 27 iulie, granițele Galiției și a ajuns, seara, la Sniatin, unde, în 28 și 29, a participat la exercițiile de armă. Pe 30, șapte întâlniri cu ofiţeri de rang înalt a avut la Stanislaw, în a doua tabără, de lângă Grodek. Trupele se adunaseră acolo deja din dimineața zilei de 31; li s-a poruncit să mărşăluiască, dar, din cauza ploii abundente, nu puteau să defileze decât în ​​regimente prin faţa Serenisimei Majestăţi. Împăratul a luat masa de la amiază împreună cu generalii actuali. În 1 și 2 august, începând din zorii zilelor respective, au început exercițiile de război”[7].

[1] Polek, Dr. Johann, Joseph’s Reisen nach Galizien und der Bukowina, Czernowitz 1895, pp. 41-45.

[2] Original în arhiva k. k. Ministerul d. Interior, retipărit din Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria Românilor, Vol. VII, 1876, p. 454-478.

[3] Vgl. Polek, Anfänge des Volckssschulwesens in der Bukowina, S. 45 ff. (Vezi Polek, Începuturile școlii elementare din Bucovina, p. 45 și urm.).

[4] Radics a. a. O. S. 37.

[5] Reise Liste in die Lager von 1786 (K.-A. II. S. 1786-49-2) Vergl. Auch Radics a. a. O. S. 37.

[6] Polek, Ansgewält Capitel aus d. Gedenkbuche der röm.-kat. Pfarre zu Czernowitz. Czernowitz 1890, S. 64.

[7] K.-A. II, S. 1786-49-2 (Orig.).