Poetul bucovinean Ciprian Porumbescu | Dragusanul.ro

Poetul bucovinean Ciprian Porumbescu

 

Porumbescu Ciprian Romania Juna

*

În urmă cu câţiva ani, când i-am publicat, în ediţie româno-engleză, opera poetică, încă nu ştiam că, pe lângă textele cântecelor sale sau ale unor prieteni, toate înhăruite drept poezie, Ciprian Porumbescu a şi publicat poezii, debutul lui înregistrându-se în urmă cu 141 de ani, în 6/18 aprilie 1875, la “Familia” lui Iosif Vulcan. Textul de debut, “La vioara mea”, era semnat “C. Golembiovschi”, numele fiind păstrat şi în 1877, când Ciprian publica un “Imn festiv”, închinat lui Teoctict Blajevici – unul dintre primii poeţi ai Bucovinei, sub pseudonimul Tudor Şoimu, originar din Tişăuţi şi ajuns, în 1877, mitropolit al Bucovinei.

*

Aleanul din “Familia”, publicat în ortografia revistei (pe atunci erau tot atâtea ortografii şi gramatici ale limbii române, câte gazete se publicau), prefigurează un vag ecou spre modernitate, de influenţă germană, lirica românească (a scris mai mult în germană) a lui Ciprian Porumbescu fiind înrudită cu cea a lui Bolintineanu şi a lui Alecsandri, dar cu tentaţii spre eminescianism.

*

* Debut PORUMBESCU frontispiciu

 

Debutul literar al lui Ciprian Golembiovschi-Porumbescu

Debutul literar al lui Ciprian Golembiovschi-Porumbescu

*

La vioara mea

*

Când a sorţii crudă lovire

Inima-mi sfâşie fără cruţat

Şi al meu suflet, plin de zdrobire,

Făr’ de speranţei e închinat,

*

Ah, atunci tu, voce zeiască,

Unica limbă a lăuntrului meu,

Tu, iubită, scumpă vioară,

Vii de mă mângâi cu sunetul tău.

 *

Ţie suferinţele mele,

Ţie durerile-mi mărturisesc

Şi-n surâsul corzilor tale

Aflu balsamul ce-l caut, ce-l doresc,

*

Iar când, după-o ceaţă de jale,

Se-nseninează în inima mea,

Cui să-i spun, atunci, că-s ferice?

Ah, numai ţie, consoţia mea!

*

Tu-n dureri îmi eşti mângâiere,

Tu-n ferice cu mine petreci;

Fii cu mine şi după moarte,

Fii dar cu mine până în veci!

*

C. GOLEMBIOVSCHI

*

(Familia, Anul XI, 1875, nr. 14 din 6/18 aprilie, p. 158)

*

1881 Candidatul Linte GURA SATULUI fine

*

“Gura satului”, auto-intitulat şi fiind, în bună parte, “jurnal glumeţ social-politic” avea să-i publice, în 1881, “Candidatul Linte”, dar, din nefericire, nu s-a păstrat decât exemplarul de gazetă în care apărea ultima parte din această cunoscută “comedie în două scene, cu o uvertură şi un final pentru un solo şi pentru două coruri”, care probează simţul acut al umorului, de care da dovadă genialul muzician de la Stupca.

*

1881 Candidatul Linte GURA SATULUI

*

Scris în moda şi în obligaţia socială a vremii, textul “Imn festiv / pentru primirea solemnă a Înalt Prea Sfinției Sale / Domnului Arhiepiscop și Mitropolit / Teoctist Blajevici / la sosirea Î. P. S. Sale în Eparhia Bucovinei”, publicat de “Predicatorul săteanului român”, în anul 1877, însemna şi o şansă, pentru Ciprian Porumbescu de a i se oferi, din banii Fondului religionar, o bursă pentru studii vieneze, bursă de care avea să beneficieze doar timp de un an, ulterior pierzând-o, din pricina “prinţişorului” Vasile Morariu, fiul lui Silvestru Morariu, căruia nu-i erau pe plac firea veselă şi boemă a lui Ciprian Porumbescu şi nici trainica prietenie dintre muzicianul-poet din Stupca şi uriaşul pictor din Ilişeşti, Epaminonda Bucevschi.

*

1877 Porumbescu Imn festiv

*

Pe ceriul Bucovinei, o zare azi apare,

O zare luminoasă, de-un mândru viitor,

Și rugi de bucurie se-nalță la altare,

Se-nalță către Domnul Atoatețiitor.

            E zi de bucurie, e zi de veselire,

            Ce farmecă poporul de bine mult dorit;

            Căci Domnul prea puternic, în nalta Sa mărire,

            Să fericească țara azi bine a voit.

*

Bisericii creștine transmis-a azi lumina,

Lumina pentru viața și scopul ei prea sfânt,

Protector nalt și tare, ce-n inima-i îmbină

Dreptate ne-ndoită c-un spirit bun și blând.

            Deci saltă Bucovina de multă bucurie,

            Iar tu, biserică sfântă, depune doliul tău,

            Îmbracă-te-n veșinte de luci și veselie,

            Căci unsul se apropie, ocupă tronul tău.

*

Iar noi, stând cu credință, virtute și constanță

La orice ocaziune și greu neprevestit,

În Teoctist Blajevici avem ferma speranță

De-un viitor ilustru, de-un timp prea fericit!

            Și clerul țării noastre, toți frații drepți în Crist,

            Exclamă cu o voce: Trăiască-al nost părinte!

            Trăiască nou sfințitul! Trăiască Teoctist!

*

Ciprian Golembiovschi

*

(Predicatorul săteanului român, Cursul III, Nr. 7, Anul 1877, p. 221)

*

Ciprian Porumbescu, împreună cu fraţii săi, Mărioara şi Ştefan

Ciprian Porumbescu, împreună cu fraţii săi, Mărioara şi Ştefan

*

Textele acestea, premeditate şi publicate drept poezii, înseamnă argumente pentru cumplita nedreptate a soartei, care l-a răpit pe Ciprian Porumbescu la o vârstă la care alţii, nume mari ale culturii universale, nici măcar nu şi-au început opera.