Poeţi bucovineni necunoscuţi: Alexandru Petrino | Dragusanul.ro

Poeţi bucovineni necunoscuţi: Alexandru Petrino

BOA 2

*

Despre Alexandru Petrino, mare boier bucovinean, nu ştiu mare lucru, deşi s-a numărat printre prietenii şi tovarăşii de nădejde ai lui Alecu Hurmuzachi, în calitate de „ablegatul Sucevei” (în 1869), deci de deputat, în stăruinţele deşteptării naţionale prin cultură.

*

Întâmplător, pe când căutam mărturii despre mitul fals „Arboroasa”, prin lunile noiembrie 1877 – februarie 1878, am dat de un poem, semnat de Alexandru Petrino şi datat în 1875, „Resemnare”, care m-a impresionat şi prin modernitatea discursului liric şi prin încărcătura filosofică remarcabilă. Am cules poemul şi îmi propun ca, mâine, să pornesc în căutarea lui Alexandru Petrino, omul şi poetul, cu speranţa că îi voi găsi versurile risipite aiurea, ca să le aşez acolo unde merită.

*

Iar dacă voi izbuti să desluşesc, în cele din urmă, cărările, Bucovina se va putea mândri cu încă un tezaur de spiritualitate, pentru că Alexandru Petrino, spre deosebire de Dimitrie Petrino, m-a convins, doar cu poemul „Resemnare” că a risipit prin indiferenţa bucovineană o adevărată comoară.

*

*

Resemnare

*

Din primăvara vieţii cules-am flori frumoase

Şi toate-ntr-o ghirlandă curând le-am împletit,

Dar primăvara trece şi nopţile geroase,

Decorul vieţii mele, ghirlanda mi-a pălit.

*

De-atunci mă împresoară tristeţea din păcate

Şi cerul vieţii mele cu jale s-a-mbrăcat;

Pe dânsul nu luceşte o stea ca să-mi arate

Un loc de mântuire, un loc de debarcat.

 *

Deplângeţi a mea soartă, dar cugetând la mine,

Grijiţi să nu vă-nşele un farmec răpitor,

Căci primăvara vieţii, de trece, nu mai vine,

O, inimă zdrobită, grădină fără flori!

 *

(Familia, Anul IV, Nr. 20, 9/21 martie 1878, p. 117)

 


Comments are closed