Poetesa Hamutal Bar-Yosef şi pictorul Radu Bercea

*

Există la Gura Humorului un singur om cu adevărat nemuritor, pentru că nu a trăit o viaţă, ci un muzeu. Se numeşte Vera Romaniuc şi, timp de o viaţă, a trăit Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, pe care l-a însufleţit, pentru totdeauna, cu respiraţia, cu visele, cu vremelniciile şi cu toate celelalte pâlpâiri ale sufletului ei. Cât timp va exista acest muzeu, Vera Romaniuc va trăi tinereţea fără de bătrâneţe şi viaţa fără de moarte, de care au parte doar veşnicii vii, cei aleşi de ursită pentru anume împliniri. Operele individuale, oricât de desăvârşite ar fi, tot se dărâmă în timp aidoma unor castele de nisip, dar templele memoriei rămân pentru totdeauna, transformându-şi martirul care le-a ctitorit în legendă.

*

La Gura Humorului, târguşor de o neasemuită frumuseţe, în care trăiesc egal şi Radu Bercea, şi Constantin Logigan, şi Marius Ursaciuc, şi Sorin Poclitar, şi alţi peste o sută de oameni frumoşi, plus populaţia de peste 10-15 mii de locuitori, poetesa din Ierusalim, Hamutal Bar-Yosef, a vrut să îl cunoască pe autorul coertei cărţii ei, pictorul humorean Radu Bercea, dar şi muzeul Verei Romaniuc, despre care nu ştiu de unde aflase. Iar Vera, încântată şi susurând o franceză fără cusur, s-a descheiat la suflet, noi (Menachem M. Falek, Tiberiu Cosovan şi Cornel Angelescu) urmând-o doar pentru a-i admira trăirea sacerdotală, cu care oficia în templul memoriei româneşti, de ea ctitorit, durat şi încredinţat veşniciei. Abia după aceea aveam să ne întâlnim cu grupul restrâns de prieteni humoreni, pentru a prezenta cărţile şi a asculta muzica lui Cornel Angelescu.

*

A fost, în timpul cântării, şi un minut de reculegere în memoria poetesei şi cantautoarei Carmen Agoutin, iar când Cornel Angelescu a interpretat unul dintre cântecele ei, clopotele Catedralei au prins să bată lin, de parcă de acolo, din cer, “sfioasa domnişoară” de odinioară ne-ar fi auzit şi s-ar fi bucurat.

*

În rest, poezie, muzică, un interesant dialog între public şi cei doi poeţi din Ierusalim, o atmosferă frumoasă, în care şi-a făcut loc, spre final, şi poetesa Carmen Veronica Steiciuc, o atmosferă care îţi împrospătează sufletul şi pe care m-am străduit să o narez fotografic, în cele ce urmează:

*