Piersicii Bucovinei: "Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!" | Dragusanul.ro

Piersicii Bucovinei

 

 

Piersic Pleripuri bucovinene

Florin Piersic, în neostenitele-i peripluri bucovinene – foto: Doru Halip.

 

 

„Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!”

 

 

Ştefan Piersic, om şi cu veleităţi de poet satiric, după cum o probează textul descoperit, printre hârtiile tatălui său, de Florin Piersic, text pe care îl reproducem în cuprinsul acestei cărţi recuperatoare, a fost, înainte de toate, un înalt spirit bucovinean, un dedicat Bucovinei şi, în egală măsură, un fragment duios de memorie bucovineană, deci de componentă definitorie a ceea ce înseamnă bucovinism real, pe care, cândva, l-am definit epigramistic (E tot aşa de moldovean / nedezminţit bucovineanu’ / cum e Rebreanu ardelean, / dar rămânând, totuşi, Rebreanu!).

 

 

Tocmai de asta, cartea „Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!” a şi fost premeditată drept întâmpinare, drept evlavie bucovineană faţă de memoria unuia dintre marii ei fii. Şi ne-ar onora, desigur, dacă Florin Piersic, al şaptelea Piersic al Bucovinei, ni l-ar încredinţa pe părintele său, prin lansarea cărţii, prin care noi ni-l asumăm aşa cum ne-am priceput, dar asumându-ni-l, în fond, şi pe actorul descheiat la suflet, Florin Piersic.

 

 

Fără îndoială, viitorimea bucovineană are şi alte obligaţii faţă de Piersicii ei, cei care au trăit-o printr-o dragoste nepământească şi o reprezintă cu atâta sfinţenie, sfinţenia rădăcinilor şi sfinţenia creatoare, ambele condiţionări ale durabilităţii unui neam.

 

 

Piersic la Suceava

Florin Piersic, la Suceava – foto: Doru Halip

 

 

Ţăranii din Bucovina

 

Voi, ţăranii Bucovinei, aţi fost mucenici ai Neamului în trecut, sunteţi mucenici ai Neamului astăzi şi pietrele de temelie în fundamentul Ţării Româneşti totdeauna.

 

 

Voi, ţărani din mândra Bucovină, sunteţi monumente istorice, cari purtaţi în pletele voastre şi în portul vostru ţărănesc frânturile cele mai dulci din prea glorioase vremi ale Neamului moldovenesc.

 
Voi, ţăranii din Bucovina, întruchipaţi în făptura şi în ţinuta voastră pe logofeţi, vornici, paharnici şi pe plăieşii de rând din trecutul falnic al Moldovei.

 
Plăieşii din Bucovina au frământat istoria Moldovei, în veacurile trecute, şi mândrul ţăran Bucovinean de astăzi păstrează şi poartă cu atâta demnitate moştenirea plăeşului de demult, de cu veacuri în urmă, păstrându-i portul, limba şi frumuseţea.

 
Când mândra noastră Bucovină, cea mai frumoasă perlă din stema Moldovei, a fost smulsă cu brutalitate de la sânul mamei, s-a cutremurat trupul Moldovei, căci în plaiurile Bucovinei au rămas dovezile istoriei trecutului Neamului Moldovenesc.

 
Ţăranii Bucovinei, prin descendenţa lor din logofeţi, din vornici, din paharnici, din ispravnici şi din demnitari ai vestitelor curţi domnitoare din Moldova, reprezintă elita Ţării Româneşti.

Piersic Singuratatea Actorului

Singurătatea Actorului – foto: Doru Halip

 

Şi satul bucovinean este un monument istoric, atât prin aşezarea şi construcţia lui, prin bisericile voivozilor, logofeţilor şi vornicilor, prin ruinele cetăţilor vechi, apărătoare ale trăiniciei Neamului din trecut.

 

 

Cât te-au cântat poeţii pe tine, Bucovină dragă, grădină de inspiraţii şi rai de frumuseţi!

Dor ni-i de tine, Bucovină dragă, şi plâng sufletele noastre, ale feciorilor tăi scumpi, pribegi alungaţi din frumuseţea inimii tale, alungaţi din frumuseţea plaiurilor noastre, din farmecul pădurilor şi munţilor noştri.

Tu, ţăran Bucovinean bătrân, ai rămas singur stâlp de sat să păzeşti încă o dată, cu vrednicia strămoşilor tăi, comorile pământului nostru scump, bisericile şi mănăstirile voivozilor şi strămoşilor noştri.

Tu, plăieş Bucovinean, eşti şcoala generaţiilor cari se nasc şi se frământă pe pământul Bucovinei, de la tine se învaţă istorie, de la tine iubire de neam, de la tine dragoste de ţară, de la tine se învaţă dragoste de vatră strămoşească, de la tine, Ţăran Bucovinean, se ia virtute din virtuţile strămoşilor noştri.

Şi astăzi ca şi altădată, tu, Ţăran Bucovinean, ai rămas lângă comoara satului tău să înfrunţi puhoiul năvălirilor cu demnitatea ta mândră, clădită de frământarea şi tradiţia trecutului şi, astfel, să devii din nou martir şi şcoală pentru noi şi pentru urmaşii noştri, peste veacuri viitoare.

La întoarcerea noastră în Bucovina, vom călca sfioşi şi ruşinaţi în faţa ta, Ţăran Bucovinean, şi cu greu te vom putea privi drept în ochi, în privirea ta mândră şi mustrătoare, încărcată de greutatea unei răscruci din istoria Bucovinei.

La întoarcerea noastră în Bucovina, vom intra în sfinţenia satelor noastre, arse şi prădate, plângând, tremurând şi zguduiţi de mustrare sufletească şi, de pe mormintele martirilor noştri de astăzi, vom culege învăţături de dragoste de Neam şi glie strămoşească.

Mormintele voastre proaspete de martiri vor fi pagini de istorie grea, pagini de istorie vie ce se vor întipări prin lacrimi în sufletele noastre de moştenitori ai voştri, cu regretul dureros că n-am putut să fim la înălţimea voastră, Ţărani Bucovineni .

 

 

 

Gospodăria ţăranului bucovinean

 

 

Când păşeşti pe pământul Bucovinei, te cuprind fiori de frumuseţea acestei mândre grădini, care ascunde în adâncul ei ceva sfânt şi înălţător, iar noianul de amintiri istorice din trecut îţi sar în ochi, la fiecare pas, impunându-ţi o smerenie sfioasă ca şi în faţa unui altar de biserică.

 
Satele Bucovinei sunt cuiburi de plăcere şi de frumuseţe, cu căsuţele mândre ale ţăranului, 2, 3, 4 încăperi, cerdacuri largi, cu ogrăzi gospodăreşti, unde se frământă munca măruntă de fiecare zi, şi cu grădini de tot felul de pomi, care dau satelor din Bucovina acel farmec dulce aducător de bucurie şi adâncă alinare sufletească.

 

Piersic printre bucovineni

Florin Piersic, printre bucovineni – foto: Doru Halip.

Împrejurul casei, îmbietoare şi plăcută, văruită frumos şi îngrijită ca o bijuterie, se întinde ograda ţăranului, cu şura, cu grajdul, cu coteţele şi cu adăposturile pentru unelte agricole.
Şura este o construcţie specifică Bucovinei şi nu lipseşte nici chiar de pe lângă cea mai săracă gospodărie ţărănească, fiindcă fiece harnic ţăran e convins că recolta pământului trebuie pusă la adăpost şi ferită de ploi şi ninsori.

 
Ţăranul bucovinean este crescător şi exploatator de animale, de aceea grajdul pentru adăpostul lor nu lipseşte de lângă nici o gospodărie.

 

 

Din toată suprafaţa Bucovinei, numai 27,67 la sută este pământ arabil, potrivit pentru cultura cerealelor, de aceea ţărănimea bucovineană, cu parcele mici de pământ, a trebuit să-şi intensifice munca pe ogorul său ca să-şi poată scoate hrana de toate zilele.

 
Din toată suprafaţa Bucovinei, de 1.044.468 ha, 43,20 la sută, adică 451.221 ha sunt acoperite cu pădurile frumoase de fag, de brad şi de molid, unde o mare parte din ţărănimea Bucovinei îşi frământă gândurile şi viaţa.

 
Hărnicia şi supunerea ţăranului bucovinean au făcut să înflorească această mică şi dragă provincie şi să ajungă la un nivel economic ridicat mult deasupra altor regiuni cu pământ destul şi bogat.

 
Ţăranul bucovinean a crescut vite mândre şi alese, de soi bun şi aducătoare de folos.
Bucovina cea mică, cu ţărani harnici şi cuminţi, produce 27,04 la sută din cantitatea totală de unt din ţara românească (Basarabia, Moldova, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea, la un loc, abia dacă produc 25,46 la sută din cantitatea totală de unt din ţară, deci, toate la un loc, mai puţin ca în Bucovina cea mică şi harnică).

 
În Bucovina sunt multe industrii pentru prelucrarea laptelui în unt şi brânzeturi, care, după o statistică din 1937, ajungeau la 15,49 la sută din totalul întreprinderilor de acest fel din ţara românească, iar fiecare întreprindere din Bucovina producea 8.055 kg unt, în medie, pe când în provinciile din Regat, abia 2.522 kg unt, în medie.

 
În ţară sunt 2.000.000 de gospodării fără vacă cu lapte, din totalul de 4.200.000 de gospodării, adică aproape 46 la sută din gospodării n-au vacă cu lapte. Ţărănimea din Bucovina a redus acest procent la minimum posibil, astfel că în Bucovina se găseşte cel mai mic procent de gospodării fără vacă cu lapte. În judeţul Romanaţi sunt 67,7 la sută gospodării fără vacă cu lapte, pe când în judeţul Rădăuţi, din Bucovina, sunt numai 19,2 la sută. În judeţul Dolj, 64,1 la sută n-au. În Teleorman, sunt 60,2 la sută, în judeţul Olt, 56,9 la sută, în judeţul Mehedinţi, 53,6 la sută gospodării fără vacă cu lapte, pe când în judeţul Câmpulung al Bucovinei sunt numai 14,6 la sută gospodării fără.

 
Aceste cifre ne indică, fără alte comentarii, starea materială a ţărănimii bucovinene şi ne arată diferenţa standardului de viaţă a ţăranului bucovinean faţă de ţărănimea din părţile cerealiste ale ţării.

 
Ţăranul bucovinean se alimentează mai bine decât fraţii lui din alte regiuni, în special din cele cerealiste ale Regatului, fiindcă este crescător de animale şi are, pe lângă casa lui, lapte, brânză, unt, ouă şi carne. Porcul de Crăciun este o tradiţie în casa celei mai umile gospodării ţărăneşti din Bucovina, care, pregătit afumat şi conservat bine, duce peste întregul an o hrană bună pentru familia muncitoare.

 
Subalimentaţia ţăranilor, care este o boală cronică ce cuprinde satele noastre ţărăneşti din România, atinge mai puţin pe ţăranul bucovinean, fiindcă acesta a înţeles, în primul rând, să-şi exploateze gospodări prin creştere de animale.

 
Ţăranul bucovinean ştie că nu se pot creşte animale fără o hrană bună şi îmbelşugată, de aceea o parte din ogorul său, oricât de mic ar fi, îl cultivă cu plante furajere pentru hrana animalelor, cu toate că păşunile şi fâneţele din Bucovina cuprind 25 la sută din suprafaţa totală a pământului. Pe când în judeţul Romanaţi se cultivă 95,2 la sută din teren cu cereale şi numai 1,5 la sută cu plante furajere, în Teleorman, 93,7 la sută cu cereale şi 2,1 la fută cu plante furajere etc., în judeţul Câmpulungul Bucovinei se cultivă 34,4 la sută cereale şi 19,6 la sută plante furajere, în judeţul Suceava, 68,2 la sută cereale şi 15,7 plante furajere, în judeţul Rădăuţi, 60,3 la sută cereale şi 19,5 plante furajere. Ţăranul bucovinean preferă să aducă cereale din alte părţi pentru acoperirea nevoilor casei, decât să rupă din pământul hotărât culturii plantelor furajere, necesare hranei animalelor.

 
Ţăranul bucovinean cultivă proporţia cea mai mare de pământ cu plante furajere dintre toţi ţăranii români.

 
Procentul cel mai mare din cultura nutreţurilor, în vechiul regat, îl dă Iaşi, cu 3,5 la sută, Brăila, cu 2,9 la sută, şi Dorohoi, cu 2,7 la sută din totalul pământului cultivabil; aceste regiuni sunt întrecute de 6-10 ori de către ţăranul bucovinean.

 
Însă şi în privinţa culturii pământului cu cereale ţăranul bucovinean stă în frunte, cu toate că are un pământ sărac şi greu de lucrat. După statistici, ţărănimea bucovineană are cea mai mare producţie la hectar în cultura tuturor plantelor, pe lângă faptul că agricultura bucovineană este adânc intrată pe drumul industrializării şi intensificării. Ţărănimea bucovineană are, procentual, cea mai mare producţie de sfeclă de zahăr, pentru alimentarea fabricilor de zahăr din Bucovina, care produc 28 la sută din cantitatea totală de zahăr din România. Ţărănimea bucovineană produce cea mai mare producţie de cartofi, pentru cele 30 fabrici de spirt, şi o cantitate foarte mare de orz, pentru cele 7 fabrici de bere.

 
Ţăranul bucovinean stă în fruntea ţărănimii din România prin hărnicia lui, prin mintea lui, prin sobrietatea lui, prin cultura lui, prin sănătatea lui, prin copiii lui cei mulţi şi cuminţi, pepinieră de intelectuali aleşi, prin gospodăria lui, exemplu de organizare economică pentru ţărănimea din alte părţi, prin obiceiurile sfinte româneşti, păstrate fără nici o schimbare din moşi-strămoşi, prin ascultarea, blândeţea şi supunerea lui, prin vitejia lui fără seamăn în apărarea hotarelor ţării.
Gospodăria ţăranului bucovinean, care are cel mai puţin pământ cultivabil din ţara românească, este model de exploatare şi merită să fie exemplu pentru ceilalţi ţărani din restul Ţării .

 

 

 

Un distins fiu al Bucovinei

 

 

Cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la înfiinţarea Academiei teologice din Cluj

În ziua de 6 Decembrie 1934 (Sf. Niculae), Academia Teologică Ortodoxă Română din Cluj a serbat 10 ani de la înfiinţarea ei.

 
Această serbare de mare fast, impresionantă prin atmosfera religioasă şi de adâncă reculegere sufletească, a fost pregătită, în completul ei şi în amănunţime, de distinsul şi eruditul rector al Academiei Teologice Ortodoxe Române din Cluj, domnul Profesor dr. Ioan Vască.

 
Serbarea a fost deschisă de către domnul rector dr. Vască, care, printr-o cuvântare aleasă şi de înalt spirit oratoric, a făcut istoricul Academiei Teologice, de la înfiinţarea ei şi până astăzi.
A adus, totodată, omagii de recunoştinţă P.S. Sale Episcopului Niculae Ivan, pentru preţiosul concurs de totdeauna.

 
P. S. Sa Episcopul Ivan a felicitat călduros pe domnul rector dr. Ioan Vască pentru munca depusă cu atâta râvnă şi cu atâta drag, spre progresul instituţiei.

 
Cu această ocazie, s-a tipărit şi un volum comemorativ, prin îngrijirea domnului rector dr. Vască, cuprinzând, în 400 pagini, studii serioase, semnate de fiecare dintre profesorii Academiei, după specialitatea sa.

 
Ţinem să remarcăm că domnul rector dr. Ioan Vască este un fiu al Bucovinei, născut în Pătrăuţii de Sus pe Siret, judeţul Storojineţ. După ce şi-a luat doctoratul în teologie, la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, a mai făcut studii de specializare la Universitatea din Oxford. Încă din tinereţe, ca student, a dat dovadă de mare putere de muncă, de un intelect deosebit şi de o energie rară.

 
La proclamarea Unirii cu Patria Mamă, a fost conducătorul studenţimii, luând parte activă la toate manifestările, îmbinate cu acest act istoric.

 
A fost predicator catedral în Cernăuţi; membru al Adunării şi în Consiliul eparhial mitropolitan din Bucureşti.

 
Cu toate că, încă destul de tânăr fiind, însă cu o cultură aleasă şi cu lucrări valoroase de specialitate, este numit, în anul 1926, profesor suplinitor la Facultatea de Teologie din Chişinău, de unde trece, apoi, ca profesor, la Academia Teologică din Cluj, deţinând catedra de Teologie fundamentală şi studii pedagogice.

 
Prestigiul şi calităţile Domniei sale l-au impus ca Decan al Academiei (1927-1930); ca rector (1930-1933); şi este reales, pentru un nou mandat de trei ani (1933-1936).
Domnia sa s-a remarcat şi ca politician, fiind, în mai multe rânduri, deputat.

 
Domnul rector dr, Vască este un intelectual de mare energie creatoare, apreciat şi admirat de toată intelectualitatea clujeană, atât pentru calităţile Domniei sale alese, cât şi pentru activitatea Domniei sale multiplă şi neobosită.

 
Nouă, Bucovinenilor, ne este spre cinste şi-i aducem felicitările noastre pline de admiraţie.
De altfel, asupra activităţii bucovinenilor din Cluj vom reveni într-un număr viitor .

 

 

 

Amintiri…

 

 

Când, în anul 1919, s-au deschis porţile Universităţii din Bucureşti pentru a-i primi şi pe fraţii din provinciile alipite, noi, Bucovinenii, obicinuiţi cu munca şi greutăţile vieţii, de copii mici, ne-am făcut apreciaţi prin modul persistenţei la studii, prin purtarea noastră modestă, specific bucovineană, consideraţi, astfel, totdeauna ca elemente tinere, cu gândire serioasă, insuflând, în jurul nostru, deosebită simpatie. Totdeauna, ce-i în drept a judeca intelectualul bucovinean luau ca prototip pe studentul sărac, răbdător, gânditor, aprofundat de tânăr în realitatea vremii, activ pe terenul cultural şi aprins în manifestările naţionale. Dozat cu un naţionalism înflăcărat de cei cari credeau într-un viitor prea strălucit al Românilor, bucovineanul student şi-a început activitatea pe teren cultural şi de apropiere cu sufletul fratelui din Vechiul Regat.

 
Înţelegeam că activitatea noastră va deveni fructuoasă numai atunci când ne vom găsi uniţi într-o societate, prin gânduri sincere şi curate de muncă, dornici de a contribui, conform tradiţiei bucovinene, la deşteptarea şi cultivarea sentimentelor naţionale, ducând la îndeplinire frumosul ideal, ajutaţi de un entuziasm fără de sfârşit.

 
Astfel „Cercul Studenţilor Bucovineni din Bucureşti” a luat fiinţă! Cu început modest, dar harnic.
Cercul studenţesc bucovinean, inimos şi persistent, şi-a deschis drum printre lumea intelectuală a Capitalei. A trebuit multă iniţiativă şi mult suflet, pus de studenţii bucovineni, ca să-l facă cunoscut pe adevăratul bucovinean.

 

 

Piersic Opriti Timpul

Opriţi Timpul, am atâtea, încă, să vă spun! – foto: Doru Halip

 
Cu ocazia centenarului lui Tudor Vladimirescu, în anul 1921, s-au adus la Bucureşti fii şi fiice din mândra noastră Bucovină, ca, împreună cu noi şi cu concursul binevoitorilor noştri, să arătăm, prin manifestări artistice, o mică parte din obiceiurile bucovinene. Câteva dansuri naţionale, caracteristice poporului bucovinean, s-au executat, cu măiestrie, în Arenele Romane şi la Teatrul Naţional, în faţa Majestăţilor Lor Regale Ferdinand I şi Regina Maria.

 
În inima noastră de copii tineri, plini de entuziasm şi de avânt naţional, aplauzele de admiraţie le simţeam culese de mica şi mândra Bucovină, scumpă nouă şi dragă tuturor.

 
Trecut-au anii şi, pe cărări spinoase, progresul a fost încetinit de împrejurările greutăţilor şi nevoilor generale. Programul nostru şi realizarea, în completul lui, au suferit mult. Căminul studenţilor bucovineni, visat de noi şi, apoi, de vrednicii urmaşi, ce s-au perindat mereu, n-a putut lua fiinţă.

 
Intelectualii Bucovineni distinşi, din Capitală, au hotărât să se organizeze într-o societate, „Cercul Bucovinenilor”, şi să activeze, cu toată voinţa şi capacitatea, pentru înălţarea a tot ce este bucovinean, bun şi frumos. Trăiam speranţa că, prin râvna şi puterea de contribuţie a intelectualilor bucovineni, din Bucureşti şi din întreaga Bucovină, într-o zi mare, frumoasă, să ne vedem pusă temelia Căminului Bucovinenilor din Bucureşti.

 
Acest ziar modest, redactat cu multe greutăţi, are marea menire de a face legătura sufletească între fiii Bucovinei, împărţiţi în toate părţile acestei Ţări, activând, fiecare, ca intelectuali de seamă, prin funcţiunile ce le ocupă.

 
Vremea a cerut înfiinţarea lui. Printr’însul, Bucovinenilor, să ne simţim aproape unul de altul şi să contribuim, cu toţii, pentru a ne cunoaşte .

 

 

 

Originea omului

 

 

Stau pe gânduri adâncit
Şi mă-ntreb mereu, mereu,
Ce-i bărbatul, ce-i femeia,
Ce eşti tu şi ce sunt eu?

Mă duc cu mintea hăt, departe,
În epoca primitivă
Să găsesc o dezlegare:
Omul de unde derivă?

Unii zic: Strămoşii noştri
Au fost Eva şi Adam.
Aşa spune orice preot,
Fie creştin, fie haham.

Alţii arată, dovedesc că
A ta şi a mea măicuţă
Au avut ca străbunică
O sălbatică maimuţă,

Că moşul meu şi moşul tău,
Pe vremuri, ei au fost gorilă,
Păi, tot aşa de bine, frate,
Puteau să fie şi cămilă,

Să fi fost urangutan
Sau poate chiar un cimpanzeu,
Câteodată parcă cred,
Câteodată – nu ştiu – îmi vine greu…

Cum, orice om din lumea asta,
Fie rege, fie prinţi,
Să se tragă din maimuţă,
Să fi avut aşa părinţi!!!…

De gândeşti puţin adânc,
Se vede şi se înţelege
Că nu-i decât un maimuţoi
Acela care-şi zice rege.

Gândiţi şi voi cum gândesc eu
Şi-apoi cu multă jale
Veţi vedea cu toţii clar
Că nu sunt oameni, ci animale,

Animale, peste tot, peste tot,
Vierme, tigru, elefant,
Omul negru, omul alb,
Omul prost sau cel savant,

Cel ce stă-n bordei sau stă-n palate,
E sărac, are parale,
Acesta-i crudul adevăr:
Se trag toţi din animale!

Aţi văzut de multe ori
Oameni – parcă sunt măgari:
Cap urât şi tras în jos
De urechile lui mari –

Merg pe drum aşa, tâmpiţi,
N-au în minte nici un gând.
Când te simte slab şi moale,
Cu copitele, pe rând,

Te loveşte drept în frunte
Şi se-ntâmplă foarte rar
Omul bun să nu primească
O copită de măgar!


Comments are closed