Pictura Doinei Catargiu

Doina Catargiu, la 19 ani

*

Doina Catargiu are, cu siguranţă, un înger păzitor, care freamătă luminile cu aripile lui delicate. Ştie totul despre meşteşugul picturii şi valorifică, din plin, toate cunoştinţele.

*

Tablourile Doinei Catargiu nu sunt picturi, ci viaţă fremătătoare, viaţa care triumfă prin cea mai neaşteptată dumnezeire. Tablourile ei cântă, tablourile ei poartă veşmântul de gală al poeziei înnăscute, tablourile ei desluşesc frumuseţea tulburătoare şi, tocmai de aceea, divină, a vieţii pământeşti.

*

În expoziţia vernisată în ziua naşterii ei (30 ianuarie), Doina Catargiu, celebră prin neînchipuit de frumoasele flori, din naturile aparent statice şi mai vii decât tot ceea ce este viu, celebră prin peisajele bucovinene, în care nimeni nu o poate egala, a probat că este şi un portretist înnăscut, dar şi un peisagist universal, şi în portrete, şi în peisaj punând atâta viaţă biruitoare, încât, doar privindu-i lucrările, începi să redescoperi şi în tine viul viu şi demn de toată admiraţia.

*

Doina Catargiu, împreună cu Dimitrie Savu, cu Radu Bercea, cu David Croitor, cu Carmel Georgescu, dar şi cu minunatul Adrian Bocancea, fără să se fi sfătuit vreodată, pune în practică un concept nou, care să stăvilească decăderea artei în urât şi impersonal. Dacă Traian Chelariu, într-o perioadă de regăsire şi de afirmare a culturii bucovinene, decreta: “Înapoi, la Eminescu!”, Doina şi cei enumeraţi mai sus par să decreteze: “Înapoi, la academism!”. Dar cât de inspirat, pe fundalul elaborat al unei expresionism viguros şi plin de viaţă, comite Doina Catargiu aflarea de sine printr-un obligatoriu recurs la frumos, la adevărat, la desăvârşit!

*