Pictorul sucevean Ioan Coclici

*

De undeva, de prin Europa, nepoata pictorului sucevean Ioan Coclici, doamna Maria Page, îmi scrie: „Va trimit fotografii, realizate de Coclici. Primele două (trandafirii) nu-mi aduc aminte dacă sunt semnate, le făcuse demult; știu că le-a oferit mamei, de ziua ei. În țară, mai am un tablou mare, semnat, „Isus Christos pe muntele Golgota”; este cam de 1.20m/0.80m. Dacă merg în țară, anul acesta, o să fac fotografie. / Aștept noutăți de la d-voastră, cu mulțumiri, / Maria Page”.

*

În mod normal, chestiunea memoriei iconografice ține de Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, dar cum Blanaru e ocupat ba cu paharul, ba cu fotografiatul, încă în zorii dimineții de duminică, 21 august 2016, a șanțului Cetății, în speranța că va găsi maldăre de gunoaie (și a găsit o curățenie exemplară, înfuriindu-se), cum ține și de trântorul costisitor al culturii sucevene, Aurel Buzincu, ocupat cu delațiuni în dauna singurei manifestări culturale sucevene cu aderență la publicul tânăr, „Bucovina Rock Castle”, va trebui să o caut eu. Eu, care nu știu nimic despre pictorul Ioan Coclici, dar doamna Maria Page apelează la ajutorul meu, nu la cel al culturnicilor de doi bani, pentru că simte că fiecare nume al reprezentativității noastre identitare va însemna, pentru mine, o prioritate. Și o datorie.

*

Am să caut mărturii, o să le copii și o să le pun la dispoziția celor care au nevoie de ele. Pentru că asta înseamnă, din punctul meu de vedere, să-ți faci datoria față de memorie. Până voi găsi, în locul Direcției județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Suceava, acele mărturii, vă arăt fotografiile tablourilor lui Ioan Coclici, fotografii cu care doamna Maria Page m-a convins că noi, sucevenii, avem o datorie față de memoria marelui artist ignorat al Sucevei. Desigur că orice informație îmi va fi de folos.

*

*