Peștera în care s-a născut Isus Hristos | Dragusanul.ro

Peștera în care s-a născut Isus Hristos

Pestera in care s a nascut Hristos

*

Peștera aceasta, în care sunt ieslele dobitoacelor, este la făptură neregulată, ca de 40 de urme de lungă, de 11 urme de largă și de 9 urme de înaltă. Podina cea de jos și pereții s-au pardosit și s-au căptușit cu marmură albă, scumpă, și pe pereți au mai pus perdele de mătase roșie. Nici o lumină nu are de afară și ard, de-a pururi, 32 de candele de argint, aprinse de mulți împărați și principi creștini, și acestea luminează în peșteră. Temelia cea dinainte a chipului (tabloului – n. n.) arată pe însăși peștera nașterii, care este mai sus decât cealaltă, care cuprinde în sine sfintele iesle, în partea de dinapoi, cum se arată în chip, că în locurile cele de pe urmă, unde slujesc niște persoane, nu se văd trupurile lor întregi. De-a stânga, se vede pe unde se intră înlăuntru. Altarul cel mic este lipit de stâncă, tot în partea aceasta, pe marginea cea de dinainte a chipului, înseamnă locul acela în care s-a născut Mântuitorul lumii și al oamenilor din Prea Sfânta Fecioară Maria.

*

În toată vremea, luminează acolo multe candele aprinse scumpe, ziua și noaptea, și peste altar este o cunună de argint, cu raze înțepenite în marmură, și cu acest înscris:

*

AICI S-A NĂSCUT ISUS HRISTOS DIN FECIOARA MARIA

*

La marginile altarului, se vede un șir de argintărie, care arată lucrurile Evangheliei cele de căpetenie, și s-au hărăzit aici de la greci și de la latini, spre podoaba Sfințeniei. Acum să ne întoarcem ochii în dreapta, la temelia cea de dinapoia chipului: acolo vedem o înălțare peste podina capelei, în forma unui altar josșor, luminat și împodobit prin făcliile ce sunt puse pe dânsul și prin candelele ce atârnă deasupra, aprinse.

*

Acestea sunt sfintele iesle. Ele sunt de la Altarul Nașterii ca de șapte pași de departe și trebuie a pogorî două trepte, ca să ajungă omul la ele. Un bolovan de marmură albă, care nu se ridică, tocmai de două urme peste podină și este scobit ca un leagăn, arată locul unde a zăcut Domnului Cerului pe paie. Altarul, ce abia se vede după stâlpul ce stă de-a stânga, dinainte, aduce aminte de locul unde s-au închinat cei trei crai la cel născut cocon Tânăr Împărat, și unde i-au adus Darurile. Icoanele sunt zugrăvite după ale lui Rafael și ale altor zugravi din școlile italiene și spaniole, care împodobesc pereții Sfintei Peșteri, dintre care, lângă iesle, este un original de Iacov Palma, după încredințarea călătorului celui prăznuit Procăș de Osten. Mai mulți stâlpi de marmură pestriță sprijină stâncile cele deasupra atârnate. Se mai află aici, în acest loc sfânt, sub pământ, încă și un organ pentru cântări. Din peștera aceasta merge, împotrivă de Altarul Nașterii Domnului, un gang lung și strâmt, de intră într-ale lor în patru cornuri, în mijloc ținut de un stâlp din stâncă tăiat. În capul ei de către miazăzi, cum intri într-însa, stă un altar, sub care se află un gang în boltă, în care se zice că sunt îngropați pruncii cei nevinovați, care s-au tăiat din porunca lui Irod.

*

De aici, se merge, pe lângă mormântul Sfântului Eusebie de la Cremona, într-altă peșteră, unde sunt icoanele și cele de îngropare a Sfântului Ieronim, a Sfintei Paula și a fiicei sale, Eustasia, care se trag din neamul cel vechi al Grahilor și al Scipionilor, și au părăsit Roma, de s-au dus și au săvârșit viața în Vifleem, în vremea Sfântului Ieronim, în rânduielile pomenirilor și ale fericirii. Lângă peștera aceasta, mai este încă una, a patra, ce se chema Casa unde învăța Sfântul Ieronim, în care a viețuit acest dascăl mare bisericesc 50 de ani și șase luni, în care vreme a tălmăcit „Biblia” de două ori în lima latină. Peste peștera pruncilor celor nevinovați, se ridică biserica cea mare, una mai mică, închinată Sfintei Ecaterina, pe care o stăpânesc latinii.

*

Către miazăzi și la poala stâncii în care se află numitele peșteri, sub pământ, este căminul Păstorilor, care acum este sădit cu măslini. Pe unde se mergea la dobitoace, din partea aceasta a peșterii, a pierit cu totul, că nu se mai vede nici o urmă de aceasta, ca să se poată arăta închinaților locul prin care au intrat păstorii la iesle, ca să se închine, după ce li s-a dat cereasca înștiințare despre Nașterea lui Mesia, de au văzut ei pe fiul lui Dumnezeu întru făptura unui cocon tânăr, zăcând pe paie, în sărăcie și în stare umilită, de jos.

*

Zidirile mănăstirii au două curți și, afară de franciscani, locuiesc într-însa și alți călugări, greci și armeni, numărul tuturor celor ce trăiesc acolo ca preoți este douăzeci (Foaia de duminică, Nr. 22, din 27 noiembrie 1837).


Comments are closed