pe sufletul lor colectiv | Dragusanul.ro

pe sufletul lor colectiv

Concert in memoriam colectiv

*

păsările au ciuruit cerul, căutând o scăpare,

iar pe rug cântecul îşi despovăra cenuşile:

doamne, ţipau zborurile cu disperare,

de ce-ai oblonit toate uşile,

de ce îi înduri să ne bată în cuie

şi să te vândă mereu pe arginţi?,

iar tăcerea era, ca oblon, mai tehuie

şiroind din ce-i sfânt în strămoşi şi-n părinţi,

 *

cumplită e lumea, şi acum, şi atunci,

şi în vecii veciilor ce au să mai vină,

iar rugul e soarta nenăscuţilor prunci

şi-a cântecului care răspândeşte lumină,

urâtă e lumea, vrăjmaşă, ostilă,

hulpavă muşcând din ce nu înţelege,

iar zborul zidit drept revoltă şi milă

ni-i nouă credinţă şi lege:

*

în lumea pierdută, pe ruguri se-ntrupă

tot ce e cântec, ideal şi motiv,

şi-şi pun cântăreţii cămaşă de după

pe sufletul lor colectiv


Comments are closed