pe calea căii doar copilăria
copii ascunși de vremuri în bătrâni
când mamele-s plecate-n depărtare
ca să hrănească stelele la sâni
primind ursiri de stele căzătoare
și-i un imens pustiu de ocrotiri
în toți copiii blândului apus
în care clocotesc mereu vestiri
și nostalgii spre cei care s-au dus,
*
spre mamele trăite dureros
de pruncii unor trupuri irosite,
iar stelele se clatină duios
și ierbile dansează din cuțile,
și scrâșnete se-aud în univers
stigmatizând pe veci vremelnicia:
bătrânii cântă deslușind în mers
pe calea căii doar copilăria