Primarul Ion Lungu iubeşte, iar, PNL
*
Iar, pe toate scenele,
Lungu a intrat în vrie
şi iubeşte PNL!…
Ca să vezi găinărie!
“Vrem pe Lungu iar primar!”
Javrele: “Vrem pe Lungu iar primar şi Covaşă gazetar!”
*
Postez desenul ăsta iar
fiindcă morala lui susţine
că dacă Lungu e primar
doar javrele o duc mai bine!
Miercuri, întâlnire cu muzica străbunilor
*
Cele mai frumoase cântece vechi din Suceava, Berchişeşti şi Calafindeşti, cu Răzvan Mitoaceanu, la vioară, şi Petru Oloieru, la ţambal, vor răsuna, de ziua atestării documentare a Bucovinei geografice, şi ca pledoarie pentru necesitatea fonotecării tuturor cântecelor din anii 1820-1917, care au răsunat pe pământurile acestui nord de ţară moldavă a valahilor. Şi sunt însumate, localitate cu localitate, vreo 2.200 la număr. Din care noi am fonotecat, până acum, abia vreo 350.
*
Ca să reînviem cântecele străbunilor, facem faţă cu greu celor care ni se tot pun împotrivă, şi intrăm în stuiou în timpul nostru liber. De-a moaca, fără plată, ba şi sabotaţi, când de unii, când de alţii. Chiar şi această manifestare e dubladă cu ditamai congresul costisitor şi inutil al coregrafilor folcloroşi – semn că nimeni nu are nevoie şi de memorie, că Bucovina nu valorează nimic, dacă nu îţi poţi pune bundiţa cu dihor, ca să debitezi inepţii.
*
Fac, împovărat sufleteşte, această manifestare şi o fac doar pentru că şi eu, şi Dănuţ Lungu, şi Petrică Oloieru, şi Răzvan Mitoceanu, avem nevoie de închinare evlavioasă în calea amintirii străbunilor. Altminteri, m-aş lăsa păgubaş.
Cântece naţionale româneşti din Calafindeşti
*
Pentru tine, mândrulucă – 2062, Victoria Lazurca, 1914
*
*
Pentru tine, mândrulucă,
Nu-s nici gazdă, nu-s nici slugă,
Pentru tine, mândruleană,
Am pierdut vara și earna,
*
Mi-a perit earba-n poiană,
Păpușoiu-n buruiană,
Pentru tine, mândră hăi,
Mi-a perit earba pe văi,
*
Și mioarele cu miei,
Și grâu de-o sută de lei,
De ploi grâu mi s-a stricat,
Păcat că l-am sămănat,
*
Ear pe cel nescuturat
Paserili l-au mâncat.
Vai și-amar de-aceia casă
Unde-i nevasta frumoasă,
*
Că bărbatul o iubește,
Earba-n câmp îi putrezește,
Coasa-n pod îi ruginește,
Păru-n cap îi carunțește.
*
*
Olin, Olian măi! – 2065, Trandafira Alexii, 1914
*
*
Așa-mi vine câte-o dâră, / Olin, Olian măi,
Să-mi fac casa toată țâră, / Olin, Olian măi,
Să-i dau foc, să ardă-n spuză,
Să mă sui la munți cu frunză.
*
Așa-mi vine uneori, / Olin, Olian măi,
Să las frați, să las surori, / Olin, Olian măi,
Să mă duc la munți cu flori
Să privesc mândrele zori.
*
Să șed printre floricele, / Olin, Olian măi,
S-ascult vers de păsărele / Olin, Olian măi,
Pe pat de flori să mă pun,
Durerea mea să li-o spun.
*
Așa-mi vine, câteodată, / Olin, Olian măi,
Să las mamă, să las tată, / Olin, Olian măi,
Să mă sui la munți cu piatră,
Să-mi fac ochișorii roată,
*
Să mă uit în lumea toată, / Olin, Olian măi,
Unde am trăit odată, / Olin, Olian măi,
Și-apoi să-ncalec pe murg
și de-acolo să mă duc,
*
Câtră sânul munților, / Olin, Olian măi,
La umbra molizilor, / Olin, Olian măi,
La cântecul mierlelor,
La mugetul cerbilor,
*
Câtră sânul codrului, / Olin, Olian măi,
Unde-i drag voinicului, / Olin, Olian măi,
La umbra fagetului,
Dragostea fărtatelui.
*
*
Cucule, pasere blândă – 2066, Toader Lavric, 1914
*
*
Frunză verde foi de nuc,
Puişorule de cuc,
Cucule, pasăre blândă,
*
Vara vii, vara te duci,
Mă mir earna ce mănânci,
Cucule, pasăre blândă!
*
Ia, mănânc mugur de fag
Şi cânt codrului cu drag,
Cucule, pasăre blândă,
*
Şi beu apă din izvor,
Şi cânt codrului cu dor,
Cucule, pasăre blândă;
*
Şi mănânc faguri de miere
Şi cânt codrului cu jele,
Cucule, pasăre blândă;
*
Zbor, din codru, în zăvoi
Şi-apoi cânt şi pentru voi,
Cucule, pasăre blândă!
*
*
Măi cucule, măi! – 2060, Floarea Vauciuc, 1914
*
*
Cucule cu pană sură, / Măi cucule, măi!
Grăit-am gură la gură / Măi cucule, măi!
Să nu cânţi sara, pe lună, / Măi cucule, măi!
C-a mea inimă nu-i bună, / Măi cucule, măi!
*
Că-i încinsă cu curele, / Măi cucule, măi!
Mâncată de multe rele, / Măi cucule, măi!
Şi-i încinsă cu colan, / Măi cucule, măi!
Mult oftează de alean. / Măi cucule, măi!
*
Că să cânţi pe-o ramurea, / Măi cucule, măi!
Aproape de casa mea, / Măi cucule, măi!
Să-ţi spun ofurile mele, / Măi cucule, măi!
Chinuri şi nacazuri gele. / Măi cucule, măi!
*
Omule, de casa ta / Măi cucule, măi!
Nu mă pot apropia, / Măi cucule, măi!
Căci eu sunt pasere mică / Măi cucule, măi!
Şi de tine mi-e cam frică! / Măi cucule, măi!
*
Cucule porumbule, / Măi cucule, măi!
Vină, cântă-n curtea mea / Măi cucule, măi!
Că ţi-oi da muguri culeşi / Măi cucule, măi!
De pe meri, de pe cireşi! / Măi cucule, măi!
*
Ba, în curtea-ţi n-oi intra, / Măi cucule, măi!
Slugă nu m-oi apuca, / Măi cucule, măi!
Ci-oi trăi pe unde-oi vre / Măi cucule, măi!
Cu hrana ce mi-a plăce! / Măi cucule, măi!
*
*
Doamne,-ajută cucului! – 2057, Pavel Bodnariuc, 1914
*
*
Doamne-ajută cucului
Să zboare din cuibul lui
În mijlocul câmpului,
Pe coarnele plugului,
*
Să zboare din sat în sat,
Că Dumnezeu l-a lăsat
Să zboare din pom în pom,
Să-l asculte orice om;
*
Să zboare din curti-n curti,
Toţi copiii să-l asculte.
Cucul de nu ne-ar cânta,
N-am şti că-i primăvara,
Cucul de nu s-ar porni,
Nici noi n-am mai plugări!
*
*
Hâş, hâş, hâş, pasere-albastră! – 2071, Vasile Turturean, 1914
*
*
Hâş, hâş, hâş, pasere albastră,
Ce-mi baţi, noaptea, la fereastă?
Mamă, stai, nu mă hâşâi,
Până nu m-oi jelui!
*
Lasă-mă să-ţi povestesc
Al meu chin şi cum trăiesc,
De trăit aş trăi bini,
Dar duşmanii-s lângă mini.
*
Căci duşmanii beu şi-nchină,
Ear eu sunt de tot străină,
Am în inimă un schin
Şi-o baltiţă de venin.
*
Ies afară, ard în pară,
Vin în casă-s de ocară,
De ies, sara, la fântână,
Toţi duşmanii mă îngână.
*
De ies, sara, la primblare,
Toţi duşmanii-mi stau în cale,
De ies la câmp, să-mi alin
Al meu plâns şi-al meu suschin,
*
Pieptu-mi arde de mă stâng,
Rău vânt bate, de mă frâng,
Spune-mi, mamă, ce să fac
De duşmani ca să mă scap!
*
Pune, fată, foc şi pară
Pe-a duşmanilor cărare,
Presură chiperi şi scrum
Duşmanilor tăi pe drum!
*
Duşmanii, cum vor călca,
Îndată s-or farmaca,
Ei di tini vor uita,
Tu de dânşii vei scăpa!
*
*
Ţara străină – 2068, Domnica Cioban, 1914 le Turturean, 1914
*
*
Frunză verde de maslină,
Trecui Prutul, apa lină,
Trecui în țară străină.
*
Și băui și mâncăi bine,
Voinicii se țin de mine
Parcă am atâta bine.
*
De-ar fi pânea cât de bună,
Tot se face clei în gură,
Dacă e-n țară străină.
*
Mai bine pânea mai proastă,
Decât cea bună a voastră,
Dar să fiu în țara noastră!
*
*
Ţara străină – 2054, Zahara Lazor, 1914
*
*
Duce-m-oi și n-oi veni,
Să văd cine m-a dori,
Frații cu surorile,
Maica cu nurorile,
*
Grădina cu florile,
Stratul cu garofele,
Dumbrava cu murile,
Codrul și pădurile,
*
Pădurea cu molizii
Ori tata cu ginerii.
De m-a dori cineva,
Poate că m-oi înturna.
*
Dușmanii de m-or dori,
Duce-m-oi și n-oi veni,
Și m-oi duce, tot m-oi duce
Unde mierea e mai dulce,
Căci aici-n astă țară,
Zău, și mierea e amară!
*
*
Mândruliţă dragă! – 2072, Vasile Turturean, 1914
*
*
Colo-n vale, la fântână, / Mândruliță dragă,
Șede-o copilă străină, / Mândruliță dragă,
Și tot plânge și jelește, / Mândruliță dragă,
Pe părinți îi pomenește, / Mândruliță dragă,
*
Și tot plânge și suspină, / Mândruliță dragă,
C-a scăpat salba-n fântână, / Mândruliță dragă.
Salba e de puișori, / Mândruliță dragă,
Făcută de scriitori, / Mândruliță dragă,
*
Salba e de irmilici, / Mândruliță dragă,
Făcută de doi voinici, / Mândruliță dragă,
Salba e de gălbănași, / Mândruliță dragă,
Făcută de dăscălași, / Mândruliță dragă,
Salba e de ruble mari, / Mândruliță dragă,
Făcută de ghenerari, / Mândruliță dragă!
*
*
Mândruliţă – 2056, Pavel Bodnariuc, 1914
*
*
Ileană cu ochi verzi,
Te iubesc şi tu nu crezi,
Vin’ la mine-n braţe, şezi,
Mândruliţă!
*
Hopai ţuca, tot aşa,
Mândră dragă, nu ti da,
Vin’ la badia şi-i giuca,
Mândruliţă!
*
Cini dracu’ te-o-nvaţat
Pi mini di m-ai lăsat
Şi pi altu’ di-ai luat,
Mândruliţă!
*
Frunză verde măr uscat,
Eu pi cap nu am chicat,
Să mărg di la noi din sat,
Mândruliţă!
*
Mândră, ce şireată eşti,
Nici cu mini nu grăieşti
Şi la Gheorghi te gândeşti,
Mândruliţă!
*
Măi bădiţă, măi drăguţ,
Tu numai să mă săruţi,
La papuci să nu ti uiţi,
Mândruliţă!
*
Hai, flecăi, şi să giucăm,
Tot să bem şi să cântăm,
La fete să nu cătăm,
Mândruliţă!
*
Că fata-i ca şi o floare,
Pentru tăţi mirositoare,
Şi minţăşte pân-ce moare,
Mândruliţă!
*
*
Mândruliţa mea – 2058, Vasile Lazurca, 1914
*
*
Nu ştiu, nu ştiu, vai de mine,
Ce dor s-a legat de mine,
Nu ştiu zilele cum trec,
Noaptea fără somn petrec,
Mândruliţa mea!
* *
Somnul meu nu este somn,
Nici odihna ca de om,
Somnul meu e tot cu jale
Pentru dragostile tale,
Mândruliţa mea!
*
Mă pornesc să vin la tine,
Tâlnesc cârduri de copile,
Mă pornesc să vin la vale,
Le dau drumu’, le dau cale,
Mândruliţa mea!
*
Of, lună luminătoare
Şi stele strălucitoare,
Luminaţi mai cu tărie
Scumpa mea călătorie,
Mândruliţa mea!
*
Daţi lumină înfocată
Pe cărarea-ntunecată,
Să văd drumul a mă duce
La iubita mea cea dulce,
Mândruliţa mea,
*
Care tristă şi deşteaptă
Cu dor mare mă aşteaptă
Ca să ajung cât mai tare,
Să-mi dea dulce sărutare,
Mândruliţa mea!
*
*
Jupăneasă Vălculeasă! – 2051, Zahara Lazor, 1914
*
*
Frunză verde floare-aleasă,
Jupâneasă Vălculeasă,
Dă-mi vin dulce, din Galaţi,
Să-ţi dau bani nemăsuraţi,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde earbă grasă,
Jupâneasă Vălculeasă,
Ia-n, dă-mi vin de Odobeşti,
Să-ţi dau bani cât nu voieşti,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde de dudău,
De-ar da bunul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să moară jupânul tău,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde de trifoi,
Să rămânem amândoi,
Să rămâi numai cu mini,
Ca să mă-nţeleg cu tini,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
*
Frunză verde şi-o lalea – 2055, Pavel Boddnariuc, 1914
*
*
Frunză verde şi-o lalea, / Maică, măiculiţă dragă,
De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţa mea,
Nu mi-o lega pe a mea, / Maică, măiculiţă dragă,
Cu cine nu mi-i voia, / Maică, măiculiţa mea,
*
Ci mi-o leagă, maică, leagă, / Maică, măiculiţă dragă,
Cu cine mi-i lumea dragă, / Maică, măiculiţa mea,
De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţă dragă,
După urât nu mă da, / Maică, măiculiţa mea.
*
Cât îi boală şi dureri, / Maică, măiculiţă dragă,
Are leac şi mângâieri, / Maică, măiculiţa mea,
Cât îi boală şi oftare, / Maică, măiculiţă dragă,
Are leac şi alinare, / Maică, măiculiţa mea.
*
Numai boala de urât, / Maică, măiculiţă dragă,
N-are leac numa-n pământ, / Maică, măiculiţa mea,
Tot urâtul n-are leac, / Maică, măiculiţă dragă,
Numai pânză şi toiag, / Maică, măiculiţa mea.
*
*
Frunză verde de răchită – 2064, Zamfira Popovici, 1914
*
*
Frunză verde de răchită,
Măiculiţa mea iubită,
Eu ţi-s fiica năcăjită,
Fiica ta nenorocită
*
Că m-ai depărtat din casă,
Când mi-a fost viaţa frumoasă,
Şi m-ai silit a mă duce,
Traiul când mi-a fost mai dulce.
*
Şi m-ai dat în sat străin
Ca să nu mai scap de chin
Şi m-ai dat în sat departe
Ca să n-am de tine parte,
*
Că bărbatul n-are milă,
Soacra-i rea şi-mi face silă,
Nu mi-i ciudă de bărbat,
Fii cât de apucat,
*
Tot se-ntoarce, câteodată,
Şi-a sa dragoste mi-arată,
Mă cuprinde, îl sărut
Şi de supărare uit.
*
Da’ mi-i ciudă pe-a mea soacră,
Care-i pururea tot acră
Şi tot clenciuri îmi găseşte
Şi pricini îmi iscodeşte,
*
Ba că-i masa nespălată,
Ba casa-i nemăturată,
Ba cămeşile nu-s bine
Clătite-n părâu de mine.
*
Astfel inima-mi se frânge
Şi n-am, mamă, cui mă plânge,
Ah, mamuţă, de nu-mi crezi,
Suite-n cireş şi vezi!
*
Să-mi vezi locul depărtat
Şi traiul cel cu banat,
Mamă, hai de mi-i pitrece,
Doar necazul mi-a mai treci!
*
Mamă, hai pân’ la portiţă
Că ţi-s fată cu credinţă,
Mamă, hai pân’ la prilaz
Să-ţi mai spun al meu năcaz!
*
*
Draga mamii frumuşică – 2052, Zahara Lazor, 1914
*
*
Draga mamii frumuşică,
Spusu-ţi-am, doară, de mică
De bătrân să nu te-apuci,
După tânăr să te duci,
*
Că bătrânul, când se scoală,
Pe obraz de-abia se spală
Şi prin casă macoşeşte
Şi pricini îţi tot găseşte!
*
Şi de merge la lucrat,
Vine, sara, supărat
Şi zice că n-a mânca,
Pân’ la cap nu le-i lega!
*
Ear cel tânăr, când se scoală,
Într-o clipă mi se spală,
Te cuprinde-n calde braţă,
Te sărută cu dulceaţă
*
Şi numai de-abia te lasă
Şi se duce-n câmp, la coasă,
Şi lucrează până-n sară
Şi se-ntoarce-acasă iar;
*
Şi de pui ceva pe masă,
Nu se uită, nu te lasă
Şi zice că n-a mânca
Până nu te-o săruta!
*
*
Cântă cucii vinerea – 2073, Catrina Ravenciuc, 1914
*
*
Cântă cucii vinerea,
Trec voinicii Dunărea,
Câte trei alăturea,
Câte patru-asemenea.
*
Şi cum trec, şi cum se duc,
Înapoi ochii-şi arunc,
Şi mergând mereu suspină,
Că merg în ţară străină.
*
Merg de frică şi de silă,
Că i-or bate fără milă,
I-or mustra fără de milă
Şi-or muri fără lumină.
*
în calea mea a despicat un munte
*
ah, desdemona, te-am zărit pe cer
păşind desculţă căile lactee
şi-atât de dureros am vrut să sper
că te îndrepţi spre răsărit, femeie,
ca să deschizi ferestre ireale
şi să îţi rezemi coatele pe zori
să pot să vin în faţa feţei tale
şi să îţi cânt balade cu ninsori,
*
apoi să plec rănit adânc pe glezne
de ierburi şi de firave priviri,
să mă desprind înfiorat din bezne
şi din împovărate amintiri,
să mă transform în cel de dinăuntru
icoanei tale pururi închinat
şi-apoi în zori să îndrăznesc să intru
la fel ca furii nopţii în palat,
*
deja în sân port stelele cărunte
şi luna fascinantului mister
în calea mea a despicat un munte,
ah, desdemona, te-am zărit pe cer