Concertul RELATIVE de la Suceava

*

“Relative” înseamnă mai mult decât muzică. Înseamnă o nebunie frumoasă, preluată de la orchestra “Titanicului”, o plăcere a cântării care face să dispară şi spaţiul, şi timpul, şi toate canonicităţile vremelniciei din jurul nostru. “Relative” este, întotdeauna, o deplinătate a clipei, trăită intens, cu bucurie, o bucurie de făptură atinsă de îngeri cu aripile. Adesea am avut impresia că veşnicia arată ca muzica trupei clujene “Relative”, că este doar o bucurie dezlănţuită şi trăită dumnezeieşte ca înhăruire. Cei care au pierdut concertele RELATIVE – TOY MACHINES n-au pierdut nimic altceva, decât fărâme din propria lor eternitate. Şi nu mă refer la lume, ci la marea noastră familie suceveană a iubitorilor de muzică rock.

*

*

Concertul TOY MACHINES

*

Toy Machines nu mai cântă la Suceava, nici măcar la Bucovina Rock Castle, până ce nu va dobândi o notorietate naţională – am fost decis noi, stabilind şi un termen de atingere a obiectivului, 1 august 2017. Dar, când te solicită Relative, trupa care, fără nici o ezitare, a cântat în deschiderea unui concert aniversar Toy Machines, la Cluj-Napoca, îţi ignori deciziile şi îţi asculţi sângele, sângele care îi face fraţi buni pe componenţii celor două trupe.

*

Aseară, la Suceava, a avut loc un minunat concert RELATIVE, iar TOY MACHINES a fost doar o respiraţie RELATIVE, adică o stare de frăţietate, pe baricadele muzicii rock. Mie mi-au plăcut cum au cântat Eddy, Buzzu, Teiu, Ándras şi Andi, iar din culise m-am străduit să imortalizez câteva instantanee, cu aparatul de fotografiat din dotare, care nu are bliţ. Nu prea mi-a izbutit, dar cântecele şi acum mă însoţesc. Vii şi proaspete.

*

*

Toy Machines, via Electric Castle – Arenele Romane

*

Trupa fiului meu, “Toy Machines”, a ajuns la maturitatea artistică pe care am sperat-o, confirmată şi de faptul că, datorită impresiei, făcută asupra bucureştenilor, în concertul cu E. M. I. L., deja au o ofertă minunată, pentru octombrie, de a cânta la Arenele Romane. Dar până atunci mai va, aşa că, momentan, trupa se ocupă serios de pregătirea concertului pentru Electric Castle, la care va cânta în 14 iulie. De ziua Franţei, deci. Au un chitarist nou, în locul suceveanului Florin Floppy Hanu, care vrea să încerce un alt gen de muzică, în persoana clujeanului Ándras Adam, care vine din metal, instrumentist de forţă şi o prezenţă scenică tonifiantă. Ándras a cântat pentru prima dată cu Toy Machines, la mai puţin de două săptămâni de la intrarea în trupă. Încă nu a riscat nimic şi cu vocea – şi are o voce minunată, pentru că Ándras Adam e profesionist sută la sută şi nu se aventurează în nimic, fără a fi pe deplin pregătit. Andi avea să-l numească, pe scenă, în timpul concertului, “noul nostru frate”, iar eu deja îl adoptasem fără rezerve. Dar să vi-l arăt:

*

Şi basistul Teiu Teişanu, “cel mai bun basist din Cluj”, după cum mi-au spus prieteni din alte trupe, l-a îndrăgit ca pe un frate pe noul… bucovinean, Ándras Adam. “Rupe chitara, nu alta!”, mi-a mărturisit Teiu, cu admiraţie, iar în scenă, umăr lângă umăr cu Ándras, Teiu debordează şi energie, nu numai splendide armonii.

*

*

Adevărul este că chitarele trupei Toy Machines se îngemănează în liniile melodice atât de armonios, încât adesea îmi însoţesc veghea dintre trezie şi somn, odihnindu-mi sufletul, iar rolul chitaristului solo, Buzu Parascan, într-o astfel de închinăciune, este decisiv.

*

*

Întors din Anglia pentru pregătirea concertului de la Electric Castle, toboşarul Eddy Ciornea pare încurcat, existenţial, între a alege confortul vieţii engleze şi martiriul muzicii rock. Pe de o parte, Anglia, unde îşi are iubita, a devenit irezistibilă, pentru că din veniturile lunare şi-a putut permite sejururi pe la Paris şi prin alte locuri minunate; pe de altă parte, destinul rock îl strânge menghină de suflet, aşa că, pentru a se despovăra de necruţătoarea dilemă, Eddy este, deocamdată, doar cu gândul la concertul de la Electric Castle.

*

*

Toy Machines, însă, începe să devină un destin, din care unii se pot dezlipi, dar fără a-i mai putea prejudicia desfăşurarea. Au fost ani de trudă şi de căutări, în care absolut toţi componenţii trupei au realizat un stil, constând într-o amplă diversitate de abordări rock şi în arhitecturi componistice pline de eleganţă, iar roadele acestei trude nu mai pot fi doborâte de nimic şi de nimeni. Toy Machines a fost primită definitiv în marea familie a creaţiei rock, iar eu nu mi-aş fi putut dori, niciodată, mai mult de la biata-mi viaţă.

*

*

Odată încheiate probele de sunet, pe care le-am fotografiat, în semi-obscuritate, cu un un aparat fără bliţ, prezentându-vă instantaneele de mai sus, a urmat o pauză de vreun ceas, înainte de a începe concertele RELATIVE – TOY MACHINES.

RELATIVE, fără măşti. Doar la probele de sunet

*

Cu fecioraşii mei din “Relative” mă întâlnesc, de fiecare dată, cu sufletul învâlvătat de bucurie. Lucian Francisc Csibi este, an de an, şi membru al juriului Bucovina Rock Castle (alături de Mihnea şi de Andi), şi autorul logisticii (afişe, tricouri, meşuri) şi, împreună cu bucureşteanul Vlad Bara, administratorul site-ului “Bucovina Rock Castle (Official)”. E o risipă năvalnică de generozitate Lucy, iar în mod cu totul şi cu totul neîmplător, numărul meu de telefon îl are salvat, după cum mi-a arătat, drept “Tata 2”. Ataşamentul este reciproc. Dar staţi să vi-l şi arăt, fără mască sau, mă rog, cu masca… naturală – capilară, desigur:

*

*

Uzi – poartă nume de pistol care seamănă cu o bormaşină, Uzi, deci, este un ardelean fercheş din Alba, satul Cetea, comuna Galda de Jos, în graniţă cu judeţul Cluj, unde e cunoscut drept Ioan Dărămuş. Eu îi zic Ionuţ, pentru că are un suflet ca o piersică şi un calm hâtru ardelenesc absolut dezarmant. Dar să vi-l arăt şi pe Uzi.

*

*

Vocalistul, Tiberiu Lotrean, originar din Sibiu, dar împământenit la Cluj-Napoca, e un timid, în clipele de fiecare zi, dar, odată ce urcă pe scenă, te striveşte cu personalitatea puternică a talentului înăscut şi, apoi, desigur că şi educat:

*

*

Pe toboşarul Tudor Mărghidanu l-am lăsat, intenţionat, la urmă; de altfel, când îi pozam de zor colegii, el fotografia, cu mobilul, împrejurimile clubului şi le posta pe net. Tudor este râsul sănătos şi inteligent întrupat, este umorul viu, care se transformă firesc şi în rază de soare.

*

*

Aţi simţit cu câtă duioşie vorbesc despre ei, la doar nouă ceasuri de la despărţire? Şi asta spune ceva. Inclusiv despre faptul că deja îmi lipsesc.

*

*

31 Motor’s Pub, ultimul refugiu al rock-ului

*

Am mai fost în clubul acesta insolit, încă de pe când purta un alt nume, şi mi-a plăcut stilul “western” al concepţiei, dar şi poziţionarea (mai sus de compania de pompieri), într-o oază urbană de vegetaţie şi linişte. Îl ştiu, de ani buni, şi pe patron, domnul Cezar, dar şi mai bine îi ştiu pe tinerii care vin la spectacolele rock şi cărora le aud, cu uşurinţă, sufletele respirând. Ca un tată, ceea ce, în fond, le şi sunt – la nivel de suflet, desigur.

*

E frumos în “31 Motor’s Pub”. E frumos şi găseşti acolo o altă Suceava, una vie şi tulburătoare, aidoma respiraţiei viitorului. O respiraţie care aparţine altei culturi, cu care, şi în posteritate, voi fi contemporan, pentru că am desluşit-o, în amănunt, datorită tinerilor de astăzi, celor pentru care şi împreună cu care trăiesc în Bucovina Rock Castle Land & Times.

*

*