Dragusanul - Blog - Part 894

Luminile pleiadei, cu ecouri valahe din anii 1800

Gheorghe Scântei şi "Zicălaşii"

Gheorghe Scântei şi “Zicălaşii”

*

Lansarea celei de-a doua cărţi de înţelepciune, “Luminile pleiadei”, adunate, timp de o viaţă, de domnul Gheorghe Scântei, a fost însoţită de un concert, în trei părţi, al “Zicălaşilor”, care au cântat doar “zicale” de pe la anii 1800, colecţionate de neamţul nostru Johann Andreas Wachmann. Şi, astfel, “Luminile pleiadei” s-au înmulţit, împrospătându-mi sufletul.

*

Lansarea de carte şi concertul au fost filmate de tânărul meu coleg Lucian Căluşeriu, care mi-a promis că, într-o săptămână, va urca ambele filmări, şi pe cea integrală, şi concertul separat, pe net (dacă nu o face, mă plâng tinerei mele colege Veronica şi-i vai de el!). În afară de autorul cărţii, care ne-a încântat şi cu vocea splendidă şi mângăietoare a domniei sale, a mai vorbit despre cartea domnului Gheorghe Scântei şi artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM. Iar eu, împreună cu viitorul meu coleg de birou, Tiberiu Cosovan, am făcut poze (eu şi o epigramă: Zicălaşii, mai cu jale, / mai cu patos şi temei, / au cântat nişte zicale / până au ieşit… Scântei! – adică cele două volume ale colecţiei de înţelepciune, realizată de domnul Gheorghe Scântei).

*

Atmosferă frumoasă, muzică divină, lunecând din veşnicia străbunilor în vremelnica ostenită clipită, în care ne-am adăpostit, şi vorbe de duh şi de sacralitate a sufletului, din care ne-am împărtăşit. În curând, filmele (m-ai auzit, Veronica?)!

*

Concert 1

Concert 2

Concert 3

Concert 5 PIM

Concert 6 Scantei

Concert 7 Carabus

Concert 8 Cosovan

*


Zicălaşii, pe urmele lui Johann Andreas Wachmann

Repetitii 7

*

Astăzi, la orele 12, intram în sala de repetiţii a orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu”. În uşă, l-am întâlnit cu violonistul Adrian Pulpă şi mi s-a părut că m-a privit cu reproş, pentru că nu l-am convocat şi pe el. Mi-a fost ruşine să-l chem, aşa cum mi-a fost ruşine să-i chem şi pe violonistul Narcis Rotaru şi pe contrabasistul Ionuţ Chitic. Recuperarea melosului românesc a devenit o indisciplină, o chestiune privată, în viziunea diriguitorilor de azi ai culturii. Nu doar că facem totul pe gratis şi, în general, în timpul liber, nu doar că ni se interzice participarea la festivaluri sau fonotecările celor vreo cinci mii de partituri ale cântecelor vechi româneşti, pe care am izbutit să le adun într-o viaţă, ba îmi mai şi reproşează, câteodată, cetăţeanul instituţie: “Domnu’ Ionică, Zicălaşii sunt o chestiune de glorie privată şi nu interesele instituţiei!”. Şi nu mă enervez. Şi nu mai enervez în faţa nătângului-instituţie.

*

Odinioară, un neamţ inimos, Johann Andreas Wachmann, a alcătuit patru culegeri cu cântece valahe, pe care le-a publicat bilingv, în franceză şi în germană. Şi, astfel, melosul românesc a pătruns în “Istoria muzicii universale”, şi prin cartea lui Carl Engel, şi prin cele care au urmat, pentru că studiile muzicale occidentale luau ca repere muzica românilor şi pe cea a maghiarilor în tentativele de a scoate la lumină relicvele armonice ale altor neamuri. Muzica valahă, pe care ne-a încredinţat-o Wachmann, neamţul care avea să ctitorească şi primul conservator din ţinuturile româneşti, este cea de pe la anii 1800, o muzică frazată modern, datorită folosirii arcuşului în toată lungimea sa. Toate armoniile de atunci, care îi încântau pe străbunii pe care nici măcar după nume nu-i mai ştiţi, s-au pierdut, iar Zicălaşii, adică fecioraşii mei Narcis Rotaru (primaş), Răzvan Mitoceanu (braci), Petrică Oloieru (ţambal) şi Ionuţ Chitic (gordună, contrabas), m-au fascinat încă de la prima lectură instrumentală cu saltul în timp, pe care l-au săvârşit cu o luciditate a visului tulburătoare. Şi era doar o repetiţie, în care se fixau pasagiile în memorie şi în suflet. În mod egal, şi în memorie, şi în suflet. Şi tocmai de asta i-am înfiat cu sufletul şi cu mintea.

*

Narcis ROTARU:

Repetitii Narcis Rotaru 2

Repetitii Narcis Rotaru 1

*

Ionuţ CHITIC:

Repetitii Ionut Chitic 2

Repetitii Ionut Chitic 1

*

Zicălaşii Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic, Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru:

Repetitii 2

Repetitii 3

Repetitii 4

Repetitii 5

Repetitii Adrian Ionut Petrica

*


acoperă discret captivii vieţii

Plecarea 1

poem închinat, la plecare, Paraschivei-Victoria BATARIUC

*

*

oraşul însă merge mai departe,

dar se goleşte-n marşul său de sine

şi-n rafturi lăcrimează câte-o carte

când o ating doar degete străine,

când rândurile lungi şi mlădioase

spre veşnicie numai despletite

din mâinile acelea curioase

au de-nfruntat privirile pripite,

 *

priviri de oameni care trec şi trec

prin frumuseţea blândului oraş

dincolo de coperte şi eşec

spre ţelul altei zile uriaş,

dar depărtat de cărţile orfane

ce lăcrimează doar singurătate

şi le-nspăimântă trecerea-n coloane

spre împliniri grăbite şi ciudate,

 *

iar cărţile cuiva rămân de veghe

şi se ascund dacă zăresc drumeţii,

cotoarele, în rafturi, ca o zeghe

acoperă discret captivii vieţii

*

Plecarea 2

Plecarea 3

Plecarea 4

Plecarea 5

*


mi-i sufletu-nsetat de poezie

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

 

lacom prin suflet, resemnat prin trup,

m-aș năpusti flămând asupra lumii

și-aș sfârteca feroce ca un lup

tot ce înseamnă plămădirea humii,

dar vremea vremuită încă trece-n

năvalnicul meu suflet și-l închină

printr-un ospăț sălbatec cu mesteceni

doar vinului ce-a-ntemnițat lumină,

 *

mereu ridic deasupra lumii cupă

câte-un poem de lacrimă și sânge

pe când îmi pun cămășile de după

și dureros mesteacănul îl strânge,

deși mesteacăn m-am născut să fiu,

deși din frunze freamăt câteodată

acoperind ferestre cu târziu

și cu tăcere blândă și înceată:

 *

vezi cum aprinde luna depărtări

și cum îndeasă-n suflet nostalgie?

crucificat pe cele patru zări

mi-i sufletu-nsetat de poezie

*


frumoasă-i viaţa, suflete, hai, cântă!

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

frumoasă-i viaţa, îi şoptesc de-o viaţă

acestui trup ce mă slujeşte bine,

deşi-s nemulţumit că nu învaţă

să fie-ntruna proaspăt ca şi mine,

iar el adesea ostenit de cale

se-ntoarce cu o molcomă dojană

şi-mi zice cu mustrările-i agale:

ce-i, suflete, îţi arde de hârjoană?

*

şi râd cu munţi desferecaţi din vreme,

cu apele în clocot răcoros,

de parcă doar de trupul meu m-aş teme

că n-o să-mi fie poate de folos

în ceasul sfânt al cărţilor nescrise

pe care cred că-o să le iau cu mine

de nu vor fi tocmai atunci ucise

în acest trup, ce mă slujise bine,

*

dar ce contează, trupu-mi se intrigă

şi în lumina zărilor împlântă

un curmeziş al vremilor şi-mi strigă:

frumoasă-i viaţa, suflete, hai, cântă!


Pagina 894 din 1,484« Prima...102030...892893894895896...900910920...Ultima »