Cântecele vechi ale Bucovinei. Concert în parc

Nici aceste cântece vechi ale Bucovinei, care țin de anii 1848-1907, culese de Alexandru Voievidca, nu au aprobarea fostei, nici a noii administrații a Consiliului Județean. Au, însă, nu doar aprobarea, ci și sufletul muzicienilor cu adevărat slujitori ai culturii și ai memoriei, Narcis ROTARU și Mihăiță COTOS – la viori, Ionuț CHITIC – contrabas, Petru OLOIERU – orchestrație și țambal, și Răzvan MITOCEANU – braci, și, drept urmare, sunt asumate de același desconsiderat de către trântorii spiritualității Ion Drăgușanul, care a avut răbdare să le caute, să le alte și să le încredințeze doar cui merită. Dacă vreți să vedeți filmul concertului, film realizat de Lucian Călușeriu, faceți click pe imagine și ascultați ceea ce nu ați mai ascultat vreodată și care ar putea însemna un adevărat „Hai în Bucovina!” și nu un „Hai în Bucovina?”, cu condiția unei minime investiții și din bugetul public, nu doar din sufletele noastre vânturate de curiozitate și de datoria mărturisirii.

VIDEO: MANIFESTĂRI CULTURALE, ZICĂLAŞII - VIDEO No Comments Aug 22

Jos minciuna, domnilor politicieni și popi!

Aflu, cu dezgust, că la minciunile otrăvitoare ale popimii feudale, Consiliul Județean Suceava răspunde, politicește, cu o altă minciună: cică lista trupelor din actuala ediție „Bucovina Rock Castle” a fost aprobată de fosta administrație județeană, respectiv de domnul Ioan Cătălin Nechifor. Minciună ieftină și dovadă de sfătuitori nătângi, cocoloșiți în jurul președintelui Flutur. Dovadă și de incultură, și de anti-cultură, prin instincte primare de cenzură, de feudalism discreționar.

Oare să nu fi aflat Gheorghe Flutur, pe parcursul de la opera dumisale nemuritoare, scrisă cu oi, pe dealuri, până la „Hai în Bucovina?”, că orice manifestare culturală nu o aprobă nici odraslele protopopilor, nici politrucii, ci publicul? Oare să nu aflat Gheorghe Flutur că miile de tineri iubitori de muzică rock au validat la superlativ ediția din 2016 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”?

Singurul responsabil pentru asumarea listei propuse, prin procesul verbal de jurizare, de muzicieni rock de mare valoare, sunt eu, Ion Drăgușanul. Iar dacă odraslele protopopilor îmbuibați vor o victimă de ars pe rugul ipocriziei, urc de bună voie treptele eșafodului, cu speranța că vor pricepe și bătrânii bigoți, nu doar tinerii, că, acolo unde dragoste nu e, nici credință nu e. Mi-i lehamite de ura și de intoleranța bisericească, mi-i lehamite și de ura și intoleranța politică, prin care ca într-o negură pâcloasă se ascund incompetențele.

Câtă vreme veți mai stigmatiza cultura drept asistat social? Un stat și un neam au obligația de a finanța cultura și memoria, dacă vor să lase aură luminoasă în timp. Iar când cultura și generațiile care vin sunt înjurate și insultate din grotele buticurilor religioase ale parazitismului social și istoric, e de datoria aleșilor noștri să le apere, nu să se lepede de ele ca de-o năpastă.

Îmi asum în totalitate ediția 2016 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, cu diversitatea genurilor propusă de competențe muzicale și validată de public. Declar public și fără nici o ezitare că libertatea de exprimare, pe care mi-au dăruit-o, cu sângele lor, tinerii revoluției visate nu mi-o mai ia nimeni, decât odată cu viața. Nu renunț la ea cu nici un chip, oricâți spălători de creiere s-ar năpusti asupra mea. Și mai declar că în biserica mafioților în sutane din România nu mai am ce căuta. Rămân nepământește credincios Căii lui Iisus și sub aura Lui voi săvârși ceea ce mi-i dat să săvârșesc. Atât și nimic mai mult. Nu am nevoie de alte biserici. Îmi ajunge Calea lui Iisus. Cea fără amenințări cu iaduri și cu procese penale. Cea pe deplin luminoasă și îndestulătoare.

Jurnalism No Comments Aug 22

Serile Bucovina Rock Castle: Seara cu sfeştanie

Închin acest foto-reportaj voluntarului Bianca Iftimie – Bianca cea brunetă -,

care împlineşte, astăzi, o frumoasă vârstă (cred că 20 de anişori).

La mulţi ani, domnişoară, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!

– cum obişnuia să zică, în finalurile de corespondenţă secretă, Vlad Ţepeş,

care preluase urarea din formulele de cancelarie turceşti.

Fusese o dimineaţă de joi neguroasă, rece şi duşmănoasă ca un suflet de popă care tânjeşte după feudalism, apoi, dintr-odată, s-a ivit Sfântul Soarele, spulberând doar negurile de pe cer şi învăluind pământul într-o mângâiere binecuvântată. Şi nu ne-a mai abandonat, Sfântul Soare – sălaşul lui Dumnezeu, după cum ne încredinţa Regele David, în Psalmul 18 din Biblia ortodoxă, veghindu-ne, discret, chiar şi în timpul nopţii.

Rămăseserăm singuri în faţa agresiunii duşmănoşilor bigoţi, care, în loc să se ocupe de propria lor mântuire, s-au pus cu aruncat cu pietre în noi. Şi sunt în făţarnica Bucovina mulţi netoţi, care, din anonimat, deversează balele prostiei congenitale asupra a tot ceea ce nu înţeleg. Şi nu înţeleg nimic.

Crezusem că rămăsesem singuri, împotriva delaţiunii prosteşti ale odraslelor de protopopi, noi, cei ce cu îndreptăţiri veneam din “Naţiunea Poeţilor”, după opt spectacole itinerante şi tot atâtea cărţi noi, susţinute (şi spectacolele, şi cărţile), după minunatul sat Corlata, capitală a Poeziei Europene, de la Bistriţa, până în Suceava, dar mă înşelasem. Lângă noi erau, ca în fiecare an, tinerii entuziaşti ai Sucevei, reprezentaţi de voluntarii Tudor Chibici, Bianca Bodnar, Alex Tipa, Mircea Olteanu, Bianca Băițan, Bianca Iftimie, Cosmin Ionuț Manolache, Carina Irimia, Lucian Slabu şi Ayșe-Nur Erdogan. Bianca Băiţan – Bianca cea blondă – şi Aişe-Nur Erdogan – nepoata lui Erdogan, cum o tachinăm noi, tocmai au ocupat două locuri vacantate, ceilalţi voluntari având vechime serioasă şi cunoscând rânduielile festivalului ca nimeni alţii. Pe Bianca Bodnar – “locotenentul” meu, căreia noi i-am zis Bianca cea şatenă, şi pe Alex Tipa Andi i-a porecliat “Adam şi Eva ai Festivalului Bucovina Rock Castle”, iar pe Cosmin Ionuţ Manolache Mihnea l-a decretat “savoarea festivalului”. Sunt minunaţi copiii aceştia, unii dintre ei şi cu trupe rock proprii, iar părinţii care i-au crescut merită toată admiraţia.

Alex Tipa şi Aişe-Nur Erdogan, în culisele… probelor de sunet

Am să devansez povestirea şi am să vă spun că, înaintea concertului DARK FUNERAL, când jandarmii şi poliţiştii au dispărut brusc, împreună cu două zecimi din public – ca să nu se îndiavolească şi să fie musai nevoie de sfeştanie, muzicienii suedezi l-au întrebat pe Mihnea Blidariu cine le va garanta siguranţa, iar Mihnea, arătând din ochi spre cei nouă tineri (Carina Irimia se afla în cortul cu tricouri şi albume ale trupelor din festival), cinci băieţi şi patru fete, dintre care trei Bianca, le-a zis: “Nu vă faceţi probleme. Noi avem cele mai bune trupe de menţinerea păcii din lume!”. Şi aşa a fost.

În ceasurile care au urmat dimineţii neguroase ca un suflet de popă, aveam să mă conving că eu şi Constantin-Emil Ursu, amândoi pasibili “ţapi ispăşitori” ai tuturor ediţiilor de festival, aveam în preajmă, cu fapta, o mulţime de oameni oameni, de “lumini create” – cum li se zice în vechile cărţi religioase ale omenirii, printre care: Gheorghe Flutur, Ilie Niţă, Irina Vasilciuc, Nicolae Barbă, Cristi Creţu şi întreg Consiliul Judeţean Suceava, viceprimarul sucevean Lucian Harşovschi, colegele noastre Asica Leizeriuc, Ramona Medeleanu, Corina Scîntei, Gabriela Havriliuc şi cele două tinere noi colege, de la contabilitate, pe care nu le ştiu după nume, colegii noştri Sorin Filip, Tiberiu Cosovan, Lucian Căluşeriu, Cătălin Şandru, Gheorghe Senciuc şi Augustin Georgescu, şoferii (şi ce şoferi!) Cornel, Liviu, Vasilică şi Dan, cărora şi eu, şi Emil, le suntem datori să le mulţumim cu sufletul, mai ales că ei, colegii noştri, plus managerul Bibliotecii Bucovinei, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, au fost şi singurii contribuabili ai urnelor solidarităţii cu victimele “Colectiv”, urne în care, dintre politicieni, doar Sanda-Maria Ardeleanu şi Angela Zarojanu şi-au depus obolul.

În ciuda faptului că am început festivalul pe lumină (la ora 19, când efectele scenice nu pot fi valorificate la maximum) şi cu o trupă bucureşteană relativ nouă, dar plină de personalitate şi de temperament, Gray Matters, şanţul Cetăţii a fost plin încă de la început, de parcă Tricolorul Laurei, cu deviza regretatului Claudiu Petre (“Găseşte-mă!”), şi Tricolorul Basarabiei, fluturat în public, ar fi tânjit după armoniile generaţiilor ce vin. A fost o noapte minunată, cu toate televiziunile naţionale pe poziţie, după ce Andi, timp de o zi, a răspuns agresiunilor sutaniste calm şi inteligent despre încrederea pe care trebuie să o acordăm publicului, atunci când e vorba de muzica şi, în general, de cultura pe care şi le asumă sau nu. A fost o poveste minunată, cu 35 de poliţişti şi sereişti în civil, amestecaţi în public (aşa m-a încredinţat Călin Brăteanu – eu nu am de unde-i şti, căci n-am fost vreodată informator şi nici nu sunt), cu televiziuni sperând în scandal, căci odraslele mincinoase ale protopopilor le încredinţaseră că vikingii vor sacrifica ţapi pe scenă şi vor bea sânge – iar muzicienii suedezi, dincolo de scenariul scenic, în care sunt înfăţişaţi şi costumaţi aidoma lui Floki, din serialul “Vikingii”, şi de câteva desene cu simbolistică scandinavă străveche, nu au nimic satanic în ei, decât dura admonestare a Papalităţii (de asta folosesc invocaţiile în latină, şi nu în suedeză sau în engleză) şi a tuturor chinuitorilor instituţionali de suflete omeneşti, inclusiv Patriarhia multimiliardarului Daniel.

GRAY MATTERS

*

JINJER

IMPLANT PENTRU REFUZ

*

NEGURĂ BUNGET

DARK FUNERAL

*

PUBLICUL PRIMEI SERI

Nu vă speriaţi: e pogo, pe care l-am fotografiat, strecurându-mă printre miile de tineri rockeri.

Pentru un aparat de fotografiat fără bliţ, dar de care m-am ataşat, nu sunt rele fotografiile acestui fotoreportaj. În final, am o întrebare retorică pentru slujitorii adevăraţi ai altarelor, care îşi cumpără parohiile cu sume astronomice: Dacă tinerii aceştia luminoşi nu prea calcă prin biserici, e vina muzicii rock sau a slujitorilor altarelor?

BUCOVINA ROCK CASTLE 2016 No Comments Aug 22

Concert acustic rock, în Parcul Central al Sucevei

Înainte de Bucovina Rock Castle 2016, Mihnea Blidariu şi Andi Drăguşanul au însoţit “Naţiunea Poeţilor”, de la Bistriţa, până în Suceava. Filmul concertului din foişorul Parcului Central din Suceava, realizat de Lucian Căluşeriu, poate fi vizionat făcând click pe fotografie.

Rubrica lui Andi, VIDEO: MANIFESTĂRI CULTURALE No Comments Aug 21

Vobiscum sutanas: Înapoi, în rock-bie!

“Ciocanul lui Thor” sau Crucea întoarsă

Cu ocazia ediţiei din 2015 a Festivalului “Bucovina Rock Castle”, publicam două interviuri, realizate de Andi, unul cu Jan Akkerman, iar celălalt, cu Peter de la “Vader”, iar nota generală a răspunsurilor sugera “Infernul” lui Dante, care încă mai domină societatea planetară, cu un anacronism desuet, dar agresiv, îmbrâncind-o într-un obscurantism pâclos, proclamând, cum sublinia Constantin Negri, în 1871, în “Păcatele tinereţii”: FIAT NOX!

Muzica rock, născocită ca o revoltă împotriva întunericului şi a dogmatismului, uneori revigorată de lecturi din Heidegger şi din Nietzsche, alteori doar de viziuni SF justificabile pe fundamentul vechilor cărţi religioase ale omenirii, are doar un singur segment oarecum mai dur şi mai tranşant, cel al metalului extrem, în care instituţiile religioase anacronice sunt privite ca răul suprem al omenirii. În muzica unor trupe, precum VADER sau DARK FUNERAL, Papalitatea este sinonimă cu Satana, iar folosirea limbii latine în învocările aduse “Întunericului Funeral” pe care îl reprezintă practicile anacronice şi, prin opulenţă şi perfidie, opuse Căii lui Iisus (Iisus ne-a spus că suntem fiii Tatălui Ceresc, iar ei ne-au transformat în “robii lui Dumnezeu”; Iisus le-a spus să nu adune averi pe pământ, să nu bolborosească, toată ziua, rugăciuni ca fariseii, ci să-şi arate credinţa prin dragoste şi prin fapte ş. a. m. d.). Revolta luminii (muzicii) împotriva întunericului (Papalitate, pentru că metalul extrem a apărut în ţări catolice, dar asta nu înseamnă că turma de farisei a lui Daniel este mai brează) s-a făcut din nevoia de primenire spirituală. Generaţiile care vin nu mai vor atâta ipocrizie, atâta spălare de creiere, atâta hărţuire cu spaimele iadului, prin care, odată cu minţile, să ţi se stoarcă şi buzunarele. Generaţiile care vin vor lumină, vor regăsirea căiii întoarcerii în lumină, vor recuperarea Căii lui Iisus.

Subiectul acesta e lung şi trebuie explicat şi dezbătut ca scop în sine (de fapt, ca ţel), şi nu cu ocazia mârşăviei unor beizadele ale mafiei popeşti (doi dintre sutaniştii beznei sunt odrasle de protopopi, care “luptă” pentru scaunele sfinţiţilor lor părinţi, pentru ca laptele şi mierea raiului împărţirii parohiilor să rămână în familii), care s-au năpustit cu biciurile asupra generaţiilor viitorimii. Mi s-a spus că un diavol roşcat şi duhnind de ură şi venin şi-a pus sutana şi ar fi declarat televiziunilor că, dacă mai aduc, şi în anul viitor, vreo trupă de metal extrem, mă dă în judecată. Păcat că metalul extrem nu înseamnă pentru mine un scop, ci un reper pe harta universală a muzicii rock, care trebuie cunoscută. Ca şi simbolistica primordială, pe care obscurantismul a confiscat-o şi falsificat-o. De unde să ştie, prea cucernicele îmbuibăceli, că simbolul viking (pe care stră-stră-bunicul meu îl avea ca blazon – vă arăt îndată dovada), numit şi “Ciocanul lui Thor”, însemna, precum în desenul de mai sus, exact ceea ce înseamnă şi crucea cu notorietate, dar cu mai multă modestie şi evlavie, “Calea Zeilor” fiind potenţată, în raport cu “Calea Străbunilor”, din care toţi, şi oameni, şi zei, ne tragem. Asta povesteşte şi piatra mormântală, în formă de Mama Terra, a antecesorului meu, Nicolai Gâză, plantată în cimitirul ortodox din Plopeni, în 1889. Mai are stră-stră-bunicul nostru şi alte simboluri sacre străvechi (poziţia sumeriană a zeilor şi sabia vikingă a dragonilor, dar în poziţia care ţine de solar, nu de lunar).

Nu ştiu de ce nu şi-au păstrat străbunii mei blazonul viking în astralul lunar (al Dumnezeului Timp), optând pentru cel astralul solar, dar poate că îmi va fi dat să aflu, odată şi odată.

Cât despre celălalt simbol sacru primordial, care a turbat popimea protopopească a Sucevei, pe care îl găsiţi, alături de Venus, în toate bisericile din lume, înclusiv din Bucovina, “pentagrama vikingă”, adică steaua în cinci colţuri, acesta îl simbolizează pe Marte, pe paznicul războinic al Muntelui Soarelui, în care “Dumnezeu şi-a făcut sălaş”, cum zice Psalmul 18 al lui David, din Biblia ortodoxă:

Acest material nu înseamnă o polemică, ci doar o probă că îmi erau pe deplin cunoscute simbolurile sacre străvechi, pe care artizanatul românesc le mai păstrează. Le-am întâlnit şi la muzicienii suedezi, puse nu la întâmplare (în sigla lor, Marte veghează între cele două civilizaţii primordiale, polară şi boreală), ci conştientizat, apoi, ascultându-i, am înţeles că vrăjmaşele îndepărtări de Calea Lui Iisus ale popimii din toată lumea trebuie să înceteze. Simbolistica sacră primordială nu este păgână şi nu este satanică, ci profund metafizică (dacă am mai înţelege-o, am intra în dialog cu Dumnezeu). Prostia şi incultura odraslelor protopopilor bucovineni, îmbâcsite de ură feroce şi de carierism satanic, îmi pot mânji doar umbra. Nu şi trupul. Şi nicidecum sufletul.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2016, SIMBOLURI SACRE No Comments Aug 21