Un parastas ciudat. Dl Iorga nu pleacă la Putna.

Biserica mănăstirii Putna

*

Am arătat, într-un număr trecut, motivate care au determinat familia regală să plece la Putna şi spuneam că această vizită se datorează numai situaţiei şubrede, în care partidul şi guvernul de sub conducerea dlui Averescu se află în provinciile româneşti nou unite cu vechiul regat. Oficiosul guvernului, în numărul său de aseară, numeşte situaţia firească şi exactă, pe care am dat-o vizitei regale, „grosolănie”. Nu ştiu cui îi revine, de drept, acest calificativ, dar pentru că nu facem nici un fel de polemică, ci ne mulţumim a relata numai fapte exacte, ne simţim datori a reveni asupra acestei chestiuni. Şi pentru a o preciza, vom întreba: de ce familia regală pleacă, tocmai acum, la Putna şi n-a plecat până acum? Sau, pentru a risipi bănuielile legitime: de ce nu pleacă după alegeri?

*

La Putna are loc un parastas pentru eroii căzuţi în război. Foarte bine. Dar în Basarabia ce parastas se oficiază? De altminteri, dl Iorga, care, în calitatea sa de fost preşedinte al Camerei, a fost invitat să ia parte la acest parastas, a refuzat categoric invitaţia, spunând că „împrejurările bine cunoscute îl fac să nu poată sta alături de actualii miniştri ai Maiestăţii Sale”. Şi tot dl Iorga, într-un articol intitulat „Un praznic curios”, se întrebă: de ce regele n-a fost la Putna, atunci când toată lumea îl aştepta, „în vremurile de unire românească, de iubire între fraţi, de viaţă constituţională şi de legalitate”, pentru a sfârşi cu cuvintele: „Am crezut că a refuza participarea la o astfel de excursie n-ajunge, ci trebuie şi demascarea pe care o fac aici”.

*

Aşadar este clar că cele spuse de noi, din primul moment, sunt exacte: vizita regală are ca scop influenţarea maselor electorate, de fapt nu prea favorabile guvernului Averescu (Adevărul, Anul XXIII, No. 11.081, duminică 16 mai 1920).

În primul an de după Întregirea Neamului

Cernăuţi, 28 noiembrie 1918

*

În primul an de după Întregirea Neamului, prin Unire, Bucovina, ca și Ardealul, a trăit după legile moștenite de la austrieci. Regele Ferdinand uită sau neglijează să o salute oficial, în 28 noiembrie 1919, sub banala formulă „La toți de față și viitori, sănăatate”, cu prilejul împlinirii unui an de la Unire (la fel se va întâmpla și cu Ardealul, în decembrie), deși, în cadrul manifestărilor de la Cernăuți, ofițeri și politicieni din Regat își sărbătoresc triumful. În 15 noiembrie, cu datare în 28 noiembrie (nr. 5.000), îi confismase în funcții, ca notari publici, pe Adam Ludwig Rupprecht, Nicolae Drohomirecki Howora și pe Adrian Soniewicki, la Cernăuți, pe Adof Gottlieb, la Ciudei, pe Stanislaus Huzniarski, la Sadagura, pe Simeon Baranowski, la Siret, pe Wilhelm Robinson, la Solca, pe Naftali Sperber, la Seletin, și pe Paul Beras și Ludmil Kluger, la Storojineț. Tot atunci și sub același număr de înregistrare, în baza „art. X din decretul-lege privitor la administratia Bucovinei”, decretează confirmarea în funcții, începând cu 1 noiembrie 1919, a următorilor funcționari publici:

*

Appenzelter Philipp și Zellinka Napoleon, directori de cancelarie, cu rangul VIII, la tribunalul Cernăuți; pe Popescu Petrea, director al serviciului executărilor, cu rangul VIII, la tribunalul Cernăuți; pe Gudera Carol, director de cancelarie, cu rangul VIII, la tribunalul Suceava; și pe Budabin Berthold, șef superior de cancelarie, cu rangul IX.

*

Din 15 noiembrie 1919, beneficiau de confirmări separate, Adam Ludwig Rupprecht și Nicolae Drohomirecki Howora și Adrian Soniewicki, ca notari publici la Cernăuți, Adof Gottlieb, notar public la Ciudeiu, Stanislaus Huzniarski, notar public la Sadagura, Simeon Baranowski, notar public la Siret, Wilhelm Robinson, notar public la Solca, Naftali Sperber, notar public la Seletin, Paul Beras și Ludmil Kluger, notari publici în Storojineț (MO, No. 181 din 30 noiembrie 1919).

*

În zilele de 25, 26 şi 27 mai 1920, în România Mare s-au ţinut alegeri generale, aleşii Bucovinei pentru Adunarea deputaţilor fiind: socialistul Grigore Grigorovici, ales cu 3.336 de voturi, în Cernăuţi, oraş (au mai candidat: evreii naţionali Beno Straucher, Mayer Ebner şi Friedrich Bitling, independentul Constantin a lui Grigori Hostiuc, germanul oficios Alfred Kohlruss, polonul Stanislau Kwiatkowski şi socialistul Nathan Tropper), Constantin de Neculiţa, reprezentant al Partidului Poporului, ales cu 4.534 voturi, în Cernăuţi, judeţ (au mai candidat: poporanistul Dimitrie Gh. Mintencu, democratul Aurel Onciul, democraţii unirii Teodor Vicol şi Gheorghe Băncescu), ucraineanul Eugen Kozak, ales cu 3.778 de voturi, în Coţmani-Zastavna (au mai candidat: polonul Paul de Ştefanowicz şi democratul unirii Victor Racoce), poporanistul Constantin Cozmiuc, ales cu 6.414 voturi, la Gura Humorului-Câmpulung (au mai candidat: independenţii Alexandru Sbiera şi Gheorghe Hutu, şi democraţii unirii Iorgu Gh. Toma, Nistor Andronicescul, Micu Carabioschi şi Romulus Reuţ), democratul Niculai Căpităneanu, candidat pe liste în Vişniţa-Văşcăuţi, cu 2.476 voturi (au mai candidat: democratul unirii George conte Vasilco, ucrainenii Vladimir Philipowicz şi Teofil Dracinschi, şi independentul român Eusebie Popovici), poporanistul Ipolit Tarnovschi, în Rădăuţi, cu 3.015 voturi (au mai candidat: românii independenţi Mihai Vicol, Ilarion Ungurean, Victor Iliuţ, Ifrim Bodnărescul şi Artemie Trufim) şi românul independent Gheorghe Jemna, în Storojineţ, cu 1.859 voturi (au mai candidat: independenţii Ion George Cuciurean şi Eusebie Procopovici, şi poporanistul Pavel Percec – cf. MO, No. 047 din 2 iunie 1920).