Dragusanul - Blog - Part 818

1945: Judecarea primilor criminali de război (II)

1945 Regele la Patriarhie

*

Acuzarea celui de-al doilea lot de criminali de război, acuzați pentru monstruozitățile săvârșite în Cernăuți, iarăși amestecă tragedii reale cu propagandă persuasivă, stigmatizând la grămadă, fără a individualiza decisiv vinovățiile, deși probele nu lipseau. Dar așa se întâmplă, de regulă, în vremuri tulburi, când furiile răzbunătoare exacerbează patimile. „După ce primul guvernator al Bucovinei moare, la 30 august 1941, conducerea Bucovinei este încredințată generalului Calotescu Cornel. Generalul Calotescu Cornel, om lipsit de conștiință, complet aservit lui Antonescu, gata oricând să întreacă chiar gândul stăpânului său, corespundea perfect misiunii ce-i fusese încredințată. Colaboratorul său, șeful de cabinet Stere Marinescu, temperament violent, proceda cu patimă în toate actele sale, dar mai ales în prigoana împotriva evreilor…

*

În ce privește deportarea populației evreiești, din Bucovina, în Transnistria, acuzatul Calotescu Cornel recunoaște că, în septembrie 1941, a primit un ordin vag, „să se gândească la evacuarea evreilor din Bucovina și Basarabia în Transnistria”. S-a gândit și, la 10 octombrie 1941, dă ordinul nr. 37/41, cu instrucțiunile cuprinse în cinci anexe, prin care hotărăște înființarea ghetoului pentru populația evreiască din Cernăuți și măsurile pentru transportul ei în Transnistria. Pe baza acestui ordin începe operația de adunare și de evacuare a populației evreiești din Cernăuți, care s-a executat în două serii. Prima și cea mai importantă deportare a avut loc în noiembrie 1941, iar a doua, în iulie 1942. Pe baza acestui ordin, dat de acuzatul Calotescu Cornel, au fost trimiși, în luna noiembrie 1941, în Transnistria, 30.000 de evrei, iar în iulie 1942, 5.000. Tot pe baza ordinului dat de acuzatul Calotescu Cornel, a fost evacuată și populația evreiască din Dorohoi (vezi depoziția martorilor Cornel Barcan, Mihail Popescu și Solomon Z.)…

*

Pentru a evidenția întreaga tragedie a evreilor din Bucovina, care a fost cauzată de măsurile luate de acuzatul Calotescu Cornel, e destul să arătăm că, din întreaga Bucovină, au fost deportați 56.000 evrei, la care se mai adaugă 12.000 de deportați din Dorohoi. Din cei 56.000, s-au întors în Bucovina numai 6.000, iar în Dorohoi, jumătate din cei plecați.

*

Înființarea ghetoului și deportările au constituit o sursă uriașă de venituri ilicite pentru cei ce le-au ordonat și executat. Cel care a excelat, depășind orice fantezie în acest domeniu al jafului organizat și care a băgat în spaimă populația Cernăuțului a fost acuzatul Stere Marinescu. Stere Marinescu și-a întins antenele în lumea evreiască, lăsându-se să se creadă, la început, că, în schimbul unor sume mari de bani, ar fi dispus să îndulcească viața chinuită a evreilor din Cernăuți și, în special, să avizeze pentru desființarea portului „Steaua lui David” și mărirea timpului de circulație în oraș. Rând pe rând, au căzut în pânza de păianjen, întinsă cu măiestrie diabolică, diferiţi evrei, care credeau că, în schimbul unor sume de bani sau bijuterii, îşi vor putea uşura şi menţine viaţa. Astfel, martorii Klipper Nathan, Sumer Wolff şi Salo Schmidt au luat legătura cu acuzatul, la locuinţa acestuia din Bucureşti, strada Sabinelor, în toamna anului 1942. Martorul Klipper Nathan declară că i-a înmânat acuzatului, timp de şase luni, câte 500.000 lei, iar timp de două luni, câte 200.000 lei, de faţă fiind şi Salo Schmidt. În schimbul acestor sume de bani, acuzatul a lăsat să se înţeleagă că va uşura evreilor din Cernăuţi viaţa. Acelaşi sistem îl practica acuzatul şi cu fostul Preşedinte al Comunităţii din Cernăuţi, Otto Klipper, căruia i-a cerut să-i achiziţioneze diferite obiecte de valoare, arătându-i că înţelege „să i le plătească”.

*

Dar acuzatul Stere Marinescu şi-a arătat adevărata sa înfăţişare cu ocazia deportărilor din iulie 1942, pe care le-a condus personal. De data aceasta, se întocmeau liste de cei ce urmau să fie deportaţi, deoarece unele categorii trebuiau exceptate. Din declaraţiile martorilor se constată că Biroul II „evrei”, de pe lângă Guvernământul Bucovinei, condus de acuzat, devenise o bursă neagră a vieţilor evreieşti. În nopţile premergătoare fiecărei ridicări, acuzatul dădea ordin să se adune, în curtea chesturii, toţi funcţionarii Guvernământului, pentru a forma echipe ce urmau să execute ordinele de ridicare. Primul act al tragediei deportării, început în primele ore ale dimineţii, se încheia seara, când vagoanele, încărcate până la refuz şi închise ermetic, porneau spre Transnistria.

*

În acest interval, pe terenul sportiv „Macabi”, aveau loc scene înfiorătoare. Astfel, într-o zi, pe terenul amintit, o femeie, cu un sugaci în braţe, s-a urcat pe tribuna terenului, de unde acuzatul domina mulţimea chinuită de perspectiva deportării, şi l-a implorat să nu fie deportată, ţinându-se seama că are un copilaş mic. Acuzatul, cu brutalitatea-i cunoscută, a izbit femeia, care s-a rostogolit de pe tribună, scăpând jos copilul (vezi depoziţia martorului Tanenzapf Herman). Dar ura şi sadismul acuzatului Stere Marinescu nu se manifesta numai contra populaţiei evreieşti, ci şi contra funcţionarilor mai mici şi a soldaţilor. Pentru a ilustra această afirmaţie, e suficient să arătăm cele ce urmează:

*

„În ziua de 28 iulie 1942, doi jandarmi, însoţiţi de doi agenţi, bat la uşa familiei mele – în acea clipă, dinăuntru se aud ţipete îngrozitoare. Uşa nu se deschide. Jandarmul, forţând intrarea, în faţa lor găsesc patru cadavre şi o femeie bătrână, cu un copil mic, care plângea; familia se otrăvise. În faţa acestui spectacol îngrozitor, jandarmii s-au înduioşat, unul din ei a început să plângă. N-au mai vrut să execute deportarea celor rămaşi în viaţă. Un agent înştiinţează pe acuzatul Stere Marinescu de cele întâmplate şi, rugându-l ca cei doi supravieţuitori să nu mai fie deportaţi, acuzatul, cu bestialitatea-i cunoscută, se duce la faţa locului şi, văzând jandarmul plângând, îl întreabă „De ce plângi?”, la care jandarmul răspunde: „Domnule maior, am şi eu copii şi o mamă bătrână acasă!”. Acuzatul Stere Marinescu ordonă ca imediat să fie băgaţi la carceră, pe zece zile, atât jandarmul, cât şi agentul, pentru neexecutare de ordine, iar pe bătrâna şi copilaşul de 6 luni îi predă altei patrule, pentru a fi deportaţi” (vezi depoziţia Avram Herman).

*

Mergând pe acelaşi drum al urii şi crimei, acuzatul Stere Marinescu a călcat în picioare şi regulile Dreptului Internaţional, ridicând şi deportând sute de cetăţeni polonezi, care domiciliau în ţară şi care erau puşi sub protectoratul statului chilian. Nici invalizii de război nu erau cruţaţi de acelaşi Stere Marinescu, ci, indiferent de vârsta şi gradul lor de invaliditate, cu o plăcere sadică îi ridica, noaptea, din casă şi-i băga în convoaie de deportare, în convoaiele morţii (cazul Grosman). Nici pensionarii Azilului de Bătrâni n-au fost cruţaţi, nici bolnavii Spitalului Evreiesc n-au fost lăsaţi în paturile lor de suferinţă, ci au fost şi ei deportaţi. Până şi cei 66 de nebuni ai Azilului Evreiesc din Cernăuţi n-au scăpat de furia lui Stere Marinescu şi-au fost deportaţi şi, mai târziu, împuşcaţi într-o carieră de piatră din Transnistria.

*

Acuzatul Calotescu Cornel, întrebat de ce nu a luat măsuri contra colaboratorului său, acuzatul Stere Marinescu, când acesta dezlănţuia groaza şi jaful în populaţia Bucovinei, răspundea că nu ştia, fiind mereu plecat în vizite pe la mănăstirile Bucovinei. Din cele de mai sus, rezultă că acuzatul Calotescu Cornel, General de Divizie în rezervă, este culpabil şi răspunzător pentru faptul că a ordonat înfiinţarea ghetoului din Cernăuţi, că a dat dispoziţii de strângerea şi evacuarea populaţiei evreieşti din Cernăuţi şi Dorohoi, şi, desigur, din tot restul Bucovinei; că, împreună cu acuzatul Stere Marinescu, locotenent-colonel în rezervă, primul a autorizat, iar al doilea a executat schingiuirile, cruzimile, tratamentele neumane şi jafurile sălbatice contra populaţiei din Bucovina şi Moldova de Nord, dar în special contra evreilor; că, din toate aceste cauze, şi-au găsit moartea peste 44.000 de suflete, pentru care acuzaţii trebuie să răspundă în faţa Tribunalului Poporului”[1].

*


[1] Scânteia, Anul II, nr. 221, 13 mai 1945, p. 5


Să-ţi trăiască şi să te fericească fecioraşii!

Zicalasul Razvan Mitoceanu

*

Nu cred că am să pot uita vreodată că, în ziua în care îşi încreştina cel de-al treilea fecioraş, adică astăzi, muzicianul Răzvan Mitoceanu, dirijorul orchestrei Ansamblului Artistic “Ciprian Porumbescu”, compozitor şi orchestrator, a rupt trei ceasuri din viaţa lui pentru a le închina cântecului vechi bucovinean. De aceea simt nevoia să scriu şi câteva rânduri distincte: îţi mulţumesc, prietene, şi să dea bunul Dumnezeu să-ţi trăiască şi să te fericească prinţişorii tăi până în vremea vremurilor!


Din drag de drag, Ziua Scrisului Bucovinean

Public 4

*

După o primă ediţie, cea de anul trecut, intenţionam să renunţ la a mai sărbători Ziua Scrisului Bucovinean. S-o facă alţii. Nu-i datoria mea, nu mă frăsuiesc eu cu întemeierea din 12 noiembrie 1938. Apoi mi-am amintit de Alexandru Toma, omul care a împărţit diplome şi premii altora, timp de o viaţă, şi nu a primit încă nici una, deşi a adus şi plantat statuile judeţului, a întemeiat un teatru, o revistă literară, a durat o viaţă culturală de decenii exemplară. Un astfel de om trebuie salutat, mi-am spus, măcar o dată-n viaţă.

*

Alexandru Toma

*cu

Şi Roman Istraţi, cu “ştrumfii kremlinului”, trebuie salutat, chiar dacă se află în spital la Iaşi. În fond, poetul ne simte, ne vede, ne trăieşte şi se va bucura. Apoi mai există cartea de umor a lui Constantin Horbovanu, singurul sucevean care supravieţuieşte prin umor, care, iarăşi, merită un salut.

*

Constantin Horbovanu 2

*

Şi mai există o copiliţă, Anamaria Pasat, care, fără voia ei, mi-a atras atenţia asupra poeziei care cântă (preşedintele Gheorghe Flutur s-a arătat încântat de acest domeniu, într-o recentă discuţie întâmplătoare), poezie pe care am s-o pun în valoare, împreună cu dorneanca Violeta Codorean, printr-un “Bucovina Acustic Parc” (propunerea lui Mihnea, ca legătură cu “Bucovina Rock Castle”), care se va desfăşura, începând cu iunie 2017, la festival urmând să cânte, pe lângă trupe cu repertorii acustice precum Byron, Luna Amară, Travka, Coma etc. şi tineri cantautori, precum ieşeanca Ştefi Ganea sau suceveanca Anamaria Pasat, căreia i se cuvine pe deplin un premiu pentru debut literar, în domeniul poeziei care cântă:

*

Anamaria Pasat 5

*

Deşi argumentele “pentru” precumpăneau, încă mai aveam ezitări, dar colegul meu de birou, Tiberiu Cosovan, şi colegul meu de desluşiri, Petrică Oloieru, mi-au spulberat şi ultimele ezitări. “Ieşim cu un nou spectacol cu “Zicălaşii”, pe care îl filmăm, şi facem o Zi a Scrisului Bucovinean de pomină!”, mi-a zis Petrică, deşi recuperările acestea noi le facem, cel mai adesea, doar din drag de drag, în timpul nostru liber, neplătiţi şi îmbrânciţi din toate politicile culturale ale Consiliului Judeţean Suceava, care, ca şi majoritatea folcloriştilor, nu vor să rişte o toxiinfecţie intelectuală cu autentic.

*

 Răzvan Mitoceanu, noul dirijor al orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, nu mi-a spus că, în ziua spectacolului, urma să-şi încreştineze al treilea fecioraş, dar, deşi roşu în obraji de oboseală, a fost acolo, în faţa veacurilor, ca să desluşească, neplătit şi ignorat, nemurirea cântecelor. Să-ţi trăiască şi să te fericească toţi cei trei fecioraşi, Răzvane!

*

Zicalasul Razvan Mitoceanu

*

Petrică Oloieru are o cântare la Mangalia, plecând imediat după concertul “Chindiile”, dar nu ar fi renunţat pentru toţi banii din lume la acest concert sucevean, prin care hălăduim prin veacuri.

*

Zicalasii Petrica Oloieru si Ionut Chitic

*

Iar cei trei foarte tineri muzicieni, Ionuţ Chitic (în imaginea de sus, lângă Petrică) şi violoniştii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru (în imaginea de jos) parcă ar fi fraţi de suflet cu Răzvan şi Petrică în a fi, în a se căuta, în a se afla prin memoria străbunilor.

*

Zicalasii Adrian Pulpa si Narcis Rotaru

*

În linii mari, v-am cam schiţat ziua de astăzi, pe care am trăit-o alături de un public de calitate – manifestarea a fost moderată de Tiberiu Cosovan – în rândurile căruia i-am recunoscut pe universitarii Gheorghe Moldoveanu şi Mihai Iacobescu (erau mai mulţi, dar eu nu am prea avut treabă cu cartea, ci doar cu câteva cărţi), poeţii Ion Paranici şi Ioan Manole, pictorii Iosif Csukat şi Iulian Dzubinsky, muzicienii Emil Havriliuc şi Petre Horvat, directorul Bibliotecii Bucovinei Gabriel Cărăbuş, veşnic inimoasa doamnă Gabriela Teişanu, primăriţa capitalei naţiunii poeţilor Violeta Ţăran, soţii Oprea şi aşa mai departe. Diplomele au fost înmânate de vicepreşedintele CJ Suceava, dl Gheorghe Niţă (următoarea fotografie), iar despre “Labirintul” lui Alexandru Toma a vorbit universitarul Mihai Iacobescu (a doua fotografie):

*

Gheorghe Nita

Mihai Iacobescu 3

*

Eu şi managerul Vasile-Sorin Filip nu am avut, în mod premeditat, nici un rol în această poveste, pe care v-o prezint, mai jos, fără alte comentarii, într-un fel de cronică foto. Eu şi Sorin, Sorin şi eu doar ne-am pus sufletele la temelia unei zile, în care alţii să-şi poată trăi pe deplin bucuriile.

*

Chindiile 1

Public 1

Chindiile 2

Public 2

Chindiile 3

Public 3

Chindiile 4

Public 5

Chindiile 5

Public 6

Chindiile 6

Public 7

Alexandru Toma 2

Alexandru Toma

Public 8

Constantin Horbovanu 4

Constantin Horbovanu 1

Constantin Horbovanu 3

Anamaria Pasat 1

Anamaria Pasat 2

Anamaria Pasat 3

Anamaria Pasat 4

Anamaria Pasat 5

Cartile

Mihai Iacobescu 1

Mihai Iacobescu 2

Mihai Iacobescu 3

Gabi Sandu

*

Precum vedeţi în fotografia de mai sus, concertele au fost filmate de colegul nostru Nicolae Gabriel Sandu şi am certitudinea că şi “Chindiile” zicălaşilor, dar şi cântecele Aneimaria Pasat vor fi puse, în doar câteva zile, pe net. Între timp, mă scuzaţi, mă aşteaptă Narcis, Adrian şi Ionuţ, la o ţigară. Afară. Ne-au scos în ger bandiţii de politicieni români! Aşa ne trebuie, dacă i-am votat!

*

Adrian Narcis si Ionut afara


Repetiţia primaşilor Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Primasii 0

*

Nu ştiam, până astăzi, că, după fiecare repetiţie a “Zicălaşilor”, în formulă completă, urmează şi repetiţii ale primaşilor, prin care violoniştii Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru (în ordinea din fotografii), fixează temele şi alternanţele registrelor de interpretare, în aşa fel încât dialogul viorilor să reconstituie, cât mai exact cu putinţă, respiraţia vremii de acum peste un veac.

*

La o astfel de repetiţie, se descoperă şi fraze muzicale fie din cântece şi mai vechi, fie din unele noi, pe care ba Adrian, ba Narcis le abordează grăbit, prăpădindu-se de râs. Aşa fac, de pildă, când, încă din start, constată că o “Hora mireselor” din 1907 a devenit, între timp, “Hora Câmpulungului”, iar un “Cântec vechi” de nuntă (vechi în 1908, deci cu rădăcini cel târziu prin 1840) duce spre “Tudoriţă, nene!”, deşi cântecul lui Alexandru al lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus e mult mai frumos şi mai pictural decât varianta oltenească.

*

“Cum e posibil să se fi cântat o piesă oltenească la Vicovu de Sus?”, mă întreabă Narcis, iar eu, care îi tot privesc topit de admiraţie şi fără să respir pe cei doi violonişti, le explic faptul că teoria vetrelor folclorice e o aberaţie, dezminţită de mărturiile vechi, care susţin că un cântec, odată născut într-un loc, zbura cu viteza fulgerului spre toate satele din cele trei imperii care cuprindeau provincii româneşti, unde se cântau, desigur, după priceperea şi cu instrumentele lăutarilor de acolo. Dar, în vreme ce în Bucovina există mărturii care probează, pentru repertoriul de acum peste un veac,  prezenţa unor cântece precum “Cucuruz cu frunza-n sus”, “Domnul şi mielul”, “Tudoriţă, nene”, “Boiereasca” (incomparabil mai vie decât cea cântată de Achim Nica), “Banul Mărăcine” etc., celelalte provincii româneşti nu au astfel de dovezi, deşi este presupus că şi lăutarii lor le interpretau. De ce? Pentru că în celelalte provincii româneşti nu a existat un Alexandru Voevidca, un om care, din drag de drag, să le adune şi să le încredinţeze colilor scrise. Cinstit vorbind, zadarnică ar fi fost şi munca lui Voevidca, dacă nu ar fi existat “Zicălaşii” şi dacă invidia ofuscată a tăietorilor de frunze la câini nu i-ar fi oblintit pe toţi trepăduşii culturnici suceveni spre un voevidcaism studios, imaterial, salvgardat şi tipărit pentru luminarea poporului care nici note nu ştie să citească.

*

Splendidă zi! Doi lăutari (în cultura nordică străveche, cel care… daina, deci cânta, doinea cu instrumente se numea… lätar, adică “lautar”) călătoresc prin veacuri precum ciocârliile prin lumina zilei, iar sufletul meu îşi află tămăduiri şi reînvieri în respiraţia dumnezeiască a străbunilor şi a strămoşilor. Care nu-s tot una, ci o armonioasă succesiune.

*

Primasii 1

Primasii 2

Primasii 3

Primasii 4

Primasii 5


Caietul program al concertului „Chindiile”

Chindiile program

Cindiile program 2 și 3

*

Ca să puteți asculta, în cunoștință de cauză, concertul „Chindiile”, cu care „Zicălașii” vor realiza o dublă premieră muzicală din istoria României (cântecele vor răsuna, pentru prima dată, după mai bine de un veac, dar concertul este și primul cu muzică ceremonială românească), am făcut și listat caiete-program, pe care mâine vi le vom dărui, înainte de a începe concertul cu intrare gratuită, de la ora 12, urmat de premierea cărților și a unui debut literar, în cadrul Zilei Scrisului Bucovinean, ediția a II-a.


Pagina 818 din 1,484« Prima...102030...816817818819820...830840850...Ultima »