Radu Bercea: Expoziţia-carte “Confesiuni cromatice”

*

Redactor îndătinat al majorităţii cărţilor lui Radu Bercea, mâine, la ora 16, voi fi în Gura Humorului, ca să văd şi pe simeze prima expoziţie integral în ulei pe pânză a pictorului Radu Bercea, care va deveni albumul “Confesiuni cromatice”, pe care îl voi îngriji tot eu, şi pe care, în urmă cu vreo lună, am văzut-o în atelierul de lucru de acasă al artistului (sufrageria), unde mi-o arătase, lucrare cu lucrare, Tiberiu Cosovan, pe când ne aflam noi în voluntariatul pentru supravieţuirea poetului Roman Istrati şi când Radu Bercea, ca şi prietenul lui Ioan Bodnar, dăruise vreo şapte opere, pe care poetul să le vândă şi să-şi cumpere mâncare şi medicamente (tablourile lui Istrati, adunate într-o viaţă de om, au plecat de mult de pe pereţii casei). Că-aşa-i în Bucovina: politicienii n-au de dat, ci numai de luat, şi-atunci tot sărăntocii de creatori se ajută între ei, cu drag. De asta şi ajută bunul Dumnezeu, Roman Istrati urmând să se externeze, săptămâna viitoare, cu o retragere a bolii într-un procent de 74%. Deci, ne vedem la vernisaj.

40 de colinde bucovinene, din 1907-1914

*

În Bucovina, ținut excesiv de religios – după cum sublinia și Dimitrie Cantemir, toate colindele au fost transformate în vifleimuri (texte cântate, inițial de către Irozi, individualizându-se, apoi, drept „colinde”) și în cântece de stea, notate de către Alexandru Voevidca (își semna manuscrisele „Voievidca”, dar numele fiului său, poetul George Voevidca, avea să încetățenească și pentru tată numele de Voevidca) drept „colinde”, deși nu însemnau, ca texte, moșteniri spirituale ancestrale, deci colinde. Dar, în ciuda contrafacerii religioase, rămân, inclusiv în melodiile și textele culese de Voevidca, reminiscențe extrem de importante. De pildă „Colinda mărului măr”, falsificată în enunțurile finale, probează că mărul (merii) și părul (perii), în ale căror 12 rămurele ard 12 lumânărele, din care cad 12 picurele, din care se fac 12 râurele, sunt Soarele (mărul) și Luna (părul).

*

Textul, cules de Voevidca din Comănești, în 1907, are următorul text:

*

După dealul cela mare

Răsărit-au Sfântul Soare

Toată lumea luminând

Și mană-n ea revărsând,

*

Iar pe deal, într-o lărgire,

Este-o naltă mănăstire.

Nouă popi și nouă diaci

Și pe-atâția patriarși.

*

Aceștia stă și se ruga

Și lui Dumnezeu cânta.

Dar această rugă multă

Cine stă și o ascultă?

*

Măicuța lui Dumnezeu,

În brațe cu fiul său.

Fiul plânge, nu-ncetează,

Maica din gură oftează” – etc.

*

Iar în finalul textului, mama își încredințează fiul că va fi „Domnul ceriului / Și stăpân pământului”. În mare, concepția primordială a Soarelui-Dumnezeu, pe care o găsim și în „Psalmul 18 al lui David” din „Biblia” ortodoxă, în care Soarele stăpânește omenirea, iar Spiritul Universal, pe care impropriu îl numim Stăpân al Zeilor (Dumnezeu) doar își face sălaș în Soare:

*

„1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria.

2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.

3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.

4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.

6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.

7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului;

8. Și nu este cine să se ascundă de căldura lui”.

*

În acest colind nu s-a săvârșit, de fapt, decât deturnarea dogmatică de semnificație, în linii mari concepția zodiacală astrală (ivirea soarelui din alte constelații zodiacale) rămânând aceeași. Pentru că, în colinde, când se vorbește de 9 (primele zodii ale omenirii) sau de 12 patriarhi, de la mănăstirea pe care o semnifică muntele (dealul) despre răsărirea soarelui din alte constelații zodiacale vorbește. În schimb, când e vorba de 12 rămurele, 12 picurele și 12 râurele, colindul vizează parcursul anual al zodiilor pământești. Este de presupus că, în ancestral, și timpul cosmic zodiacal, dar și cel pământesc figurau în același colind, ruperea petrecându-se mai târziu.

*

Dar în planul melodiilor îndătinate nu cred să existe diferențe între cele care vin din Datina Inițială și cele care contrafac textele în Datină Creștină. Prin urmare, cred că voi ruga „Zicălașii” să cânte, doar orchestral, și cele 40 de colinde din Bucovina, culese de Alexandru Voevidca, muzica în sine îngăduindu-vă dialoguri directe cu Dumnezeu, adică intrarea în armonia universală pe care o și realizau, inclusiv prin texte, vechile cântece ritualice ale omenirii, închinate rotirii Soarelui prin solstiții și a Lunii prin lunistiții.

*

Colindele care s-au cântat în Bucovina, cel mai adesea cu texte contrafăcute religios, dar cu melodii ancestrale, au fost, pe la anii 1900:

*

1. Colindă – 2143, Dumitru Olinic, Boian, 1914

 2. Cana Galilei. Colindă – 2117, Grigori Moldovan, Suceava, 1914

 3. Colindă – 2225, George a lui Ștefan Verenca, Stânca Roșiei, 1914

 4. Închinarea maghilor (Colindă) – 2215, Iftimia Jemna, Cernăuți, 1914

 5. Colinda – 1647, Flăcăii din Iordănești, 1910

 6. Colindă – 1001, Vasile Cuciurean, Boian, 1909

 7. Colindă. Melodie veche – 121, Ioana lui Leon Sahlean, Frasin, 1907

 8. Colindă. Melodie veche – 149, Nicolai Lucaciuc, Suceava, 1907

 9. Colindă – 1786, Dimitrie a lui Maftei Popescu, Horodnicu de Jos, 1912

10. Colindă – 1623, Alexandra Pojoga, Pătrăuții de Jos pe Siret, 1910

11. Colinda – 1593, Catrina Rașcovici, Bahrinești, 1910

12. Colindă – 1498, Ion a lui Ilie Boșeliuc, Oprișeni, 1909

13. Colinda – 1321, Ilie a lui Gheorghe Haraga, Storojineț (Maidan), 1909

14. Colindă – 1153, Pavel Luța, Horodnicu de Sus, 1909

15. Colinda – 1010, Anton Hoștiuc, Mahala, 1909

16. Colindă – 998, Nicolai Suprovici, Boian-Hlinița, 1909

17. Colindă: florile dalbe – 950, Filaret Doboș, Ilișești, 1908

18. Colindă din Storojineț – 859, Vasîlca Burciu, Botoșana, 1908

19. Colindă – 882, Rosalia Chioruț, Câmpulung (Sihlă), 1908

20. Colindă – 1349, Mihai Nicolaerici, Ostrița, 1909

21. Colinda – 982, Maria Gîză, Eufrosina Bușilă și Agripina Hleuca, Boian, 1909

22. Colindă veche – 1098, Vasile a lui Ion Siretean, Siret, 1909

23. Gana Ganele, colindă – 1703, Veronica Vicsici, Boian, 1911

24. Gana Ganele. Colindă veche – 412, Nicanor Verenca, Rus-Mănăstioara, 1908

25. Colinda – 1517, Minodora Halip a lui Toader, Oprișeni, 1909

26. Colinda „Domnul Hristos” – 335, Grigore Moldovan, Suceava, 1908

27. Colindă veche – 313, Ilie Andrian, Gura Solcii, 1907

28. Colindă de anul nou – 1822, Gheorghi Șorodoc și Gheorghi Crăciun, 1912

29. David cel mare. Cântec foarte vechi – 1507, Petru Popovici, Oprișeni, 1909

30. Dimineața lui Crăciun – 1767, Dorița lui Ioan Poclitar, Volcineț, 1912

31. Colinda lui Adam – 1739, Dumitru Palaniuc și Aftanasie Ursuleac, Ropcea, 1912

32. Douăsprezece întrebări, colindă – 717, Simion Prelipcean, Câmpulung, 1908

33. Colindă veche – 413, Emanuil Verenca, Rus-Mănăstioara, 1908

34. Colindă – 382, Eufrosina Năsăudean, Rus-Plavalar, 1908

35. Trii crai de la răsărit. Colindă – 1758, Gheorghi Buhnea și Mihail Ostaficiuc, Volcineț, 1912

36. Colindă – 953, Colindători din Suceava, Crăciunul din 1908-1909

37. Colindă veche (cerbului) – 509, lăutarul Trifon Iroftei, Bălăceana, 1908

38. Colindă – 1588, Ilie Gătej și Simion Drevariuc, Dimca, 1910

39. Colinda mărului măr (veche) – 219, Pastei Șandru, Comănești, 1907

40. Steaua. Colindă – 2166, Petrea a lui Vasile Axani, Cotul Ostriței, 1914

Concertul ZICĂLAȘILOR de „Colinde populare”

Colindători cernăuțeni, în 1903

*

De-abia am pus pe youtube, cu legături directe pe acest site, cântecele de nuntă din Bucovina anilor 1900, „Chindiile” și suntem gata pentru o nouă restituire, și anume de „Colinde Populare”, cum erau numite, în cea mai agresivă ofensivă asupra colindelor din Datină, cântecele de stea și vifleimurile promovate de ortodoxie. Cele mai cunoscute „colinde” creștine sunt creații culte, foarte puține cu autori anonimi de prin mănăstiri (existau, din secolul XIX, mănăstiri menite cântării religioase și, în special a cântecelor care să înlocuiască „imnele satanice, numite colinde”, pe care le cântau românii dintotdeauna). O parte din aceste „colinde” preiau și bucăți de invocație străveche (nouă meri și nouă peri, cu câte nouă lumânărele în crenguțe, din care cad nouă picurele și se fac nouă râurele – de pildă), dar, deși sunt tulburător de frumoase, nu trebuie confundate cu colindele Datinii, cântecele creștine de tipul „de Stea” și vifleimuri, încetățenind, târziu, o altfel de datină, și anume datina creștină. O datină care nu trebuie refuzată, ci adoptată fără confuzii, în reperele ei culte depline.

*

Tocmai de aceea, vom încerca să aducem în auzul zilei „colindele” creștine, așa cum au fost create, din 1885 încoace. Prin urmare, într-o locație încă nefixată (așteptăm oferte concrete), Zicălașii vor cânta cele douăzeci de piese religioase, publicate de Biblioteca Religioasă-Morală și Muzicală București, în nr. 121 din 1945, deci următoarele creații culte, pe care numai folcloriștii și etnografii de doi bani le consideră folclor:

*

1. Domnul sfânt când s-a născut, de Tiberiu Brediceanu

 2. Bună dimineața la Moș Ajun, de Al Podoleanu, armonie de I. Chirescu

 3. Noaptea de Crăciun, de I. C. Brătian

 4. Sculați, sculați, de D. G. Chiriac

 5. Astă seară-i sare mare!, de George Cucu

 6. Cântarea îngerilor, melodie populară, versuri culte

 7. O, ce veste minunată!, de D. G. Chiriac

 8. Nouă azi ne-a răsărit, de D. G. Chiriac

 9. Sus, în poarta Raiului, melodie populară

10. Maica Sfântă și-o pornitu, de V. Popovici

11. Vreau să merg cu-ntreg poporul, de A. Rische, 1885

12. Steaua sus răsare, de Achim Stoia

13. Trei păstori, de Timotei Popovici

14. La un colț de grădiniță, de George Cucu

15. Coroana de trandafiri, melodie populară armonizată de George Cucu

16. Sus, boieri, nu mai dormiți!, de George Cucu

17. Am plecat să colindăm…, de George Cucu

18. În vârful la nouă meri, de George Cucu

19. Mâine anul se-nnoiește, melodie populară

20. Astăzi s-a născut Hristos, de Timotei Popovici