Dragusanul - Blog - Part 815

Gabi Teişanu, pe baricadele folclorului

 

Teisanu Gabriela         Într-o sărbătoare humoreană, când sala de festivităţi a Primăriei din oraşul condus de Marius Ursaciuc fusese mai plină decât oricând, Gabi Teişanu a cântat o doină. Putea cânta orice, pentru că aveam, cu mine, un grup instrumental de excepţie, dar a preferat o doină, pe care s-o aştearnă, precum lumina dimineţii, pe memoria Porumbeştilor.

 

Şi a fost o surpriză incredibilă pentru întreg publicul auditor, inclusiv pentru mine, ca să nu mai vorbesc de liderii dumneavoastră politici, prefectul Florin Sinescu şi subprefectul Harasim, preşedintele C. J. Suceava, Ioan Cătălin Nechifor, şi vicepreşedintele Ilie Niţă, deputatul Ştefan Alexandru Băişanu (şi mai erau vreo trei aleşi de-ai dumneavoastră, dar nu le-am reţinut numele) şi pentru primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc.

 

Suna atât de tulburător vocea colegei mele Gabi Teişanu, încât, încă emoţionat, am rugat-o, după manifestare, să evite, în viitor, parazitarea cu acompaniament de orchestră, Gabi fiind unul dintre puţinii interpreţi de folclor care poate fascina doar cu propria-i voce.

 

Ulterior, am văzut-o în filmuleţele postate pe Internet sau evoluând în programe de televiziune şi am rămas, iarăşi, surprins să constat că este singura interpretă de folclor care foloseşte portul de răzeşiţă, deci de româncă get-beget (din Ilişeştii natali), şi că, dincolo de ţinuta scenică şi de interpretare, stă un bagaj temeinic de cunoştinţe despre datină, tradiţii şi obiceiuri, toate mereu oblonite, îmbrâncite, puse sub obroc de către foştii cârmuitori de tristă, ba chiar jalnică amintire, ai culturii sucevene, Călin Brăteanu, Sorin Filip, Călin Brăteanu, Petre Horbat, Călin Brăteanu.

 

Despre Gabi Teişanu voi mai scrie şi, cu siguranţă, vor scrie şi alţii. Astăzi, nu fac decât să evoc o amintire frumoasă, în care o valoroasă artistă ocupă locul central, profitând de faptul că, în 13 august, Gabriela Teişanu (printre altele, şi mama lui „Teiu”, basistul de la „Toy Machines”), îşi sărbătoreşte ziua naşterii.

 

La mulţi ani şi, în primul rând, Fericire!


Ţara lui tercea-Bercea: prostia naţională

1 Caricatura Radu 101

De-a lungul vremii, fără îndoială,

 în marş istoric, pururi triumfal,

de obicei, prostia naţională

se ispăşeşte… individual!

Caricatură de Radu Bercea

Epigramă de Ion Drăguşanul


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: weathers – Grecia

Weaters

         Cu unul dintre cei mai buni baterişti din lume, Stavros Nteves, trupa corinthiană „WEATHERS„, înfiinţată la Patras, în 2009, va fi prezentă la BUCOVINA ROCK CASTLE, alături de concitadina „REJECTION„, pentru a asigura, Weathers siglaîmpreună, duminică, 25 august, două ore de heave metal de primă mână, lui Stavros alăturându-i-se pe scenă Prokopis Gryllos (voce) şi instrumentiştii Gewrgios Papageorgiou, Vaggelis Kostoulas şi Georgios Leodis.

       În doar patru ani de existenţă, „WEATHERS„, care a înregistrat un prim album, „Heavy Truck„, în 2011, trupă cu un potenţial imens – cum se spune în Grecia, a bătut Europa în lung şi în lat, cântând în Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Italia, Ungaria, România şi Bulgaria, spiritul lor boem, dublat şi de o inconfundabilă generozitate, dar şi de o verticalitatea impunătoare, tip Zorba Grecul, conferind evoluţiilor lor scenice, pe fundalul unei muzici excelente, o aură de pasageri din sala de aşteptare a Goriei Definitive.

Weathers Alpi

         „WEATHERS” ar însemna, conform formulărilor presei muzicale greceşti, o muzică „în spirit post-metal”, cu importante contribuţii la panorama muzicală modernă gecească prin mixtura psych-stoner-doom-sludge (habar nu am ce înseamnă, pentru că nu am ajuns cu „erudiţia” muzicală chiar atât de sus), dar piesele lor, de trei-patru minute, pe care le-am ascultat (şi postat în „Categories in english„, de pe acest site), mi i-a apropiat de suflet până la a decide să le asigur condiţiile ca să se simtă în Bucovina ca acasă, lângă umbra protectoare a taţilor lor.

Weathers Paris

         Grecii „mei” (eu am ţinut mult să fie prezenţi în festival şi muzicienii din „WEATHERS„, dar şi cei din „REJECTION„, deşi nu i-am întâlnit niciodată – doar prin muzica lor, pe care o ascult adesea) realizează, deocamdată, o importantă şi amplă întâlnire (indirect, şi ucenicie) cu lumea de pretutindeni şi, mai mult ca sigur, când vor întrerupe, odată, pentru scurt timp, „vagabondajul” muzical prin Europa cu adevărat muzicală (englezii, francezii, germanii, olandezii şi ungurii întâi ascultă, şi abia după aceea merg la un spectacol), dar şi prin Europa cea pitoresc afectivă (România, Bulgaria şi chiar Grecia), îşi vor aşterne temeinic sufletele într-o simbolistică explicită şi implicită a muzicii cu adevărat muzică.


BOA(la) la români: drujba

BOA Drujba

Deja am prins şi noi a înţelege

că-n sfânta ţară-a Dunării albastre

sunt interzise poznele prin lege

şi-aşa se face loc pentru dezastre.

 

 

 

 

Caricatură de Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA

Epigramă de Ion Drăguşanul


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: rejection – Grecia

Rejection

         Fanii muzicii extreme vor descoperi în trupa grecească „REJECTION„, înfiinţată în 2004, o interesantă combinaţie de groove metal cu instrumental, deci o reţetă interesantă, „testată” şi înregistrată,deja, ca fiind de succes, pe spectatori din Anglia, Germania, România şi, bineînţeles, Grecia.

Rejection logo         Cei patru muzicieni greci,  „Vlassis” Vlasios Ziouvas (vocal), „Nontas” Epaminondas Dritsas (tobe), Dimitrios Bizdas (Bass) şi „Nick” Nikolaos Athanasiou (chitară solo), cu o excelentă imagine artistică în Anglia şi în Germania, au în palmares două albume, „Hollow Prays” (2010), album promovat în Grecia printr-un îndelungat turneu, şi „subject 43„, cu piese de circa trei minute, dar cu pasaje orchestrale dinamice, excelent lucrate, premeditat ca textură pentru „experimentul” de idei pe care îl propune „REJECTION„.

 

Îndrăgostiţi de România (doar în Moldova nu au mai Rejection 1fost vreodată), Vlassis, Nontas, Dimitrios şi Nick vin la BUCOVINA ROCK CASTLE ca urmaşi ai unor vechi prieteni de-ai mei (Hesiod, Pindar, Homer, Proclos din Lycia etc.), aşa că îi aştept cu inima deschisă şi, desigur, îndatorată, mai ales că, ascultându-le, în principal, piesele de pe albumul „subject 43„, chiar că l-am întrezărit, aproape fără voia mea, pe bătrânul Pindar, meşteşugind pe sunete splendidele moştenite poeme-mărturii, dar care, iniţial, au fost doar… texte de coruri.

 

REJECTION” înseamnă, în arealul metalului, un experiment continuu, pe fluxul muzicieni – public – muzicieni, şi, lucru rar în muzică, o încrâncenată tentativă de auto-identificare în mult prea neguros înceţoşata condiţie umană a contemporaneităţii noastre.

 

În aceste condiţii, „REJECTION” se „ascultă” şi cu mintea, nu numai cu inima.


Pagina 815 din 926« Prima...102030...813814815816817...820830840...Ultima »