Dragusanul - Blog - Part 815

Vernisajul expoziţiei lui Radu Bercea

Bercea vernisaj 0 Radu Bercea

*

Ieri, la Gura Humorului, se vernisa prima expoziţie integral de lucrări în ulei pe pânză a lui Radu Bercea, aşa că un comando al Centrului Cultural “Bucovina”, singurul care obişnuieşte să se transforme şi în spectatori ai marilor manifestări culturale din judeţ, s-a deplasat în urbea primarului primar Marius Ursaciuc. Gabriela Teişanu, Tiberiu Cosovan, Cornel Boicu şi sub(ne)semnatul ne-am dus să facem concurenţă afectivă comandoului dornean al Violetei Codorean, directorul Casei de Cultură din urbea de sub Ouşor. Lume peste lume, tablouri reţinute ad-hoc, atmosferă aristocratică în care elitele Humorului, cu rare excepţii, obişnuiesc să-şi lumineze viaţa.

*

Despre Radu Bercea şi opera lui a vorbit, în deschidere, Mihai Camilar – discurs complet, excelent documentat, apoi, cu amărăciune poetică, dar şi cu o bună cunoaştere a fenomenului plastic bucovinean, s-a pronunţat poetul sucevean Mihai Sultana Vicol – splendidă prezentare a unei opere inconfundabile. Pentru că sunt complicele lui Radu Bercea de o fărâmă de timp (în curând se va face doar o jumătate de veac), mi s-a dat şi mie cuvântul, dar, după ce am înspăimântat publicul cu un teanc de foi, scos din buzunar, rugându-l să plece, să ia cina şi să revină după vreo două ceasuri, când voi termina eu discursul şi va vorbi Radu Bercea, am spus cele cinci epigrame, scrise şi publicate ieri, cu “ţinte” alese dintre prietenii mei humoreni: Marius Ursaciuc, doamna doctor Angela – care a sponsorizat pânzele şi ramele, veşnic tânăra Vera Romaniuc, savurosul Constantin Logigan şi, desigur, Radu Bercea. În teancul de foi, aveam, de fapt, copii ale setului de epigrame, pe care le-am dăruit celor cinci prieteni “ţintă”, dar şi ziariştilor Dorin Moldovan şi Tiberiu Cosovan.

*

Radu Bercea, cu setul de epigrame în mână şi scufundat într-o emoţie copleşitoare, a folosit doar câteva propoziţii pentru a le mulţumi celor care-i sunt, ca întotdeauna, alături, iar primarul Marius Ursaciuc, şi el economicos la vorbă, dar risipitor de afectivitate, a spus că dacă economia românească ar funcţiona precum penelul lui Radu Bercea, America şi China ar privi, de undeva, de jos, spre mândrii urmaşi ai daco-geţilor.

*

Atmosferă caldă, luminoasă, confortabilă pentru suflet, şi un eveniment cultural, închinat zilei Unirii Bucovinei cu Ţara, cinstit şi curat. Un eveniment cu adevărat închinat.

*

Bercea vernisaj 1

Bercea vernisaj 2 Mihai Camilar

Bercea vernisaj 3 Bercea Ursaciuc si Vicol

Bercea vernisaj 4 Public

Bercea vernisaj 5 Public

Bercea vernisaj 6 Bercea si Ursaciuc

Bercea vernisaj 7 Bercea si Ursaciuc

Bercea vernisaj 8 Mihai Sultana Vicol

Bercea vernisaj 9 Radu Bercea

Bercea vernisaj 10

Bercea vernisaj 11 Camilar Ursaciuc si Bercea

Bercea vernisaj Radu Bercea

 


Expoziţia dedicată de Radu Bercea Unirii Bucovinei

Bercea expozitie 1

*

Radu Bercea, victimă a decăderii României Mari în România comunistă, cu stagii interminabile prin închisorile şi lagărele de muncă forţată ale patriei, pentru că, licean fiind la “Octav Băncilă”, liceu de arte plastice din Iaşi, încerca să adune provizii pentru luptătorii din munţii Bucovinei, care se ridicaseră împotriva ocupaţiei bolşevice, iată că este primul artist care se închină cu evlavie, printr-o expoziţie de lucrări în ulei pe pânză, şi Bucovinei, şi întregirii sale. Prin lucrările lui Radu Bercea, aşa cum sublinia poetul Mihai Sultana Vicol, Bucovina se rosteşte, vibrează, cântă şi devine, fără voia noastră, un etalon al îndumnezeirii acestui biet neam românesc, printr-un interesant dialog al expresivităţii cu lumea largă. Tocmai de asta am să reproduc, fotografiate în înghesuiala vernisajului (nici un pictor bucovinean nu va aduna, vreodată, atâţia oameni şi niciunuia dintre ei nu i se vor reţine, încă de la vernisaj, atâtea opere!), lucrările din expoziţie, mai puţin una, pe care nu am putut-o salva. Dar nu-i bai, în 31 ianuarie 2017, la Gura Humorului, se va sărbători Ziua Artelor Plastice Bucovinene, sărbătoare a memoriei care nu-l va premia şi pe Radu Bercea, dar în cadrul căreia va fi lansat albumul “Confesiuni cromatice”, care va cuprinde şi lucrările din actuala expoziţie.

*

Bercea expozitie 2

Bercea expozitie 3

Bercea expozitie 4

Bercea expozitie 5

Bercea expozitie 6

Bercea expozitie 7

Bercea expozitie 8

Bercea expozitie 9

Bercea expozitie 11

Bercea expozitie 12

Bercea expozitie 13

Bercea expozitie 14

Bercea expozitie 15

Bercea expozitie 16

Bercea expozitie 17

Bercea expozitie 18

Bercea expozitie 19

Bercea expozitie 20

Bercea expozitie 21

Bercea expozitie 22

Bercea expozitie 23

Bercea expozitie 24

Bercea expozitie 25

Bercea expozitie 26

Bercea expozitie 27

Bercea expozitie 28

Bercea expozitie 29

Bercea expozitie 30

Bercea expozitie 31

Bercea expozitie 32

Bercea expozitie 33

Bercea expozitie 34

Bercea expozitie 35

Bercea expozitie 36

 


L-am reîntâlnit pe George Gavrilean!

In memoriam George Gavrilean 0

*

Plecase. Habar nu aveam unde şi de ce plecase – poate că zugrăvea încă o biserică sau poate că îşi vernisa o nouă expoziţie de caricatură sau de pictură, pentru că era un artist desăvârşit şi în plastică, şi în poezie. Îi rămăseseră doar poemele, frumos stivuite, volum cu volum, pe masă, de parcă ar fi uitat să le încredinţeze memoriei, şi atunci le-am luat şi le-am aşternut în paginile unei antologii de autor, pe care o am şi eu în bibliotecă şi pe care o mai răsfoiesc uneori, mai ales atunci când mi se face dor de prietenul tinereţii mele, împreună cu care desfăceam în dinţi nişte vodci glazurate, în vreme ce scriam, umăr lângă umăr, poeme care să şi vizualizeze, să şi cânte.

*

Plecase, dar iată că, astăzi, l-am reîntâlnit în Gura Humorului şi tare m-am mai bucurat. Ne-am salutat discret, sânge cu sânge, scrâşnet cu scrâşnet, şi ne-am bucurat de revedere:

*

In memoriam George Gavrilean 1

In memoriam George Gavrilean 2

In memoriam George Gavrilean 3

In memoriam George Gavrilean 5

In memoriam George Gavrilean 6

In memoriam George Gavrilean 7

In memoriam George Gavrilean 8

In memoriam George Gavrilean 9

In memoriam George Gavrilean 10

In memoriam George Gavrilean 11

In memoriam George Gavrilean 12

In memoriam George Gavrilean 13

In memoriam George Gavrilean 14

In memoriam George Gavrilean 15

In memoriam George Gavrilean 16

In memoriam George Gavrilean 17

In memoriam George Gavrilean 18

In memoriam George Gavrilean 19

In memoriam George Gavrilean 20

In memoriam George Gavrilean 21

In memoriam George Gavrilean 22


Dacă tot vă interesează colindele…

Horodnicu de Jos 4

*

Dacă tot am văzut că vă interesează originea colindelor, haideți să apelăm la antecesori și să ne dumirim împreună. Iată, de pildă, ce spunea George Coșbuc, la 1903, în prima parte a studiului „Colindele noastre”, înșelându-se doar asupra anotimpurilor (se cântau în prima parte a lunii mai – de unde și denumirea de „malakă” pentru alaiul cu măști – în decembrie fiind omagiat Timpul, Cernunos sau „Cerul Îndepărtat”, prin ritualurile „Cerbului”) și asupra nașterii lui Iisus, care s-a petrecut în aprilie, dar a fost mutată, din interese bisericești, nicidecum religioase, în decembrie, pe Deva-Yana (Calea Zeilor), deci în cadrul misterelor solstițiale de iarnă:

*

Colindele au fost cântece solare, fragmente şi rămăşiţe din cântările liturgice ale cultului naturii. Unele dintre ele, probabil minoritatea lor, în aparenţă sunt imnuri religioase creştineşti, tratând legende creştine şi cântând naşterea şi moartea lui Iisus. Ele însă sunt cu mult mai vechi decât creştinismul şi numai unei coincidenţe calendaristice i se datorează faptul că vechile cântece solare poartă, deşi foarte superficial, o urmă de creştinism. Cântările pe care le aveau popoarele indo-germanice, poate din timpuri preistorice, ca părţi integrante ale cultului lor, preamăreau în versuri elementele şi lupta lor în natură, fenomenele naturii şi corpurile cereşti. Îndeosebi soarele stă în centrul acestui cult: biruinţa lui asupra întunericului nopţii, a iernii şi a furtunii, fäceau dintr-însul un erou; căldura lui şi lumina, pe urma cărora creşteau plantele, făceau din el un binefăcător al lumii.

*

Ca erou şi binefăcător, soarele era şi este central miturilor solare, şi este şi astăzi centrul basmelor noastre. Apunerea sa, seara, dar mai ales depărtarea lui de pământ, începând de la solstiţiul de vară, erau privite ca o călătorie a lui printr-altă lume, chiar ca o moarte a lui – pe urma lui murea lumina, venea frigul şi despuierea naturii – iar oamenii îi dădeau poveţe cum să se lupte cu duşmanii săi, pe unde să meargă, ca să nu rătăcească, cum să se poarte printr-altă lume. Ca drumeţ înstrăinat, el era plâns în cântece, şi este plâns şi astăzi în bocetele noastre. Iar de la solstiţiul de iarnă, când începea să se apropie de pământ, el era eroul biruitor, care se întorcea din luptă, i se aduceau jertfe, i se cântau cântece de bucurie şi de biruinţă. Venirea lui era privită ca o naştere, căci cu el renăşteau lumina zilelor şi viata naturii. Iar la echinocţiul de primăvară, era sărbătorit îndeosebi ca erou întors din luptă, „ca unul înviat din morţi, dăruind viaţă lumii”. Ca erou ce se naşte, a fost cântat de popoare în toate timpurile, cu urări reciproce de fericire, cu alegorizări şi simbolizări, şi este cântat, şi astăzi, în colindele noastre, şi este sărbătorit de datinile noastre.

*

Colindele erau şi sunt cântece la adresa soarelui, ce renaşte la solstiţiul de iarnă, prin Decembrie. Printr-o coincidenţă calendaristică, naşterea lui Christos, în cultul creştin, cade tot pe vremea solstiţiului de iarnă. Poporul nostru, sărbătorind, deodată, naşterea eroului păgân cu a Dumnezeului creştin, a substituit numirile cântecului păgân. În loc de Soare a zis Christos, în loc de Lună, Cer sau Lumină, a zis Sfânta Maria, în loc de Jupiter a zis Sfântul Ilie etc. Faptele, însă, au rămas neatinse, cântecul e păgân. Nu numai fondul cântecului e întreg, dar însăşi forma este a cultului solar. Bineînţeles, acest fapt nu e general. Nu, pentru că schimbarea nu s-a putut întâmpla decât în unele cazuri: când cântecul cânta naşterea soarelui, ori, printr-o atracţie, moartea lui. Deci, colindele care cântă naşterea şi moartea lui Christos au substituit numirile păgâne; rar, însă, sau mai niciodată, acelea care cântă fapte prea păgâneşti de-ale soarelui, nepotrivite cu fapte de-ale lui Christos. Acestea au rămas, neatinse întru nimic, cântece păgâne.


confesiuni cromatice proprii: humorene

V Radu si Bodnar

*

Primarului Marius Ursaciuc

*

Vreau să declar fără emfază,

cât nu mă macină otrava,

că Ursaciuc mă enervează

că nu-i primar și în Suceava!

*

Doamnei Angela, care a asigurat pânzele și ramele

*

Dacă se-apropie Crăciunul,

iertare cer dentiștilor

că-aveam un dinte contra lor,

căci, gata!, nu mai am niciunul!

 *

Dietă pentru tinerețe fără bătrânețe

*

Atent și curios, firește

am observat și eu că încă

doar Vera nu îmbătrânește,

dacă de-o viață ne mănâncă!

*

Paradoxul Constantin Logigan

*

Un paradox care converge

spre fapta care îl susține

e Logigan: abia mai merge

de când îi merge mult mai bine!

*

Pictorul Radu Bercea

*

Răspândește frumusețe

cu penelul ne-ncetat,

mai puțin în tinerețe,

când doar alții l-au… pictat!


Pagina 815 din 1,486« Prima...102030...813814815816817...820830840...Ultima »