Dragusanul - Blog - Part 811

USLasul zicalas al spitalului

USLaşul zicălaş al Spitalului


„Sfântul Ioan cel Nou”

 

Bercea spital

 

sunt condiţii minunate
în spital, căci creştineşte
Sfântul iartă de păcate,
iar dom’ doctor… mântuieşte!

         Spitalul judeţean are un folclorist (portul lui este incomparabil mai românesc decât cel al guristului Brăteanu), care stă, dar stă şi stă în faţa secţiei de urgenţe şi, când prinde vreun reporter de televiziune, de radio sau de presă scrisă, ronţăie moale substantivele comune şi verbele impersonale.
         De urgenţele spitaliceşti reale îl doare în afişele electorale (cele mai revoltătoare cazuri: Batariuc şi Ursu, pe care încă nu le povestesc), pentru că are sufletul deja stors de interesul public pentru binele general al poporului bucovinean, USLăşit de-a binelea.
         USLaşul zicălaş al Spitalului Judeţean „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava nu prea le are cu exprimarea: aburcă la cuvinte mai dihai decât legendarul Atlas!
         Dar îl înfig pesediştii în mai toate manifestările publice (la nevoie, şi în cele pseudo-culturale, precum joi, 24 aprilie), ca să-l filmeze televiziunile, ca să-l vadă lumea şi să se obişnuiască, încetul cu încetul, cu el.
         Pentru că, la românii urnişti, nu competenţa şi inteligenţa contează, ci notorietatea. Halal să le fie!


Cand maturatorul Lungu gandeste

Când măturătorul

 

B lungu 1

 

Ion Lungu gândeşte…

 

         Cel mai bun măturător şi distribuitor de sarmale al sucevei (majoritatea politicienilor din areal au, deja, câte una în cutiuţa craniană), domnul Ion Lungu, deşi e conştient că îşi expune sănătatea unor mari riscuri, îşi asumă, adesea, cu mult eroism şi cu spirit de sacrificiu, rolul de gânditor. Iar când gândeşte Lungu, tremură de spaimă Europa, care se trezeşte cu buzunarele golite de lungulenele proiecte europene mai dihai decât de cruntele lovituri ale haiducilor tradiţionali Darie, Bujor şi/sau Coroi.
         Într-o zi sau poate că într-o noapte, pe când da cu târnul prin parcuri sau poate că pe când înfăşura sarmalele cu care să-l mituiască pe bunul Dumnezeu de Sânziene, cărturarul Ion Lungu a brodit-o în spiritul tradiţiilor noastre milenare. Băgase dumnealui de seamă că ţăranilor din târg şi târgăilor de la sate le lipseşte un palat, în care să se prefacă, precum Dinescu la revoluţie, că muncesc.
         Suceava are un centru al promovării culturii tradiţionale, fără sediu, dar cu vreo zece specialişti în organigramă, majoritatea barbaţi, indiferent de sex, şi deştepţi, indiferent de mediocritate, cu tradiţie în încondeierea munţilor Bucşoaiei cu oi şi în promovarea vârtoasă a fenomenologiei spiritului daco-romaniuc în sânul folcloric al poporului veşnic petrecăreţ şi iubăreţ porcos, aşa că Lungu a chibzuit că, pe banii Europei, e musai să facă un sediu, în care bundiţa de dihor să se simtă ditamai catedrală a mântuirii bucovinene.
         Zis şi făcut, catedrala aceea deja există, iar joi, 24 aprilie 2013, între orele 10 şi 11, a fost sfinţită, în prezenţa senatorului Gheorghe Flutur, a universitarei Sanda Maria Ardealeanu, a deputatului Ioan Balan şi a voinicului voinic Orest Onofrei, precum şi în prezenţa numeroaselor funcţii politice din judeţ: subprefect, vicepreşedinţi, viceprimari (inclusiv foşti), deputaţi, senatori, şefi de instituţii descentralizate etc.
         Tiberiu Avram, jurnalist de primă mână şi şeful cel mare de la „Monitorul de Suceava”, s-a tot străduit, o vreme, să mă lămurească cine-s cetăţenii de sub cădelniţă şi agheasmă, dornici să vorbească tuturor televiziunilor locale, dar n-a izbutit şi pace. Atât de rău s-a înrădăcinat în mine răutăcioasa convingere că ăştia n-au nume şi prenume, ci numai funcţii, încât nu reţin, nici cu pixul îndesat pe foaia de scris, nici o literă din importantele nume ale acelora pe care i-aţi desemnat, la urne, arendaşii noştri pe următorii ani.

 

B lungu 2

 

insipid şi incolor,
printr-o breşă în partid,
iată-l clonţu-senador
incolor şi insipid!       

         De pildă, unul, clonţu’, care fuge după tren, cum zicea Flutur, individul ăla incolor, insipid şi viceversa, care, vreme de decenii plicticoase a tot catindat păgubos la primărie, donţu-clonţu ăla, care cerşea, în toamnă, precum boschetarii, „Dă-mi şi mie un vot, ca să-mi iau o pâine!”, s-a întâmplat să lunece printr-o gaură de canal, uitată deschisă pe şleaul electoral, şi a ajuns ditamai şi dihai senatorul! Şi să-l vezi: parcă i-a băgat Băsescu ţeapa din piaţa universităţii prin fund şi i-a scos-o prin gât (cap, cum istoriceşte s-a dovedit, nu are, ci doar urechi şi o aparenţă de meşă de păr)!
          Să trăiţi, dom’ senador, mânca-te-ar ciuma! Să trăiţi!… Nu vă faceţi probleme, clonţu-donţu-tonţu se descurcă şi peste trei ani, se oploşeşte el pe undeva, precum îi este obiceiul dintotdeauna, că doar donţu e veşnic pregătit să taie frunze la câini pe lefuri groase, doar hămăind aiurea, cu încrâncenarea tărăgănată a lui Ciorbea şi cu inteligenţa rară a lui Ion Lungu.
         Noul centru de sprijinire a tradiţiilor populare e o clădire, foarte propice pentru activităţi bancare sau de asigurări, dar total improprie pentru găzduirea de exponate şi de ateliere.
         Noul centru este doar un sediu, în care, joi, 24 aprilie, câţiva târgăi din municipiu şi de prin sate se prefac, pentru televiziunile locale şi media scrisă, că muncesc.
         Noua clădire nu are organigramă, ci doar un fel de delegat al primăriei, domnul Vasile Ilie primind sarcina de a face din rahat bici patriarhal, care să şi pocnească tradiţional.
         Colac peste pupăză, inutilitatea asta este îmbâcsită, emblematic, mai ales cu stupizeniile dezgustătoare ale unui cetăţean din „oraşul salcea”, care, se vede treaba, a pictat şi oul lui Lungu, expunându-l, cu diametrul lui orizontal de circa o jumătate de metru, la intersecţia tuturor privirilor şi punctelor de vedere.

 

B lungu 3

 

sălceanul cela a trudit anume,
până-a găsit prin colburi sucevene
al doilea mare, mare ou din lume,
încondeiat de Lungu în izmene!

         Este de presupus că Ilie Vasile va izbuti, datorită amiciţiilor lui statornice cu lumea culturală reală, să dea o oarecare funcţionalitate acestei clădiri inutile.
         Splendidă situaţie paradoxală: un centru al tradiţiilor, cu salariaţi, dar fără sediu, şi un alt centru al tradiţiilor, cu sediu impozant, dar fără salariaţi!
         În timpul menţionat mai sus, funcţiile, inclusiv o funcţie de vorbit la urgenţele spitaliceşti – dar nu cu pacienţii, ci doar cu mass-media, au palavragit pentru televiziunile locale. Şi pentru presa scrisă. N-au spus nimic, dar s-au exprimat bucal, convinşi că pun umărul la înfăptuirea unui act de cultură.
         Pariez că, în zilele următoare, toate funcţiile vor suferi de toxiinfecţie intelectuală.
         Prin clădirea inutilă i-am întâlnit, muţi de uimire şi de revoltă sau, funcţie de simpatii politice, de-a dreptul încântaţi, pe PIM, pe Emil Havriliuc, pe Emil Ursu, pe Marin Constantin Gheorghe, pe arheologul Ioan Mareş, pe Nicu Barbă, pe Ionică Băiţan, pe Victor Rusu şi pe alţi câţiva oameni.
         Pentru circul acesta public, au tras din răsputeri trei salariaţi ai centrului fără sediu: Viorel Varvaroi, Corina Scântei şi Gheorghe Senciuc.
         La final, când măturătorul gânditor al sucevei se pupa lung cu toate funcţiile invitate la prosteală publică, salariatului Gheorghe Senciuc i-a năvălit sângele pe nas.


ZICALASII cronologie vie

ZICĂLAŞII

 

A in titlu 

cronologie vie a

 A sub titlu

 

CÂNTECULUI STRĂBUNILOR

 

       În totală contradicţie cu Centrul Contabil „Bucovina” şi cu inutilul lui ansamblu de cântat la nunţi, mă bate gândul să înfiinţez un taraf de zicălaşi (aşa se numeau şi în Bucovina – cele două litografii de mai sus sunt făcute de Auguste Denis Raffet, la 1837, şi, respectiv, de Franz Xaver Knapp, la 1870, prezent, la loc de cinste, în cartea mea „Pictori şi sculptori din Bucovina”), care să-mi „traducă” audio cântecele românilor, păstrate de popoarele mărturisitoare şi cu memorie veşnic vie, începând din 1531 şi terminând cu mai adineauri, adică pe la 1860.

A Ochi Albi

Taraful lui Ionică Ochialbi

         Cândva, voi apela, desigur şi la partiturile de după 1860, până prin anul 1900, pentru că vreau să trag cu urechea (de fapt, cu sufletul) şi spre acele vremi.
         Cărţile lui Franz Joseph Sulzer, Carl Engel, Karol Mikuli, A. Franken, C. Grenville Murray, Gustav Weigand, Eusebie Mandicevschi (ca muzician… vienez) etc. le-am aflat lesne, şi încă în original, dar ce te faci cu puzderia de cărţi când din limbajul partiturilor nu pricepi iotă, de parcă ai fi oricare dintre mult îndrăgiţii interpreţi de muzică populară? 

A 4

Hora şi taraful, la 1837, desen de M. Doussault

         Pricepători, care să mă ajute să ascult cântecul străbunilor, ştiu doar câţiva (să-i numeri pe degetele de la o singură mână), proaspăt îmbrânciţi sau doar marginalizaţi din şi în sistemul judeţean al culturii.
         Cu Marin Constantin Gheorghe am scos-o la capăt – i-am pus în mână, deja, 45 partituri cu cântece vechi, vechi, dar mare plasă am luat: a uitat de mine, de parcă nu m-ar fi cunoscut vreodată. 

         Mai am cam o sută, aşa că o să-i pun la treabă şi pe Emil Havriliuc (şi iar am luat plasă, de parcă eu, şi nu ei, aş avea ceva de câştigat din treaba asta), şi pe Constantin Irimie.

A 5

Mărturia lui Th. Aman       

         Cu instrumentiştii îmi va fi mai greu (unde găseşti măcar un singur instrumentist bugetar, care să nu fie înglodat în nunţi, petreceri şi chiolhanuri politice până peste urechi?), dar Marin ar putea cânta la braci, Irimie la cobză şi vocal (are vocea patinată, uşor răguşită – exact ce ne trebuie, dar nu vrea şi pace!), iar un scripcar şi un năier îmi procură, până la urmă, cineva. Dobă şi fluier, ca în tarafurile stahanoviste ale lui Coşneguţă nu-mi trebuie, pentru că nu făceau parte din bandele (nu „bantele”, cum s-a preluat greşit de la slavi) de lăutari români, după cum o dovedeşte şi iconografia cu care aerisesc pagina aceasta.

         Spaţiu de repetiţie şi materiale pentru listarea partiturilor nu avem.
         Mi-am călcat pe inimă şi am făcut un referat, adresat conducerii Centrului Contabil „Bucovina”, dar se vede treaba că Horvat Petre suflă-n sticlă după pietre, iar Brăteanu Călin umblă cu coşnencuţa concediilor lunare de odihnă. Că l-au stors nunţile „cu mucii-n batistă”, cum şi spune el în cunoscutu-i şlagăr folcloric creaţie proprie.
         Că-aşa-i folclorul de azi: „creaţia” proprie a necunoscătorilor alfabetului muzical.

A 7

Tot fără doba şi fluierul guristului Centrului Culturii Tradiţionale, Brăteanu Călin, la 1837, taraful desenat de Auguste Denis Raffet, „cronicarul” grafic şi al lui Napoleon Bonaparte

         Pentru curiozitatea celor care vor să asculte, ca şi mine, cântecul străbunilor (nu folclor, nu muzică populară!), surpriza va fi reprezentată de faptul că melodii străvechi din nordul moldav au ajuns să fie, astăzi, folclor transilvan de primă mână (de pildă, „Sub o culme de cetate” a devenit, datorită textului lui Iraclie Porumbescu, „Cântecul Iancului”), în vreme ce alte piese, precum „Pasăre galbenă-n cioc”, şi-au găsit formula de exprimare perfectă în „Rapsodia a II-a” a lui George Enescu (am piesa şi în varianta culeasă de Mikuli, dar şi în cea a lui Eugene Kompanski, cu „canto şi piano”, deci şi cu partitura pentru voce.

 

Taraf Knapp

 

Taraful bucovinean, cu două viori, cobză, nai şi braci (detaliu din Knapp), aşa cum va arăta şi la prima întâlnire cu publicul contemporan, doritor să asculte (pe gratis şi pe un loc viran al Sucevei) muzica deja uitată a străbunilor  

        În aceste fericite circumstanţe (am partiturile, am şi muzicienii care să pună în practică amărâtul meu de vis), sper că, până prin preajma Festivalului Internaţional „Bucovina Rock Castle”, spectacolul să fie lucrat (măcar 50 de piese, din vreo 200), astfel încât să-l putem scoate în stradă (scenele şi instituţiile de cultură aparţin arendaşilor culturnici ai lui Flutur, deveniţi ai lui Nechifor and und et şi Băişanu).
         Mai că aş pune pariu, deşi sunt convins că pierd, că, până în 20 august 2013, toţi doritorii vor putea auzi ceea şi eu îmi doresc să ascult: adevăratul cântec al străbunilor, interpretat ca în vremea vremii lor.


Epidrama deputatiei

Epidrama deputăţiei

 

1 Deputat

 

Nu am ştiut ce e, dar am aflat,
căci toţi acei ce l-au votat
scrâşnesc spre domnul deputat:
„Ia uite, dom’le, ce c… rahat!”


Bucovina Rock Castle 2013

Festivalul Internaţional

BUCOVINA ROCK CASTLE 2013

Toy Blog

CETATEA SUCEVEI,


22, 23, 24 şi 25 august 2013,

zilnic, între orele 18,00 – 01,00

Ediţia a treia a Festivalului Internaţional  „Bucovina Rock Castle”, din 22-25 august 2013, se va desfăşura, pe genuri rock (joi: metal/black/thrash; vineri: etno/punk/ska; sâmbătă şi duminică: alternative rock/metal), participarea internaţională fiind remarcabilă (SUBSCRIBE şi GUILTY PARTIES din Ungaria, KREMA KAWA din Belgia, SUPERHIKS din Macedonia, INFECTED RAIN din Moldova , LAST HOPE din Bulgaria, WEATERS şi REJECTION din Grecia).
Trupele româneşti, majoritatea aflate la apogeul carierei lor şi cu premii recente la festivaluri internaţionale de muzică rock, începând cu Filipine (WHITE WALLS), continuând cu Europa (ALTAR, OCŞ, GRIMUS, LUNA AMARĂ, DOR DE DUH, GRIMUS etc.) şi sfârşind cu America (BYRON), înseamnă o garanţie pentru patru nopţi de vis, în august, la Cetatea Sucevei.
Festivalul Internaţional „Bucovina Rock Castle” este închinat, ca în fiecare an, memoriei CTITORULUI CETĂŢII şi târgului Sucevei, voievodul PETRU MUŞAT, cel aruncat prin parcul Cetăţii, ca dovadă că suceava lui ion lungu et co. nu-l merită. Toţi nu-l merităm.

DISTRIBUŢIA TRUPELOR ÎN FESTIVAL:

Joi, 22 august 2013:

MASTERPIECE: 18.00 – 18.45
BUCOVINA – 19.00 – 19.45
WHITE WALLS: 20.00 – 20.45
INFECTED RAIN (Moldova): 21.00 – 22.00
SUBSCRIBE (Ungaria): 22.15 – 23.15
DOR DE DUH: 23.30 – 00.30

Vineri, 23 august 2013:

THE OTHERS: 18.00 – 18.45
NIŞTE BĂIEŢI: 19.00 – 19.45
REHAB NATION: 20.00 – 20.45
KREMA KAWA (Belgia): 21.15 – 22.15
SUPERHIKS (Macedonia): 22.30 – 23.30
GUILTY PARTIES (Ungaria): 23.40 – 00.45

Sâmbătă, 24 august 2013:

NATIF: 18.00 – 18.45
TOY MACHINES: 19.00 – 19.45
GRIMUS: 20.00 – 21.00
BYRON: 21.15 – 22.15
LUNA AMARĂ: 22.30 – 23.30
OCŞ: 23.45 – 00.45

Duminică, 25 august 2013:

D’EAGLE: 18.00 – 18.45
WEATHERS (Grecia): 19,00 – 20.00
REJECTION (Grecia): 20.15 – 21.15
RELATIVE:  21.30 – 22.30
LAST HOPE (Bulgaria): 21.30 – 22.30
ALTAR: 22.45 – 23.45

Iar dacă tot vom încheia cu ALTAR, fie să fie acest festival, conceput, mediat şi realizat de Mihnea Blidariu („Luna Amară”) şi de Andi Drăguşanul („Toy Machines”), un adevărat altar întru memoria voievodului Petru Muşat, Întemeietorul istoricităţii acestor locuri!


Pagina 811 din 868« Prima...102030...809810811812813...820830840...Ultima »