Dragusanul - Blog - Part 796

Cântecul pietrei: Getei Apopei

Galaxii de rouă ierbile-mi apasă,

eu mă-nchin doar ierbii înviind în zori,

tălpile mi-s pietre-n drumul către casă,

am de dus pe umeri cerul fără nori,

*

Am de pus, în casă, pe pereţi icoană

patimile mele de rebel târziu,

ostenit de roua fără de prihană

pironită-n iarba despre care scriu

efemerul cântec ce mă rupe-n două:

iarbă, pe de-o parte, pe de alta, rouă!


Ardeleanu vrea mai mulţi bani pentru învăţământ

Sanda-Maria Ardeleanu: Veţi avea un învăţământ ca pe vremea lui Daniei Funeriu!

Sanda-Maria Ardeleanu: Veţi avea un învăţământ ca pe vremea lui Daniei Funeriu!

Universitar de mare ţinută, dar parlamentar…, doamna Sanda-Maria Ardeleanu susţine, iar, învăţământul performant, ca pe vremea lui Funeriu, profitând de faptul că sindicaliştii din învăţământ reîncep să-şi susţină drepturile.

*

„Profitând de viitoarea modificare a Constituţiei României pe care USL o pregăteşte şi făcând abstracţie de interesele care se află în spatele acestui proces, milităm onest şi activ pentru alocarea a minim 5% din PIB pentru Educaţie prin textul Constituţiei, la care se adaugă 1% pentru Cercetare. Doar aşa se va putea vorbi de predictibilitate, stabilitate şi de o constanţă în sistem, iar actele de corupţie mediatizate sau mai puţin mediatizate vor dispărea, în mod firesc, cadrele didactice primind remuneraţii corespunzătoare muncii lor, părinţii putând realmente vorbi de un sistem de învăţământ gratuit, iar efectele acestor stări de fapt se vor vedea imediat în tot ceea ce ţine de procesul educaţional”, a spus doamna Sanda-Maria Ardeleanu (Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava).

*

Păcat, mare păcat că distinsa doamnă profesor universitar Sanda-Maria Ardeleanu a decăzut la statutul de politician!


Proze umoristice: Legea pipăitului public

Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu

*

Am auzit că, după discutarea şi aprobarea mai multor legi şi documente de mare importanţă pentru ţară, printre care creşterea salariilor parlamentarilor, iarăşi creşterea salariilor parlamentarilor, indexarea salariilor parlamentarilor, cât şi altele, referitoare la locuinţe, maşini, secretare etc., Parlamentul României a hotărât, în sfârşit, să dezbată, după sărbători, şi mult aşteptata lege a pipăitului public, lege mai importantă decât cele ale învăţământului, sănătăţii, cadastrului etc., fără de care societatea noastră nu va putea coti, cu adevărat, spre unde trebuie.

În calitatea pe care o am, de consilier adjunct al Comisiei mondiale de aşchiere primară a coarnelor de iac, cunoscător, deci, în ale legislaţiei şi ale politicii de orice fel, doresc să arăt importanţa adoptării acestei legi, chiar dacă ea nu va fi, sută la sută, pe placul tuturor românilor.

În primul rând, legea va trebui să aibă două liste anexe, cu ce se poate pipăi şi cu ce nu, că omul, la beţie, nebunie sau prostie, pipăie multe, vrute şi nevrute!

Apoi, pe articole, să se arate, pentru fiecare obiect în parte, de ce nu este sau de ce este bine să-l pipăim.

Zilele trecute, o gestionară, de la alimentara X, striga unui cetăţean:

– Nu pipăi pâinea! Dacă toţi ar face aşa şi ar avea mâinile murdare, unde am ajunge?!

În lipsa legii şi manipulată de forţe obscure, gestionara a făcut două greşeli: 1). L-a jignit pe om (chestia cu „mâinile murdare”) şi 2). A minţit.

Ea ar fi trebuit să spună aşa:

– Domnule, pipăi-o cât vrei, cum vrei, îţi dau şi un scaun, dar pe răspunderea dumitale. Când vei merge la spital, să-ţi scoată cuiul sau sârma ruginită din deget şi să-ţi facă injecţie antitetanos, să nu zici că n-ai ştiut la ce riscuri te-ai expus!

Pentru cei care încă nu se pot debarasa de asemenea riscuri, legiuitorii ar putea găsi o soluţie de compromis, de tranziţie, de genul: în faţa fiecărui raion să se pună o pâine. Alături, o pancartă, pe care să scrie „Pâine pentru pipăit”, iar lângă pancartă, o trusă de prim ajutor.

Sunt obiecte, pe care nu le putem cumpăra, dacă nu le pipăim. La mine, în apartament, a venit iarna şi-mi trebuie palton.

Paltonul trebuie pipăit? Sigur că da, să-mi dau seama dacă materialul este natural sau sintetic, moale sau tare, forma, densitatea…

Dacă intru într-un magazin, cu intenţia de a-i cumpăra soţiei o fustă şi nu găsesc ceva ca lumea, în schimb zăresc o gestionară tinerică, frumuşică, subţirică, îmbrăcată cu o fustă (fustiţă) interesantă, să mi se dea voie s-o pipăi (fusta), să văd cum este materialul, dacă-i moale sau tare, densitatea ţesăturii, forma, rezistenţa… cât şi altele, iar dacă-mi place, s-o întreb de preţ, unde poate fi găsită şi cât de pretenţioasă este la călcat.

Dar, înainte de toate, legea trebuie să explice ce înseamnă cuvântul „public”, că la pipăit ne pricepem noi!… Ne pricepem şi la găsit fisuri în legi. Doriţi un exemplu?

Dacă legea va interzice pipăitul, intru în magazinul amintit mai sus, cel cu fuste, ochesc gestionara tinerică şi frumuşică, strig tare că, la buticul din colţ, s-au adus haine vechi din Occident, lumea dispare cât ai zice peşte, iar eu mă dau la pipăit, că legea nu-mi interzice. Poate nu­-mi interzice nici gestionara, dar, oarecum, sunt acoperit.


Corneliu Popovici se sacrifică pentru popor!

Târfa sfetco-politică: E bine, acum puteţi chema liftul, domnule preşedinte Popovici!

Târfa sfetco-politică: E bine, acum puteţi chema liftul, domnule preşedinte Popovici!

Am toată admiraţia pentru spiritul de sacrificiu autoflagelator al politicianului sucevean Corneliu Popovici, vlăstar de nădejde al viitorului patriei, crescut în răsfăţ de Gavril Mîrza şi desăvârşit în sacrificiul portocalei mecanice de Gheorghe Flutur, pentru a-şi sluji poporul cu iţari şi bundiţe de dihor în vecii vecilor, amin!

*

Popovici are, cum s-ar zice, expertiză, din moment ce a jucat şotronul crăcănat al politichiei ba pe stânga, ba pe dreapta, ba pe hopai sus, dar cât mai sus, ca să aibă de unde se prăbuşi. Astăzi, aşadar şi prin urmare, dom’ Corneliu e preşedinte judeţean de partid, om mare şi plin de glagorie politică, o glagorie atât de dolofană, încât plesneşte, de strânsură, în carapacea celor 25 de cuvinte, 10 interjecţii şi o înjurătură, pe care le-a învăţat temeinic din limba română.

*

Bravos, inteligentule, şi la mai mare!


Cântecul vieţii: lui Constantin Agafiţei

Călătoream şi nu-mi păsa de vreme,

oricum era lumină pe pământ,

natura învăţase să mă cheme,

să-mi pună zorii trupului veşmânt,

treceam prin gări, mă risipeam cu fumul

amiezilor uitate-n dans străin,

nici nu conta spre ce mă duce drumul

tăcerilor trăite drept destin,

iar când aflam popasuri ireale

nu-mi mai păsa aproape de nimic,

*

Ardeam mistuitor, desprins din cale,

gândind că-i timpul iar să mă ridic,

apoi păşeam, rostogolind spre zare

fântâni neprihănite şi fântâni

incluse în legende călătoare,

ţinându-mă cu stelele de mâini:

era târziu, dar nu ştiam că doare,

iar tu ai izbutit să mă amâni!


Pagina 796 din 993« Prima...102030...794795796797798...810820830...Ultima »