1907: Pe străzi sângele curge în valuri!

*

Tulburările agrare din România, după cum cititorii vor vedea din amănuntele ce publicăm, au luat un caracter foarte serios, chiar grav, care nu se ştie ce întorsătură tristă poate avea. Cele ce se publică, însă, în presa maghiară sunt născociri tendenţioase. Astfel, pe ziua de azi, presa maghiară dă, cu litere mari, senzaţionala ştire despre: „Nimicirea totală a oraşului Botoşani, incendiarea Dorohoiului, pe străzi sângele curge în valuri!”. Şi toate acestea le-ar fi pus la cale… ruşii, care, prin agenţi secreţi, au agitat ţărănimea contra ovreilor!… Adevărul este, însă că bieţii ruşi îşi au ei acasă mizeriile lor. Cât despre instigatori, nu-i nevoie ca ei să vină din Rusia, căci sunt destui pe pământul României: toţi o arendaşii străini, adică mişeii care (după cum s-a constatat unanim de bărbaţii de stat ai ţării) exploatează, în chip neomenos, şi au adus la disperare pe nenorociţii săteni români.

*

Era fatal ca aşa să se întâmple. Ne aducem aminte că, înainte cu un an, când a fost, pe la noi, profesorul universitar C. Stere, vorbindu-ne de situaţia ţărănimii, o afla aşa de exasperată, încât zicea că, dacă nu se va lecui, se pot întâmpla tulburări grave… Parcă a fost proroc! (Tribuna, Anul XI, nr. 54, joi 8-21 martie 1907, pp. 1, 2).

1907: Primejdia trusturilor ovreeşti

*

Interpelarea dlui deputat loan I. C. Brătianu, adresată, în şedinţa de vineri a Camerei. „Interpelarea mea nu are nevoie de lungi dezvoltări. Chiar în enunţarea ei îi află, desigur, întreg înţelesul şi guvernul, şi toţi membrii Adunării. Chestiunea la care se raportă e în minţile tuturor; ea este prea gravă şi primejdia la care poate da naştere, prea cunoscută pentru a fi trebuinţă de multe explicări. Starea populaţiunii rurale, în genere, necesită imperios o grabnică şi eficace îndreptare. În ultimii ani, o nouă împrejurare a îngreuiat tare această stare, în multe localităţi. O mână de oameni, străini de interesele mari ale dezvoltării noastre economice şi sociale, s-au făcut stăpâni, prin arendare, pe întinderi tot mai mari din suprafaţa cultivabilă a ţării. O singură familie asociată posedă astfel o întindere superioară a multora din districtele ţării. Sute de mii de hectare şi deci sute de mii de ţărani stau sub dominaţiunea monopolistă a câtorva indivizi, care n-au nici o grijă de starea în care vor rămânea localităţile ce le stăpânesc, după sfârşirea contractelor lor, servindu-se de influenţe puternice, pe care Ie dau relaţiunile plătite, de care dispun, pentru a nesocoti cele mai elementare noţiuni de dreptate. Ei nu exploatează atât forţele fecunde ale naturii, cât exploatează cămătăreşte munca şi nevoile ţărănimii. Rezultatul fatal al activităţii lor crescânde este mizeria poporaţiunii şi revolta sentimentului de dreptate.

*

Este de strictă şi urgentă datorie a guvernului a căută, prin toate mijloacele de care dispune, să stârpească aceste abuzuri, pentru a împiedica creşterea mizeriei şi agravarea mişcărilor la care a dat naştere. Într-altfel, alimentată de starea nemulţumitoare a majorităţii ţărănimii, aceste protestaţii, degenerând şi întinzându-se, ar putea luă un caracter şi mai grav şi primejdios (aplauze)”.

*

Primul-ministru G. Cantacuzino răspunde: „Este adevărat că exploatarea acestor arendaşi constituie un pericol social, care preocupă guvernul. Chestiunea este însă grea, căci nu putem lovi în drepturile câştigate. Totuşi, o soluţie se impune. Văd cu plăcere că şi dl Brătianu este însufleţit de aceeaşi dorinţă patriotică şi cred că, din lucrarea noastră comună, va ieşi soluţia ce căutăm. Aştept cu nerăbdare ca dl Brătianu să-şi enunţe ideile în chestiunea ţărănească şi sunt gata să primesc colaborarea dumisale în opera ce o vom face. Dar această operă trebuie să o îndeplinim în timpuri liniştite; prima datorie a unui guvern este a face să domnească ordinea în stat. După ce poftele şi spiritele vor fi liniştite, vom căuta să rezolvăm chestiunea”.

*

Primejdia trusturilor ovreeşti. Ca să în­ţelegem îngrijirea, care a determinat interpelarea în Cameră făcută de dl I. Brătianu şi răspunsul dlui prim-ministru Cantacuzino, e nevoie a se aminti cele de mai la vale. Dl Brătianu crede că aceste trusturi, compuse numai din străini, sunt cauza şi adevăratul motiv al agitaţiei ţăranilor în judeţul Botoşani şi de aceea cere ca să pună cât mai repede capăt abuzurilor constatate. Adevărul este că judeţul Botoşani prezintă, din acest punct de vedere, o situaţie specială. Agricultura mare este aici în mare parte în mâna străinilor, care stăpânesc, prin contracte, 101.400 hectare de pământ arabil, adică 80,5 la sută din întinderea totală a moşiilor arendate.

*

În lucrarea dlui Lazăr Teodoru, secretarul Camerei de Comerţ din Botoşani, asupra situaţiunii economice a celor trei judeţe din nordul Moldovei, găsim date foarte importante şi precise, în această privinţă. Domnia sa arată că, în judeţele Botoşani, Suceava şi Dorohoi, adică tocmai în acelea în care astăzi ţăranii au început să se agite, arendaşii evrei stăpânesc 209.700 hectare de teren arabil. În toamna anului 1905, situaţia specială a judeţului Botoşani, din punct de vedere agricol, era următoarea:

*

Numai 34 de moşii, 31,7 la sută din numărul total al moşiilor de 133, în întindere de 39.000 de hectare şi 23,7 Ia sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de proprietarii lor. Restul de 89 sau 68.3 la sută din numărul mo­şiilor, în întindere de 126 mii de hectare şi 86,3 la sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de arendaşi. Dintre aceştia, 27 sunt arendaşi români şi 59 străini. Întinderea cultivată de arendaşii români este numai de 20.600 hectare sau 19,5 la sută, iar aceea cultivată de arendaşii străini este de 101.400 hectare sau 8,05 la sută din totalul întinderii moşiilor arendate. În medie, dar, în judeţul Botoşani, un arendaş român cultivă 878 de hectare, pe când un arendaş străin cultivă 1.718 hectare, îndoit aproape cât arendaşul român.

*

Dar dl Brătianu a vorbit, în interpelarea sa, de trusturi şi, sub această denumire, domnia sa a înţeles pe fraţii Fischer, care ocupă un loc escepţional, în arendăşia română. Ei sunt constituiţi într-un adevărat sindicat de exploatare a moşiilor din ţara românească şi, în special, a celor trei judeţe din nordul Moldovei. Iată o mică statistică foarte convingătoare: În judeţul Botoşani, această asociaţiune are în arendă 8 moşii mari, în întindere de aproape 40.000 hectare. În Dorohoi, numărul arendaşilor străini trebuie redus cu numărul moşiilor ţinute în arendă de raţii Fischer, cu rudeniile şi asociaţii lor. Astfel, aceasta asociaţiune ţine în arendă, în acest judeţ, 20 de moşii, în întindere de 42.000 de hectare; prin urmare, numărul moşiilor ţinute de arendaşi străini se reduce, pentru Dorohoi, la 46, în întindere de 347.700 de hectare. În total, această asociaţiune stăpâneşte, în judeţele Dorohoi, Suceava şi Botoşani, întinderea colosală de 89.700 hectare de terenuri agricole. Să ne mai mirăm de mizeria mare a sătenilor şi de izbucnirea deznădejdii lor? (Tribuna, Anul XI, nr. 53, miercuri 7/20 martie 1907, pp. 3, 4).

1907: Răscoală ţărănească

*

V-am telegrafiat, ieri, despre marile turburări ce au avut Ioc Ia Podu-Iloaiei. Iată acum amănunte complete asupra acestor devastări: În dimineaţa zilei de 17 curent se observa că ceva anormal se petrece în orăşel. Mulţi săteni se aflau acolo, veniţi cu ocazia recrutării. Cu o seară înainte, a avut loc o şezătoare, la care a vorbit învăţătorul Prudariu. După şezătoare, ţăranii s-au dus Ia casa arendaşului Druckman, unde au spart geamurile şi au devastat casa. Intervenind dl Bogdan, directorul prefecturii de Iaşi, care se afla în localitate, cu recrutarea şi cu ajutorul a 100 roşiori, ce se aflau acolo, a reuşit să liniştească pe ţărani. Telegrafiindu-se, apoi, la Târgu-Frumos, a sosit, în galop, un escadron de cavalerie. S-au format patrule, care împrăştiau grupurile de ţărani.

*

Dimineaţa, se părea că totul se liniştise. Toate prăvăliile erau deschise şi orăşelul avea aspectul lui normal, afară de patrulele de cavalerişti, care umblau pe străzi. Un grup de ţărani s-au dus la arendaşul Druckmann, pe care l-au luat la primărie, unde se afla judecătorul de instrucţie Erbiceanu şi un procuror. Druckman a declarat că primeşte a da pământ la ţărani, cu preţul pe care îl cer ei.

*

De la primărie, un grup de 70-80 ţărani s-au îndreptat înspre centrul oraşului, unde se formau grupuri, grupuri. Patrulele interveneau, de-i împrăştiau, şi ei se formau mai departe sau pe altă stradă. Totul se petrecea în cea mai mare linişte. Ţăranii, şireţi, pe la orele 11 şi jumătate, s-au retras. Soldaţii, văzând că domneşte liniştea, s-au retras pentru a lua masa. N-a trecut, însă, decât foarte puţin timp şi ţăranii au revenit, în număr de câteva sute, şi au început a devasta toate prăvăliile şi casele evreieşti. Geamurile erau sparte, mărfurile aruncate în stradă şi butoaiele desfundate. Cei care se opuneau, vrând să-şi apere avutul, au fost crunt bătuţi şi răniţi.

*

Imediat ce s-a dat alarma, au sosit, la faţa locului, judecătorul de instrucţie Erbiceanu, procurorul, dl Bogdan, directorul prefecturii, şi escadronul de cavalerie. La somaţiile de a se retrage, ţăranii au refuzat şi atunci s-a dat ordin escadronului de roşiori să execute o şarjă. În urma acestei şarje, făcută în galop mic şi cu latul săbiei, ţăranii s-au împrăştiat. Până însă a se împrăştia, ţăranii au devastat tot ce le-a ieşit înainte, până şi sinagogile. Armata ce se afla în orăşel fiind insuficientă, 100 de roşiori, fată de peste 600 ţărani îndârjiţi, s-a telegrafiat la Târgu-Frumos, de unde au venit ajutoare. Asemenea, a fost devastată şi casa rabinului. Cu această ocazie, au fost crunt bătuţi Aba Blumenfeld, brutar, Zeida Schidarz, femeia Iui Uşer Grossman, Ilie Hofman, Ornstein Iţig, Marcovici Leibovici şi alţii. Mulţi evrei au fost internaţi în spitalul local.

*

Pagubele produse de aceste devastări sunt foarte mari. Regimentul 14 de infanterie Roman a plecat la Podul Iloaiei, pentru a preveni alte devastări. Foarte mulţi evrei, fugiţi din Podul Iloaiei, s-au dus Ia Iaşi. Ei povestesc lucruri grozave şi spun că orăşelul nu mai este de recunoscut. Cu ocazia focurilor ce s-au tras, azi, în gară, atunci când sătenii din comunele Lunca şi Gâşteşti veniseră să elibereze pe cei 15 arestaţi din Ruginoasa, a fost uşor rănit săteanul Timofti.

*

Paşcani, 17 martie (stil nou – n. n.). Se anunţă că, la Bivolari, răscoala continuă. Sătenii răsculaţi au ocupat primăria. Ei au tăiat firul telefonie, aşa că nimic nu se mai poate comunica asupra devastărilor ce se afirmă că au avut Ioc acolo. De asemenea, se anunţă că au avut loc noi tulburări şi devastări la Podul Iloaiei (Tribuna, Anul XI, nr. 52, marţi 6/19 martie 1907, p. 2).