Dragusanul - Blog - Part 756

Lumea în care am ales să exist

Toy Machines

Toy Machines

*

Întâmplarea face să trăiesc aglomerat, să tropotească peste mine, în goană dezlănţuită, şi sărbătorile lumii, şi sărbătorile celor cărora mi-a fost ursit să le fiu aproape. Mâine, cu PIM şi cu BOX, trebuie să dau curs unei temerare încercări, provocată de Victor T. Rusu, manifestarea iniţiatică în prima carte religioasă a omenirii, care nu este, aşa cum se ştie, „Texte Taoiste”, ci cu totul altceva. Un altceva pe care l-am priceput şi trăit de multă vreme, aici, în spaţiul propriei mele sacralităţi, pe care nu-l desluşesc pentru nimeni în toate dimensiunile sale. Pentru că îmi aparţine. Apoi, încă în zilele sărbătorilor luminii, trebuie să plec departe şi să mă întorc în grabă, ca să fiu prezent la timp la o reîntâlnire cu memoria. Dar toate astea sunt doar forma, nicidecum conţinutul, pe care mi l-am şi ales, mi l-am şi asumat. Conţinutul este viaţa năvalnică din celălalt trup al sufletului, al aceluiaşi suflet, care mi-l locuieşte şi pe cel pe care îl cunoaşteţi. Conţinutul este nu Andi, ci muzica pe care el o face şi o descheie spre lume, căpătând, încetul cu încetul şi împreună cu Teiu Teişanu, Buzu Parascan şi Edy Ciornea, acea identitate, acea concreteţe a adâncului şi a deplinei seninătăţi.

*

Toy Machines: Andi, Buzu şi Teiu (Edy e doar limbaj al ritmicităţii, rar poate fi întrezărit)

Toy Machines: Andi, Buzu şi Teiu (Edy e doar limbaj al ritmicităţii, rar poate fi întrezărit)

*

Nu mai e mult. În curând, mă voi putea bucura nepământeşte de împlinirile lor, altoite gospodăreşte pe sufletul meu.

*

Toy Machines: Buzu şi Andi

Toy Machines: Buzu şi Andi

*

Tocmai am citit despre un apropiat concert, la Bucureşti, şi am văzut atârnat de numele trupei numele Sucevei. Pe merit. Suceava tânără, din VOX, din TALCIOC CULTURAL, din celelalte cluburi sucevene, concretizează identitatea trupei TOY MACHINES. Cealaltă Suceavă nici măcar cu mine nu are nimic în comun.

*

Toy Machines: Andi

Toy Machines: Andi

*

Nu mai e mult. Când Toy Machines va dobândi şi recunoaşterea pe care o merită, cât mai departe de vrăjmaşa Suceavă, voi putea, vorba lui Mihai Teliman, să pun capul pentru odihnă, pentru a-mi face omeneasca datorie, cum zicea Miron Costin.

*

Lumea în care am ales să exist

Lumea în care am ales să exist

Nu mai e mult, dar vă las universul în care am ales să exist.


Cântecul conturului: Mirelei Adomnicăi

*

Mai am de dus cobzarii înspre nopţi,

iar cântecele lor desferecate

risipă fac pe bolta ce-o adopţi

etern în ciobul de eternitate

lângă copacul cu foşniri astrale,

adăpostit sub streaşina de cer,

*

Acolo unde jumătăţi de cale

desferecau doar umbre care pier

ori descâlceau făpturile umane

miraculos din tainele din jur,

numindu-mă, strigându-mi grav: Ioane,

iar ai răpit din cosmicul contur

cuvintele cu care-ţi scrii poemul

acesta, despre lumea dimprejur!,

iar eu răspund: Tot nu-mi găsesc totemul!…


TOY MACHINES. Investitura de la Cluj Napoca

TOY MACHINES, în concertul de la Cluj Napoca

TOY MACHINES, în concertul de la Cluj Napoca

*

Aseară, sâmbătă, 12 aprilie, la Cluj Napoca, datorită generozităţii şi solidarităţii artistice a muzicienilor de la OCS, spectacolul „Pandora„, de promovare a celui mai recent album al celebrei trupe Omul cu Şobolani, s-a transformat într-un adevărat parteneriat artistic, trupa Toy Machines beneficiind, practic, de o investitură în muzica mare, pentru că, trebuie să o spun, chiar dacă voi fi acuzat de lipsă de modestie, de aseară, trupa suceveană este recunoscută, în capitala rockului românesc, deci în Cluj Napoca, drept o trupă mare, cu nimic mai prejos decât partenera ei de scenă şi, drept consecinţă, îndreptăţită la viitor.

*

Iar această îndreptăţire a fost formulată explicit de mai toată mişcarea rock din Cluj Napoca, majoritatea componenţilor trupelor clujene mari aflându-se în mijlocul iniţiatului public în muzica bună.

*

Mascotele de pe procesorul lui Andi Drăguşanul

Mascotele de pe procesorul lui Andi Drăguşanul

+

Va urma, în mai, finalizarea primului album al trupei sucevene (de ce-i spun „sucevene”, habar nu am!), care va fi lansat, pentru prima dată, cel mai probabil în iunie, la Festivalul Internaţional „Rock în Parc”, de la Bucureşti, la care trupa şi-a adjudecat participarea încă din toamnă, printr-un splendid spectacol, la „Arenele Romane”.

*

Între timp, fără ştirea mea sau a componenţilor trupei Toy Machines, o autoritate culturală suceveană anunţa participarea trupei (şi nu putea veni, în nici un chip) la nu ştiu ce manifestare culturnică pascală, iar domnul Vasile Ilie, culturnic la primărie, a sărit ca ars de suficienţă şi de incultură împotriva tulburării posesiei sale de creştinism ortodox electoral afişat. Încă îşi mai poate cere scuze, ca să-i trec cu vederea zvâcnetul de imbecilitate, dar pentru Toy Machines Suceava nu a existat şi nici nu există, cu excepţia cluburilor de rock şi a generaţiilor de „asasini în serie, care îşi ucid numai visele„, generaţii care au şi determinat frăţietatea Andi-Edy-Teiu-Buzu, întemeiată în legendara instituţie reală de cultură, numită Clubul VOX, şi soldată cu un festival internaţional de muzică rock, pe care Toy Machines l-a dăruit Sucevei, începând, deja, să-şi regrete pripita generozitate de atunci. Aşa că n-ar fi de mirare, dacă ne-am retrage pentru totdeauna. În definitiv, necuprinsă-i lumea, de dincolo de Suceava pururea gomoasă şi vrăjmaşă.

*

Nu aş fi scris acest text, dacă nu vedeam fotografia, făcută de Buzu Parascan (chitară solo), cu procesorul lui Andi în prim plan, pe care, lângă pana chitării, se află mascotele lui, adică nişte jucărioare minuscule, care să-i reamintească de obligaţia de a nu-l pierde, vreodată, pe copilul care a fost cândva şi pe care este obligat să îl ducă, de la un capăt, la celălalt, inclusiv prin muzică. E crezul nostru, al amândurora, obligaţia de a nu-ţi pierde nici o vârstă pe drum, oricât de lungă ar fi calea, şi de a le retrăi, simultan, atunci când ţi se oferă ocaziile de a şi trăi. Înţeles-ai cum vine treaba cu sensul profund şi viu al creştinismului, pravoslavnice politruc Vasile Ilie?


Cântecul sufletului: lui Mihai Bejinariu

*

Mesteacănul, o zeitate slavă,

iarăşi şi-a pus veşmânt de sărbătoare;

hai să-ţi arăt şi sufletu-mi, Suceavă,

ascuns în înfrunziri înfiorare,

ia seama doar, atunci când te apropii,

*

Bătând din aripi, nu cumva să-l sperii

egalizând înmuguriri cu snopii

jertfiţi în toamna frunzelor, puzderii

idealist foşnind numai proteste

nuntirilor din tainele cereşti,

atât îţi cer, Suceavă, în poveste

ridică-ţi fruntea albă, când păşeşti,

iar sufletul, iertând, o să-ţi închine

un imn în care s-a făcut ciorchine.


Cântăcioasa „poali-n brâu di la moldova”

Cântăcioasa Condurache Daniela: "Poali-n brâu di la moldova, di undi-aţî luat aroma?".

Cântăcioasa Condurache Daniela: „Poali-n brâu di la moldova, di undi-aţî luat aroma?„.

*

Cetăţeanca cântăcioasă condurache daniela, cu mintea ei „di poali-n brâu di la moldova”, şi-a permis sacrilegiu de a băşcăliza cântecul „Trandafir de la Moldova”, care era un fel de blazon muzical al ruralităţii moldave, transformându-l în reclamă imbecilă pentru un aditiv alimentar oarecare, dar care şi el, prin nume, se dă la sacralitatea memoriei româneşti, pe care, din nefericire, ţopăie tot mai des consumatoarele de plăcinte în exces. Împopoţonată netradiţional şi neromâneşte, aidoma unui dovleac în Sâmbăta Morţilor, plăcintoasa daniela condurache se dovedeşte a fi un inconştient duşman al spiritualităţii româneşti din Moldova, iar îngustimea minţişoarelor ei începe să-mi facă şi plăcintele de nesuferit. Că de folclorul contemporan mi s-a făcut greaţă de multă vreme.

 


Pagina 756 din 981« Prima...102030...754755756757758...770780790...Ultima »