Clasa profesorului pictor Viorica-Ana Moruz

*

Expoziţia “învăţăceilor penelului”, vernisată astăzi, la ora 17, în incinta Centrului pentru Păstrarea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, probează clasa pictorului şi profesorului Viorica-Ana Moruz. Îmiplinită ca artist, aidoma colegului ei de catedră şi de creaţie, Dumitru Rusu, profesorul de pictură, de la Şcoala de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, Viorica-Ana Moruz nu “face” pictori, ci identifică potenţialul creator al unor copii şi tineri, de care se îngrijeşte ca de răsaduri, fără altoiuri, ci doar cu călăuziri spre verticalitate şi lumină. Asta admir şi descopăr eu, în primul rând, an de an, în lucrările ucenicilor pictorului Moruz (dar şi la ucenicii lui Dumitru Rusu): înnăscutul, sămânţa aleasă, măiestru îngrijită pentru împlinire prin flori, fructe şi seminţe, adică, în final, prin continuităţi iniţiatice.

*

Fără îndoială, nu toţi “învăţăceii penelului” vor oficia în altarul miraculos al culturii, pentru că unii dintre ei nu au şi ursirea, ci numai zvâcnetul vremelnic al nevoii de a se rosti, la începuturile temeinice ale căutării de sine. Şi nu noi, şi nu nici mărat Viorica-Ana Moruz stabileşte cine anume, din mănunchiul acesta de penele măiestre, va fi sclipătul viitorului, pentru că arta nu e decât finalitatea unei nevoi zilnice, de-a lungul întregii vieţi, de a te afla în faţa şevaletului, a hârtiei de scris, a clapelor sau a strunelor. Dar, cu certitudine, pictorul şi profesorul Viorica-Ana Moruz a slobozit spre lumină minunate şi pline de vitalitate răsaduri, care dau frâu liber imaginaţiei şi încrederii noastre, privitori de o zi, tânjitori de o veşnicie.

*

*

“Învăţăceii penelului” Vioricăi Moruz expun!

*

Mâine, 25 mai 2017, începând cu ora 17, ucenicii pictorului Viorica Moruz, de la Şcoala de Arte “Ion Irimescu”, îşi vor vernisa expoziţia lor colectivă în holul mare al Centrului pentru Păstrarea Tradiţiilor Bucovinene. Cum, exact la aceeaşi oră, “Zicălaşii” vor începe a doua serie de fonotecări ale cântecelor bucovinene din perioada 1852-1880 (acestea, da, sunt bucovinene, născocite, în principal de Nicolai Picu, Grigori Vindereu şi Ion Batalan, dar şi de Iancu Paranici din Tişăuţi, Traian Bidirel din Stupca şi aşa mai departe) şi nimic nu m-ar putea smulge dintr-o astfel de recuperare (în fond, sunt primul care le aude, după vreun secol şi jumătate, Petrică şi Răzvan fiind ocupaţi cu cântatul, nu cu ascultatul), am fost, azi, să văd panotarea parţială, la care trudea specialistul numărul unu în astfel de expuneri, colegul meu Gheorghe Senciuc.

*

Ceea ce admir eu, an de an, la ucenicii pictorului Viorica Moruz este originalitatea, profesoara învăţându-i tehnici şi repetându-le, mereu, că nu vrea epigoni nici ai ei, nici ai unor ucenici cu stagii mai vechi de iniţiere, ci schiţe de viitoare personalităţi artistice româneşti. Astăzi, nu am avut când şi nici condiţii să fotografiez tablou cu tablou (o voi face mâine, pe la prânz, pentru că tinerii artişti din clasa profesorului Viorica Moruz merită atenţia noastră, a tuturor, prin pasiunea cu care se exprimă) şi am şi pierdut şi momentul când un banal desenator de loggo-uri, care se crede şi artist, şi profesor, îi înjura, în spaţiul expoziţional, pe bucovineni şi Bucovina, nu se ştie din ce pricină, tănăul fiind târgău sucevean. Încă evit să vă vorbesc despre acest ghiolban, care, mai anţărţ, reclama vicepreşedintelui Rădulescu Alexandru cum că, datorită “dinozaurilor Dumitru Rusu şi Viorica Moruz”, geniul lui în puturoşenie nu se poate afirma (care părinte e atât de iresposabil, încât să-şi înscrie copilul în clasa acestui pigmeu?).

*

Deci, în cele ce urmează, o să vă arăt cam cum o să fie mâine, la vernisaj, cu promisiunea revenirii, tablou cu tablou, asupra evenimentului. Pentru că vernisajul expoziţiei cu opere ale “Învăţăceilor penelului” pictorului Viorica Moruz înseamnă, în fiecare an, câte un eveniment.

*

*