Naţiunea Corlatei, Mihaela şi Ovidiu Svart

Sala s-a golit, pe neaşteptate, şi asta pentru că o parte dintre corlăţeni au urcat pe scenă, pentru a susţine, ca în fiecare an, un uimitor spectacol. De data asta, “Cerbul” lipseşte, fiind plecat, cu spectacole, undeva prin Europa, în sat rămânând doar Florin Hogea, cel mai vechi component al trupei şi un dansator senzaţional, dar care este şi viceprimar al comunei Berchişeşti. De pe scenă, al doilea ansamblu al satului, cel de dansuri pe generaţii, urmează să ne tămăduiască sufletele, dar nu înainte de un recital orchestral, susţinut de Mihaela şi Ovidiu Svart, care aveau să revină pe scenă la final. Deşi doar seconda cu vioara, Mihaela Svart mi-a făcut o bună impresie şi ca artist. Pentru că şi prin tehnicile de interpretare este la fel de frumoasă pe cât este ca femeie. Ovidiu, prieten din tinereţe, îşi arată virtuozităţile de naist, cu un vag exces de tehnică, la care îl obligă, probabil, şi fondul orchestral al vioarei de acompaniament.

La Corlata şi, în general, în comuna Berchişeşti, există o altfel de “administraţie locală”. Practic, zi de zi şi clipă de clipă, “primăria” este printre oameni şi exponenţială pentru trăirile omeneşti. Nicăieri nu am mai întâlnit, de-a lungul vremii, un spirit obştesc atât de natural şi de cinstit, care şi explică, dacă mai era nevoie, de ce, de 11 ani, încoace, poezia înseamnă “al doilea hram al Corlatei”, cum inspirat sesiza Cornel Angelescu. În dansurile pe generaţii, primăriţa şi soţul domniei sale formează o pereche, viceprimarul, cu soţia, o altă pereche, iar implicarea înţeleaptă şi neforţată conturează măiestria de lider obştesc a Violetei Ţăran.

Soţii Ţăran, una dintre perechile ceremoniale ale Corlatei

Uncategorized No Comments Aug 6

La Corlata, în templul poeziei şi al muzicii

Pentru că, simultan cu bietul şi încă toleratul festival “Naţiunea Poeţilor”, domnul Preşedinte Gheorghe Flutur şi toate forţele responsabile ale judeţului tocmai pun în practică o amplă poziţionare istorică a Bucovinei pe harta Europei, din echipa Centrului Cultural “Bucovina” nu mă pot ajuta decât Tiberiu Cosovan şi Liviu Velniciuc, iar când scapă de pe baricadele asaltului bucovinean asupra Europei, precum ieri, şi Dănuţ Lungu, şi Gheorghe Senciuc. Practic, în aceste istorice zile, sufletul Bucovinei s-a mutat la Călineşti, unde ciocnitul internaţional de păhărele, urări şi lozinci nu se poate desfăşura fără lăutari la ureche, iar măgăreaţa a picat peste Petrică Oloieru şi elevii lui, şi pe mai toată logistica instituţiilor de cultură ale Consiliului Judeţean Suceava, în frunte cu managerii. Dar, vorba lui Cuza, cu trimitere la nevastă-sa, Bucovina merită totul! Mult succes, tovarăşi deschizători de perspective europene!

La Corlata, acolo unde comuniunea, deci solidarizarea spirituală anulează distanţele dintre artişti şi iubitori de artă, poezia şi muzica înseamnă un bun spiritual obştesc, din care toţi ne împărtăşim. Ca manifestare a “Naţiunii Poeţilor”, cu replică imediată din partea “Naţiunii Poeziei”, adică a satului Corlata, festivalul, copertat de două fantastice fragmente de concert ale lui Cornel Angelescu (sucevenii ar trebui să-l vadă şi să-l asculte mai des, până nu e prea târziu – în fond, spre deosebire de creatori, sucevenii mai şi mor) şi consistând din momente ale autorilor suceveni de cărţi, Tiberiu Cosovan şi Constantin Horbovanu, apoi din momente ale poeţilor din Ierusalim, Hamutal Bar-Yosef şi Menachem M. Falek, festivalul nu a avut nimic eroic în el, fiind ursit doar banalului umanism, care caracterizează, dintotdeauna, locuirile de meleaguri moldoveneşti. Vai de noi, că nici bundiţe cu prim de dihor n-am avut pentru a impresiona măreaţa Europă, care, cum simte iz de dihor, cum cade în posterioare de admiraţie!

Menachem Falek, “spovedit” de către primăriţa Violeta Ţăran?

NAŢIUNEA POEŢILOR No Comments Aug 6

Corlata, cornul de vânătoare şi poezia

Există, în România şi probabil că şi în Europa, un singur loc sacru al poeziei: Corlata. Pentru oamenii din Corlata, sosirea şi întâmpinarea poeţilor înseamnă, de 11 ani de zile, un ritual, o ceremonie sacră şi, deşi eu mă număr printre norocoşii care s-au obişnuit cu ea, de fiecare dată când aud cornul de vântătoare, dând semnal sărbătoresc, simt un nod în gât şi o lacrimă de duioşie cum îmi sfâşie sufletul.

Corlata a devenit, încetul cu încetul, patria, dar şi templul neamului meu, în care sacerdoţii oficiază numai întru bucuria iluminării. Şi mă închin Corlatei, pentru că numai aşa îmi poate primi spovedania veşnicia.

NAŢIUNEA POEŢILOR No Comments Aug 6

cu intenţia de a zădărnici/tulbura ordinea publică

Click pe fotografie şi vă veţi convinge că am apărat

de zărărnicire/tulburare cea mai frumoasă ordine publică: arta!

Pentru că mulţi dintre cei care au citit despre problemele Festivalului „Bucovina Acoustic Park”, la Vatra Dornei, chiar şi-ar putea închipui că Ion Drăguşanul, „În ziua menţionată s-a urcat pe scena aflată la locul manifestării „Bucovina Acoustic Park”, Vatra Dornei, cu intenţia de a zădărnici / tulbura ordinea publică. Totodată a îndemnat publicul participant la nerespectarea orelor de desfăşurare” (aşa scrie în procesul verbal, încheiat de paşalâcul jandarmeresc local), postez scurtul meu discurs, de pe scena în care eram nu doar îndreptăţit, ci şi obligat să urc, pentru a contracara tentativa de “zădărnicire / tulburare a ordinii publice” a cetăţeanului în civil, care se ascundea tot timpul în negura tufişurilor.

Şi iată, ce a urmat, după decizia publicului dornean de a se continua spectacolul: o minunată trăire obştească a adevăratei identităţi a neamului nostru: cântecul!

Click pe fotografie şi urmăriţi concertul asigurator de linişte publică!

Jurnalism No Comments Aug 5

De-i poezia poezie…

În anul 2010, când pe Aeropoertul Otopeni se adunaseră poeţi din 8 ţări europene, din Israel şi din Brazilia, pentru a veni la Suceava “Naţiunii Poeţilor”, olandezul Serge van Duijnhoven m-a întrebat câţi oameni are Suceava. Cam o sută cincizeci, i-am răspuns fără ezitare, iar ceilalţi poeţi mă priveau derutaţi. Dacă o capitală de judeţ are doar o sută cincizeci de oameni, înseamnă că urmează să-i duc într-un loc pustiu – gândeau ei, şi-atunci i-am lămurit: oraşul are vreo 90 de mii de locuitori, dar oameni – maximum 150.

Poeţii, poeţi fiind, s-au prins repede cum stă treaba şi mi-au pus întrebări despre numărul oamenilor din celelalte localităţi (Vatra Dornei – 150, Gura Humorului – 150, Rădăuţu – 50, Câmpulung – 50; doar despre Corlata nu ştiam mare lucru, aşa că am ridicat din umeri).

De şapte ani, de când tot merg la Corlata, însoţit de poeţi şi de muzicieni, constat, în fiecare vară, că satul în care s-a născut doctorul în medicină şi publicistul Ştefan Piersic are peste 500 de oameni. Şi toţi nu ratează nici o şansă de a se întâlni, anual, cu poezia şi cu muzica. Toţi, începând de la copii şi până la o bătrână, care se sprijină într-un vreasc (îl aruncă, însă, când se încinge hora), toţi trăiesc poezia şi muzica precum o adevărată comuniune cu dumnezeirea.

Corlata, proclamată Capitala “Naţiunii Poeţilor” la propunerea belgianului Charles Ducal, olandezului Roel Richelieu van Londerselle, nemţoaicei Swantje Lichtenstein, braziliencei Angelica Freitas, evreului Menachem M. Falek şi, desigur, a pitorescului Serge van Duijnhoven, are un suflet, căci numai sufletul poate îndruma şi statornici afecţiunea spre şi în creier: cel al primăriţei Violeta Ţăran. Una dintre cele două minunate Violete ale judeţului Suceava, cealaltă fiind Violeta Codorean din Vatra Dornei.

Şi, cum astăzi vom merge la Corlata, am o epigramă proaspătă, cu care s-o omagiez pe Violeta Ţăran, căci:

Îmi pun o întrebare mie,

şi-o să vedeţi cu ce temei:

De-i poezia poezie,

atuncea primăriţa ce-i?