Dragusanul - Blog - Part 68

BRC 2019: Concertul PARADOX THEORY

 

Faceţi click pe imagine, dacă vreţi să revedeţi concertul!


1907: O altă bătălie între români şi români

Dorna Watra: Blick gegen die Stadt, 1917

 

„Aurel Onciul în Dorna şi în Câmpulung”

 

Mișcarea politică fundată de Aurel Onciul, oricât de controversat a rămas personajul în istorie, însemna, la începuturi, o reacție la pretențiile aristrocrației bucovinene, formată din boieri și preoți, de a deține monopolul patriotismului și, deci, reprezentativitatea  deplină a românismului. Aurel Onciul, fiul marelui arheolog biblic Isidor de Onciul, adunase, în jurul său tinerii profesori și învățători români din Bucovina, pururi acuzați de bătrânii politicieni că ar pune în pericol „cauza națională” și ar și trăda menirea ocupației lor, de inițiatori ai copiilor în cultură. Aurel Onciu era un patriot austriac incurabil, care nu vedea în românism altceva decât o șansă de parvenire, de care s-a și folosit, fără scrupule, ori de câte ori a fost nevoie. Dar nu trebuie uitat faptul că omul acesta ciudat a depus în rafturile memoriei și o operă demnă de luat în considerare, care numără, printre altele, cărțile „Dicţionar juridic-politic” (1895), „Reforma administraţiei” (1899), „Dreptul administrativ românesc” (1900), „Problema austriacă”  (1917) etc.

 

În februarie 1907, Aurel Onciul, omul politic „înzestrat cu calităţile unui modern Don-Quisote”, se afla „la Dorna şi, apoi, la Cimpulung, unde voia să fie proclamat de candidat în parlament”, iar oficiosul „independent” al Partidului Național din Bucovina sta cu ochii ironici și bășcălioși pe el: „Din Dorna, primim ştirea că, la adunarea conchemată de A. Onciul şi Lupu, în 14 februarie 1907, au participat nu multe mii de alegători, precum anunţă o telegramă din „Buk. Nachrichten”, ci numai vreo 300 de persoane, între care 50 % femei, iar restul, lucrători cu feţele inbojurate de rachiul consumat. Ca prim orator a vorbit dl Florea Lupu, care urma constatării că creierii lui Aurel Onciul cumpănesc mai mult decît cei ai tuturor deputaţilor din parlament, propune pe acesta de candidat. Mulţimea extaziată, prin alcoolul consumat, întâmpină propunerea aceasta cu aclamaţiuni frenetice”.

 

Mesajul electoral al lui Onciul era, parțial, asemănător cu cel al germanului rădăuțean Michael Kipper, care câștiga toate alegerile, fără să organizeze mitinguri, dar militase pentru o a doua împroprietărire a țăranilor, din pământurile fondului religios, dar cu interzicerea gajării, care, anterior, a fost cauza pierderii proprietăților. Onciul promitea că va promova o lege „prin care să se stabilească ca, în viitor, să nu mai poată fi vândute gospodăriile ţărăneşti, fie ele cât de îndatorate”. Iar după miting, cică, în bună tradiție românească, „au fost consumate mai multe vedre de rachiu şi vreo câteva hectolitre de bere”[1].

 

La Câmpulung, mitingul s-a ținut vineri, 15 februarie 1907, în organizarea Comitetului comunal. „Prezenţi au fost peste 3.000 de alegători din toate satele. Dr. A. Onciul a venit la adunare cu vreo 150 de lucrători din Dorna, însoţiţi şi de o bandă de ţigani (muzicanţi). Lucrătorii aduşi de Onciul erau cu totul beţi şi voiau să zădărnicească adunarea. În decursul adunării, care a durat, sub preşedenţia primarului Doxuţă Prodanciuc, de la orele 2, până la orele 5, seara, a fost Onciul de repeţite ori huiduit, din partea adunării, şi apostrofat cu cuvintele „Jos cu familia Onciul-Lupu!”; trăiască contele Dr. Sternberg, trăiască Papanopulos (în loc de Ianopulos, un excroc şi prietin al dlui Onciul, din Viena)”.

 

Onciul nu a putut riposta, pentru că tribuna a fost luată cu asalt de adversarii săi, T. Bocancea solicitându/le alegătorilor „să se deybare de astfel de creaturi, care au adus numai zâzanie între fraţi şi daune însemnate neamului românesc”, iar „mulţimea mare însă răspundea cu Jos escrocul, jos familia, trăiască Sternberg!”. Abia după aceea „gospodarii Coca şi Hutu propun ca, neprimind contele Bellegarde mandatul oferit, să fie proclamat de candidat consilierul de la Curtea de apel din Lemberg, Teodor Stefanelli”.

 

Iar „după terminarea adunării, pleacă mulţimea întreagă la pretură, să-i facă ovaţiuni contelui Bellegarde. Munţii răsunau de strigătele puternice Trăiască Ballegarde, trăiască Stefanelli, jos cu familia Onciul-Lupu! Onciul şi Lupu, împreună cu suita lor de agitatori, încercau încontinuu să explice dornenilor că ei sunt sinceri deputaţi ţărăneşti. Încercările erau însă zadarnice, căci, la fine, strigau şi dornenii, împreună cu câmpulungenii, Jos familia nesăţioasă![2].

 

Cam așa arăta naționalismul românesc în 1907: bântuit de o ură viscerală a românilor față de români.

 

Kimpolung: Feierlicher Gottesdienst

 

 

„Rar s-a văzut o adunare mai impozantă”

 

Bucovina a fost, întotdeauna, interesată de reprezentativitate, adică de o bătălie în care românii nu aveau alți adversari decât pe românii din celelalte grupări politice. În 1907, de pildă, adversara „națională” nu era alta decât proaspăt înființata „clică pseudodemocratică în frunte cu Aurel Onciul şi Florea Lupu”, care provoca, cică, „nişte frământări şi zbuciumări, care dovedesc, că trăim în vremi grele”. În aceste condiții, recursul apropierii de popor a majorității „inteligenţei noastre, în frunte cu vrednica preoţime” era vitală, mai ales că intelectualitatea românească din Bucovina era mereu dispusă „la fapte și la jertfe”, precum cele din martie 1907, când „comitelui naţional, împreună cu dl consilier T. V. Stefanelli” s-a deplasat „în comunele Stulpicani, Bucşoaia, Vama, Pojorâta, Fundul-Moldovei”, participând  şi la „grandioasa şi impozanta adunare electorală, care a aflat loc, luni în 18 martie 1907, în Câmpulung, unde muntenii spătoşi şi cu plete lungi din vechiul ocol, ascultând mai întâi cu multă atenţiune şi plini de încredere referatele comitetului naţional din Cernăuţi, privitor la o organizare trainică a tuturor păturilor sociale, au proclamat cu o însufleţire rară de canditat pentru senatul imperial pe dl consilier T. V. Stefanelli”. Stefanelli, lustruitor de sine cu prietenia lui Eminescu, dar și realizator al superbelor colecții de documente câmpulungene, era magistrat și beneficia de credibilitatea unor lozinci electorale pline de amoc naiv al expresiei patriotarde: „În situaţiuni grele se înalţă sufletele; crescând primejdiile, sporesc şi luptătorii sinceri”.

 

Marele miting electoral de la Câmpulung Moldovenesc a beneficiat de un reportaj entuziast, care merită reprodus ca atare, chiar dacă știm că niciodată noi nu ne vom tămădui de naivitățile credule, care au funcționat și atunci, la fel cum funcționează și astăzi. „Rar s-a văzut o adunare mai impozantă şi o manifestaţiune a voinţei tuturor păturilor sociale mai impunătoare ca cea de luni, în 18 martie, din Câmpulung. La invitarea comitetului naţional districtual, al cărui preşedinte e vrednicul avocat Dr. E. Criclevici, au urmat aproape toate comunele din districtul Câmpulung şi Dorna. Deja, pe la orele 10, dimineaţă, vedeai sosind trăsuri cu numeroşi reprezentanţi din toate direcţiunile, iar pe la orele 12 mişuna lumea pe stradă, că abia puteai străbate.

 

Din partea Comitetului central din Cernăuţi, au sosit, ca reprezentanţi, preşedintele, dl prof. universitar Șt. Saghin, vice-preşedinţii, arhipresviterul Ioan Procopovici şi prof. Grigori Halip, apoi Dr. C. Homiuca, Aurel Ţurcan, Dori Popovici şi Dr. Antonovici. La oarele 2 p. m., era sala comunală, care cuprinde cel puţin 2.500 de persoane, tixită de lume. Între reprezentanţii districtului Câmpulung, am observat, afară de mulţimea mare de ţărani, aproape toţi preoţii din decanatul Câmpulung, în frunte cu protopopul Lumicoschi, toţi funcţionarii, fără deosebire de naţionalitate, şi foarte mulţi învăţători.

 

În mijlocul unor ovaţiuni însufleţite, a intrat în sală dl consilier T. V. Stefanelli, însoţit de toţi membrii Comitetului naţional, sosiţi din Cernăuţi. Liniştindu-se spiritele entuziasmate, deschide preşedintele districtual, dl Dr. Criclevici, şedinţa şi, salutând mai întâi, pe reprezentanţii sosiţi din Cernăuţi şi, în special, pe dl consilier Stefanelli, termină cu un întreit „trăiască” la adresa Majestăţii Sale Împăratului, căruia au românii, între multe altele, să-i mulţămască pentru legea nouă electorală”.

 

Au cuvântat, apoi, „preşedintele Partidului Naţional, dl prof. univ. Dr. Șt. Saghin”, care considera că „poporul român în Bucovina… este asemenea ca o colibă modestă, în asemănare cu curţile pompoase ale mai marelor mai progresatelor popoare din marea noastră monarhie”, în condițiile în care „fiecare popor e demn de soarta sa”, apoi a vorbit Grigori Halip, care a subliniat că, pentru a curma „din rădăcină toate nevoile amintite, prea graţiosul nostru Împărat a dat popoarelor sale o lege pentru alegeri cu mult mai bună decât cea veche”, o lege în care „nu se face nici o deosebire după stări, ca: boieri, ţărani, preoţi, învăţători, avocaţi, ingineri, notari, profesori etc., ci toţi împreună formează şi reprezintă poporul”, care beneficiază de „deplina libertate şi dreptul de a-şi alege ca deputaţi pe bărbaţii cei mai buni şi cei mai apţi, despre care are el şi convingere deplină că-l vor apăra şi se vor îngriji de toate nevoile şi trebuinţele sale”.

 

Suceveanul Dori Popovici, viitorul aprig adversar al Unirii cu România, care avea să îi amenințe pe dorobanții români că, dacă vor intra în Bucovina, gospodarii câmpulungeni le vor sparge capetele cu bâtele – după cum consemna Nicolae Iorga, dar și viitorul mare profitor al Unirii, care va fi numit ministru secretar de stat al primului guvern al României Mari, în aceeași zi cu Petru Groza, care face „istoricul dezvoltării naţionale, de la anexarea Bucovinei, până azi”, regretând „lipsa de conducere, care ne-a cauzat perderi atât de grele”.

 

Candidatul, T. V. Stefanelli, „salută înainte de toate pe iubiţii săi munteni, vechi cunoscuţi şi prieteni, în al căror mijloc a petrecut, ca judecător, peste 20 de ani din viaţa sa, şi-şi exprimă deosebita sa plăcere şi fericire că, după trei ani de zile, se află iarăşi în mijlocul lor, zicându-le, din adâncul inimii sale, un bine v-am găsit”, arătând, „apoi cauza ce l-a îndemnat să primească candidatura pentru mandatul de deputat în districtul Câmpulung-Dorna şi spune că a fost promovat şi rugat din partea unui însemnat număr de alegători din toate păturile societăţii munteneşti ca să primească a candida în acel district electoral, ale cărui nevoi şi dureri le cunoaşte aşa de bine, din proprie experienţă. A stat mult în cumpănă, dar, după un timp, şi-a zis că, fiind fiu credincios al poporului românesc şi iubind pe munteni săi, pe care i-a condus prin atâţi ani, dator este să-şi pună şi restul puterilor şi activităţii sale în serviciul lor şi să urmeze chemării ce i se face”.

 

Discursurile, ca discursurile, fiecare „aclamat frenetic”, apoi, „ca ultimul orator, vorbeşte dl Nicolai Iosub, gospodar din Vama”, miticul sfârșind, pe la 5, după-amiaza, „cu un puternic trăiască la adresa Maiestăţii Sale Împăratului nostru”[3].

 

Și cum fiecare vot, în zona de munte, depindea decisiv de bunele relații cu contele Bellegarde, austriacul cu rădăcini franceze, devenit prefect de Câmpulung și prețuit nu doar de localnici, ci chiar și de aprigul Nicolae Iorga, „după adunarea ţinută, în 18 martie 1907, în Câmpulung, unde a fost proclamat de candidat dl cons. Stefanelli, au expediat Miron Ciupercovici, Leuştean şi Dr. T. Lupu contelui Bellegarde o telegramă, asigurâdu-l că şansele stau foarte bine şi să nu retragă, deci, candidatura”[4].

 

Sinţirea Tunelului Mestecăniş, la Valea Putnei

 

[1] Apărarea Națională, Nr. 16, Anul II, Cernăuți, miercuri 20 faur stil nou 1907, p. 2

[2] Ibidem, pp. 2, 3

[3] Apărarea Națională, Nr. 22, Anul II, Cernăuți, duminică 24 martie stil nou 1907, pp. 1-3

[4] Ibidem, p. 4


Vatra Dornei, în surse documentare străine

Dorna Watra, Panorama – Kuk Kriegspressequartier Lichtbildstelle Wien

 

În ultimele două zile, am poposit prin ţinutul Dornei, acolo unde am o mulţime de prieteni şi mă simt, de fiecare dată, bine. Am răsfoit mărturiile vremurilor, fără să mă poticnesc de limbile în care ne-au fost încredinţate şi de vremurile când au fost puse în pagini de carte sau de publicistică. Călătoream, desprinzând şi retrăind calendare, prin vremurile când dornenii începuseră să se simtă bine între reperele unei civilizaţii europene, cu care deveniseră contemporani. Mă înfăşuram tăcut în viaţa mea, deşi într-un poem vorbeam de înfăţurarea „în ziua mea”, deşi doar la viaţă mă gândeam, la viaţa pe care am trăit-o şi o trăiesc doar ca lumină şi ca iluminare. Eu nu trăiesc nopţi, beznele nu mă ating şi nici nu calc prin preajma lor. Eu am doar ziua, de la o naştere la cealaltă naştere, şi drept destin, şi drept consecinţă. Iar în ultimele fărâme din ziua mea perpetuă, am rătăcit pe meleaguri dornene, ca să mă aflu, aşa cum sunt, între prieteni:

 

Dorna Watra, Panorama – Kuk Kriegspressequartier Lichtbildstelle Wien

 

Sursele documentare româneşti, spun că, „în 4 februarie 1849, generalul-locotenent Ignatz Malkowsky von Dammwalden, comandantul graniţei Bucovinei,  se afla, în fruntea corpului de armată, la Dorna, pentru a respinge atacurile revoluţionarilor maghiari, care ajunseseră până la Mestecăniş”. Sursele austriece, dar şi cele transilvane de mai târziu, spun mai multe, dar, deocamdată, eu o să răsfoiesc, pentru a-mi completa documentarea despre ţinutul Dornei, doar interesanta Istorie a Regimentului cezaro-crăiesc de Infanterie Nr. 41, numit ulterior Regimentul Josef Freiherr Vecsey de Vecse et Böröllyö-Iságfa,  în onoarea acestui Feldmareşal-locotenent, scrisă de căpitanul Jaromir Formanek, istorie monografică în care figurează şi ţinutul Dornei, devenit câmp de bătaie, în 5 ianuarie 1849, până pe la jumătatea lui august. Neliniştea în zonă începuse încă din vara anului 1848, când se zvonise că în Bucovina vor intra revoluţionarii maghiari, aşa că multă populaţie, inclusiv familia lui I. G. Sbiera, de la Horodnic, a pribegit spre Cernăuţi, deşi armatele colonelului Urban aveau să treacă munţii, pe la Tihuţa, urmând Şoseaua Franciscană, abia în ultimele luni ale anului.

 

„În 23 decembrie 1848, colonelul Jablonsky von Deés şi locotenent-colonelul von Losenau von Bánffy-Hunyád, au fost nevoiţi să se retragă din faţa forțelor inamice superioare, care blocau drumul de la Cluj, la Bistriţa, cel de-al doilea pornind pentru a ocupa Clujul. Colonelul Urban ordonase trupelor sale, în 25 decembrie, să se grăbească spre Cluj, dar acestea au ajuns prea târziu. Și-a salvat trupele și armele doar printr-un marș îndrăzneț de flanc, a străbătut prin liniile inamice de la Apahida, în 26 decembrie și a ajuns în Mezöseg, după un marș de trei ore, dar nu a mai avut putere să răzbată până la Gros Wardeners. Ulterior, l-a împins peste graniță pe generalul Bem, după luptele de la Szeretfalva, din 1 ianuarie1849, mărşăluind prin Bistriţa, în 2 ianuarie, prin Pasul Tihuţa, de lângă Prundul Bârgăului, în 4 ianuarie, şi ajungând, din Transilvania, în Bucovina, la Dornawatra, în 6 ianuarie 1849, ocazie cu care, totuși, al 2-lea regiment de frontieră română din Transilvania s-a dispersat în mare parte”[1].

 

Confruntările militare din ţinutul Dornei au fost dure, dese şi fără să consacre o stabilitate sau alta sau măcar o relativă tihnă. „Pe 6 martie, Urban a mutat avanposturile și coloanele cu cantonamentele în Iacobeni, Vatra Dornei (aici, Divizia a VII-a, nr. 41) și Dorna Candreni, avanposturile fiind expuse între Poiana Stampii şi Cârlibaba.

 

Nu mult timp după intrarea în noile cantonamente, diareea și scorbutul au izbucnit în rândul oamenilor, iar febra tifoidă s-a dezvoltat curând, răpunând nu puține victime. Drept urmare, o cazare mai extinsă a trupelor era absolut necesară, iar o parte din trupe a fost mutată la Vama, Câmpulung și Eisenau…

 

Calmul a predominat, de la sfârșitul lunii februarie, până la 8 aprilie, când colonelul inamic von Dobay a trecut prin Prundu Bârgăului şi Poiana Stampii, atacând și aruncând în aer, apoi s-a întors în pozițiile anterioare. Apoi a venit din nou, până la deschiderea campaniei de vară, din iunie 1849, o perioadă de calm, care, având în vedere că trupele cezaro-crăieşti suferea din pricina unor condiții de sănătate nefavorabile, au început să se îmbunătățească doar odată cu apariția vremii mai calde. Colonelul Urban, care s-a întors la Iacobeni, a preluat din nou comanda trupelor sale, în cursul lunii aprilie, dar s-a îmbolnăvit de tifos, spre sfârșitul lunii mai, astfel că locotenent-colonelul Springensfeld a trebuit să preia din nou comanda”[2].

 

Stăpânirea trupelor revoluţionare maghiare în ţinutul Dornei a durat până în 14 august 1849, deci mai bine de opt luni de zile, timp în care soarta locuitorilor a fost cum îndeobşte este în vremuri de conflicte armate. „După însănătoşirea sa, colonelul Urban s-a grăbit să vină în Bucovina, la coloana sa, unde a ajuns în 14 august, dar a fost respins de Generalul-locotenent Grotenhjelm, care, urmărea inamicul cu 4 batalioane, 3 escadroane și 13 piese de artilerie și cu trupele ruse imperiale; Urban s-a ciocnit cu austrieci, care se îndrepta spre Bänffy-Hunyad, pe 17 august, şi a capturat de la ei două tunuri și 400 de oameni; în 18 august, coloana s-a întors la Cluj. În același timp, Divizia a VII-a nr. 41 din Cârlibaba, Dornawatra și Pojana-Stampi a intrat în Cluj”[3].

 

Dorna Watra: Maskierte Strasse

 

„La 8 decembrie 1856, Majestatea Sa Împăratul a aprobat o nouă diviziune de districte suplimentare, prin care teritoriul monarhiei, cu excepția frontierei militare, a fost împărțit în 64 de districte principale și 8 independente, cu zone geografice…

 

Ducatului Bucovinei cuprinde următoarele districte administrative şi politice: districtul urban și rural Cernăuţi, Dorna-watra, Gurahumora, Kimpolung, Kotzman, Putilla, Radautz, Sadagora, Sereth, Solka, Storozynetz, Suczawa, Waszkoutz am Czeremosz, Wiznitz, Zastawna”[4].

 

Dorna Watra: Panorama

 

O adresă din 2 iulie 1879, semnată de medicul veterinar dornean Otto Binder, cel care a făcut şi fântâna din parcul staţiunii („Izvorul lui Otto”, desenat de Rudolf Bernt – 1844-1914), ne dumireşte asupra faptului că doctorul austriac avusese un recunoscut succes prin vaccinarea animalelor. Binder scria oficialităţilor veterinar-sanitare din Viena: „Datorită faptului că am reușit să vă surprind plăcut cu mostrele din flacoanele pe care le-ați primit, care dovedesc că am obținut pustule frumoase, perfecte, vă rog, cu drag, să-mi trimiteți încă două flacoane. Dornawatra, 2 iulie 1879. / Dr. Otto Binder”[5].

 

Dorna Watra: Panorama

 

Bucovina. În cadrul ședinței din 12 iunie 1896, s-au dezbătut următoarele chestiuni:

 

1). Opinia experților privind introducerea inhalărilor de lignosulfit la o instituție de sănătate prin cură cu apă rece din Solca (referent: S. R. Dr. Zalocziecki).

 

2). Opinia experților privind redeschiderea unei instalații extinse de tratare a apei  în Solca și introducerea inhalărilor de lignosulfit în aceasta (referent: S. R. Dr. Zalocziecki).

 

3). Cererea privind necesitatea creării unui cod de construcție al Ducatului Bucovinei (Președinte: S. R. Dr. Rudnik). Atunci când s-a dezbătut pe această temă, au fost discutate în detaliu condițiile nefavorabile de igienă a clădirilor din mediul rural şi repercusiunile lor pentru sănătatea publică și crearea unui cod de construcție pentru terenul plat, care încă lipsea complet la momentul respectiv, precum și revizuirea codului de construcție existent pentru orașul Cernăuți, la fel de urgent.

 

În cadrul ședinței din 30 iunie, l. J. au fost dezbătute următoarele teme:

 

1). Opinia experților cu privire la deschiderea unei staţiuni de cură în Dornawatra, recent construită de Direcția cezaro-crăiască a fondului religios greco-oriental, în ceea ce privește utilizarea noii versiuni a direcției menționate în Dornawatra și Pojana Negri de către consilierul instanței, prof. Dr. Ernst Ludwig, care a examinat chimic sursele de fier, în scopuri terapeutice (referent: consilier guvernamental de stat, Dr. Kluczenko).

 

2). Opinia experților cu privire la revizuirea propusă a Farmacopeei Austriei, Edit. VIII (referenţi: S. R. Dr. Lazarus și S. R. Prof. Dr. Pribram)”[6].

 

Dorna Watra, Materialdepot

 

„Bucovina, o țară preponderent păduroasă și muntoasă, are bălți, printre care se numără şi numeroase mlaştini de înălțime. Acum încep să le exploateze, la fel cum s-a întâmplat, cu mult timp înainte, în Galiția. Turba este extrasă pe scară largă în multe zone din Galicia, cum ar fi în Korsow, în estul Galiției, unde se folosesc utilaje, și în Bucovina se dorește să se acorde o atenție deplină folosirii mlaştinilor din munţi, în scopul valorificării turbei. Nu trebuie să uităm că Bucovina are și o staţiune balneară, la Dorna-Watra, care este mobilată cu tot luxul și confortul”[7].

 

Dorna Watra: Rathaus

 

Printre absolvenţii cu doctorat ai Facultăţii de teologie greco-orientală  a Universităţii Francisco-Josephniene din Cernăuţi[8], se numărau şi dornenii:

 

Georgescu Demeter, în 1886, preot în Vatra Dornei

Hauslich Isidor, în 1882, avocat în Vatra Dornei

Vasilovski Nicolaus, în 1894, avocat în Vatra Dornei

Appel Adolf, în 1885, G. Adj. i. P în Vatra Dornei

Calinescu Hippolyt, în 1886, şef de district în Vatra Dornei.

 

Acest şef de district (raion), deci un fel de prefect (şef al Consiliul Curții de Stat din Dornawatra), pe nume Hypoplit Calinescu, prin Preaînaltul ordin cezaro-crăiesc al Majestăţii Sale Apostolice, Franz Iosif din 29 august 1904, avea să primească, la recomandarea Asociației pentru construcții și administraţie din Viena, cea mai înaltă distincţie care se conferea ofițerilor și funcționarilor, Crucea de Cavaler al Ordinului Franz Joseph[9].

 

Dorna Watra: Villa, 1917

 

Mineritul de arsenic din Arşiţa, domeniu al Fondului religios oriental-grec din Bucovina, s-a făcut încă de la începutul secolului trecut. Aspectul minereului este unul foarte neregulat, motiv pentru care proprietarul anterior s-a limitat la urmărirea filoanelor individuale de minereu și la îndepărtarea minereului doar în lățimea liniei, astfel încât în ​​mod curios s-au creat mine în formă de scară în spirală; părți individuale ale depozitului au fost extinse în lunile de vară. În locul operațiunii anterioare necontrolate, un câmp planificat cu tuneluri va răzbate în câmpul neprotejat, care, măsurat la intervale de 10 până la 15 m și la distanțe de 30 până la 40 m, a fost lovit şi împins la suprafața depozitului. După finalizarea centrului electric din Iacobeni, în operațiunile minei vor fi utilizate exerciții de impact electric.

 

Mina de piatră brună cu nuanţe verzi din Dornawatra, de pe domeniul aceluiași fond, a fost deschisă, simultan cu precedenta, dar activitatea a fost curând întreruptă, din cauza costurilor mari de transport. Exploatarea a fost reluată abia acum doi ani, dar deocamdată operațiunea se limitează la prospecţiuni. Ocazional, inspecția a fost dispusă să îndepărteze supraîncărcările în groapa deschisă.

 

Până în prezent, dezvoltarea prosperă a ambelor mine a fost în principal opusă condițiilor mizerabile de lucru, despre care se va discuta în altă parte[10], pe lângă locația ridicată, prețurile scăzute pentru minereurile produse și ratele ridicate de produse exploatate.

 

O a treia mină, deținută de Fondul religios greco-oriental Bucovina, este mina de minereuri de cupru din Louisental (Fundul Moldovei), care se află pe un depozit de minereu de sulf, purtător de cupru, care a fost dezvăluit de mai multe fisuri de crăpătură. Materialele miniere care erau în linie, peste tunelul lung de 1 km, perforat cu un puț adânc de 150 de m, au fost deja ridicate complet de proprietarul anterior. Operațiunea curentă a fost sub tunelul moștenit. Odată cu folosirea capacităţii hidroenergetice a râului Moldova, un centru electric a fost pus în funcţiune și energia electrică de înaltă tensiune este introdusă, prin reţele, în mină, unde este utilizată pentru a acționa o linie cu vagoneţi de transport, o pompă subterană, o mașină meteo și forajele de impact Siemens, și, desigur, pentru a ilumina locațiile șinei și răscrucile.

 

În salina din Cacica, care este încă în proces de dezvoltare, construcția exploatării este parțial realizată pentru extragerea sării de masă, iar unitățile de levigare sunt parțial instalate. Saramura este pompată, prin arborele de producție, spre pământ și îmbibată în rocă, putându-se tăia conuri cu un diametru superior de 8 cm, 10 cm şi chiar 13 cm înălțime și de 1 kg greutate, folosită pentru animale și pentru producerea sării industriale[11]

 

În Bucovina există muncitori complet calificați în mineritul sării, dar condițiile din minereul din această țară sunt destul de triste. Companiile se bazează exclusiv pe populația locală (germani și români), atunci când angajează lucrători; germanii sunt coloniști care au fost chemați din Zips (Ungaria Superioară) și stabiliți, de către fostul proprietar al fabricii, la începutul secolului trecut. Toți lucrătorii locuiesc în propriile case, care sunt construite pe terenuri ale Fondului religios greco-oriental și plătesc o chirie de folosinţă foarte mică. Aceștia consideră munca în minerit doar ca un venit suplimentar și preferă să lucreze în pădure, la gatere și pentru transportul plutelor, vara.

 

Construcția căii ferate locale Valea Putnei – Dorna Watra a eliminat un număr mare de lucrători din exploatare minieră; în ciuda orelor de lucru mai lungi din construcția căilor ferate, minerii au aderat la această ocupație, deoarece primesc salarii mai mari, care compensează drumul către exploatarea înaltă, de 1.300 m, și șederea în munți. În 1902, câștigurile medii în exploatarea de piatră brună, în Bucovina, au fost de 2 K pentru vânătorul înainte, 1 K(oroane) 80 h(eleri) pentru pădurar, gospodar și tâmplar, 1 K 28 h la 1 K 60 h pentru ucenic și 88 h până la 1 K 20 pentru băieții, care lucrau 60-80 ore, și, în timpul pregătirii, pentru maistru, 1 K 70 h, pentru lucrătorul la schimb, 1 K 40 h, iar pentru preparatorul de minereu, 68 heleri. Mai puțini lucrători se angajează decât ar fi nevoie în minerit; un aflux de muncitori străini lipsește. Rotaţia lucrătorilor este foarte mare, deoarece cei care au plecat, vara, se întorc la muncă iarna și sunt angajați din nou.

 

Pe lângă salariile reduse, procesul extrem de neregulat al straturilor afectează în mod negativ situația economică a lucrătorilor; doar câțiva muncitori ar trebui să călătorească mai mult de 15 ture pe lună, deoarece enoriaşi a trei credințe, care trăiesc cot la cot, lipsesc din schimburi chiar şi în zilele de sărbătoare ale celorlalte culte. Nivelul scăzut de educație și tendința lucrătorilor de a bea țuică excesiv contribuie, de asemenea, la condițiile de muncă nefavorabile.

 

Muncitorii se recrutează, la munte, în fiecare luni dimineață şi stau în cabane până sâmbătă, la prânz, hrănindu-se cu mâncarea adusă cu ei. Condiții similare există şi la exploatarea minereului de cupru din Louisental.

 

Gestionarea proastă a cărţilor de muncă, emise o singură dată, în trei companii din districtul R. B. A. din Cacica, s-a soldat cu faptul că nu toți lucrătorii le-au primit, iar într-un caz lucrătorilor nu li s-a confirmat depunerea cărților de muncă”[12].

 

Stimmungsbild in Dorna Watra, 1917. Aufnahme des Bahnhofs

 

O reclamă a Băilor din Vatra Dornei, publicată în Wiener Almanach pe anul 1908, la Viena, reclamă pe care m-am străduit să o traduc cu adaptări cât de cât acceptabile (pricepătorii adevăraţi au la dispoziţie şi reclama originală), sugerează atmosfera austriacă a renumitei Case de Cură din Bucovina, administrată, în 1907, când s-a tipărit almanahul, de medicul imperial Arthur Loeblin, care scosese pe piaţă, şi pentru cură, dar şi pentru şpriţ, o apă minerală carbogazoasă, probabil prima de acest tip şi care se numea „Dornaer Ludwigsquelle”. Almanahul, cu un interesant colaj al membrilor casei imperiale pe copertă, dominat de statura de bunic cumsecade a „drăguţului de Împărat” Franz Iosif, încă mai sugera şi promova ideea unei unităţi prin diversitate a Europei Centrale şi, tocmai de aceea, cred că ar merita pe deplin atenţia istoricilor care ştiu cu adevărat limba germană. Pentru că o lucrare relaxată, sărbătorească şi aproape deloc politizată, cu excepţia unui „Kaiserlied”, compus de Wilhelm von Waldstein, pe versuri de Karl Werwart, şi a câtorva poezii omagiale – aşa cum se întâmplă întotdeauna şi în toate împărăţiile. Iată reclama Băilor din Vatra Dornei:

 

„Ape carbogazoase, cea mai puternică baie de nămol. Cură cu apă rece.

Bucovina „DORNA” Bucovina

Sezon: 1 iunie – 30 septembrie.

Trenul de munte Hatna-Dornawatra.

 

În două pavilioane de baie, băile sunt administrate conform celor mai moderne sisteme.

Băile de minerale bogate în acid cobaltic sunt deosebit de eficiente pentru bolile de inimă și băile cu nămol, pentru calcifierea gelurilor.

Cure de lapte, zer și dietă.

 

Casa de cură conține săli de mese elegante, cafenea și concerte. Sală de biliard, de lectură, de jocuri și muzică.

Restaurantul Casei de Cură este administrat de un profesionist dovedit.

Pe lângă numeroase apartamente și hoteluri private, două elegante hoteluri de cură, mobilate confortabil, sunt disponibile, la prețuri moderate.

Linie cu sursă înaltă. Canalizare, iluminat electric.

 

Concerte cu muzică de fanfară a Regimentului din Bistriţa, tenis pe iarbă, joc de crochet, pistă de biciclete, excursii în zonă cu mașina, cu calul și cu pluta.

Rezervări Administraţia cezaro-crăiască a Băilor din Dorna și camere rezervate la cerere.

Baia cezaro-crăiască și curele sunt administrate de medicul consiliului imperial Dr. Arthur Loeblin, în Dorna.

Prețurile curei și a apartamentelor sunt reduse semnificativ în iunie și septembrie.

 

Acidul alcalin natural „Dornaer Ludwigsquelle” s-a dovedit excelent ca băutură dietetică de masă în o mare varietate de afecțiuni catariene și este, de asemenea, deosebit de potrivit pentru amestecarea cu vinul.

Comenzile pentru „Dornaer Ludwigsquelle” pot fit trimise la Administraţia cezaro-crăiască de Cură, în Dorna”[13].

 

Dorna Watra: Kurhaus

 

Informații și reglementări pentru stațiunea de sănătate Dorna-Watra. Odată cu ordonanța guvernului Ţării Bucovina din data de 26 mai, anul I al L. G. bl. nr. 32, datele și termenele care trebuie respectate pentru stațiunea balneară Dorna-Watra, în acord cu Curtea Regională Superioară din Lvov, au fost date exact în modul următor:

 

  • 1). Dacă un apartament este închiriat, pe termen nelimitat, de către un străin din Dorna-Watra, pentru uz sau altfel pentru o ședere temporară, contravtul poate fi reziliat în orice moment, atât de către chiriaș, cât și de proprietar, sub rezerva unei perioade de preaviz săptămânal.
  • 2). Dacă apartamentele sunt închiriate, în mod explicit, săptămânal sau zilnic, în primul caz trebuie să existe întotdeauna o perioadă de preaviz săptămânal, în al doilea caz, o perioadă de preaviz de 24 de ore.
  • 3). În primul caz al § 2)., săptămâna de încetare trebuie să urmeze exact săptămâna trecută de închiriere. Săptămâna de închiriere este calculată din ziua în care începe răspunderea de plată pentru apartamentul închiriat Dacă anularea are loc pe parcursul săptămânii de închiriere, aceasta este considerată ca și cum ar fi fost anulată doar la sfârșitul acestei săptămâni. Săptămâna este calculată a șapte zile.
  • 4). Evacuarea se va efectua cel târziu la amiaza zilei următoare încheierii.
  • 5). În măsura în care instrucțiunile de mai sus nu conțin dispoziții mai detaliate, trebuie să se aplice dispozițiile legale generale. Instrucțiunile de mai sus se aplică numai în această măsură, întrucât nimic altceva nu a fost convenit contractual între părți.
  • 6). Ordonanța actuală devine efectivă în ziua publicării în monitorul de stat și în fișa ordonanțelor. În același timp, Anunțul din 24 iulie 1898, Nr. 14802 (L. G. u, V. Bl. Nr. 23) a emis regulamentul de închiriere și de mutare a stațiunii de sănătate Dorna-Watra[14][15].

 

Dorna Watra: Hauptstrasse Kommando Herberstein, 16 febr. 1918

 

„În acest context, este de remarcat și traficul tranzitului de lemn, din Austro-Ungaria, prin România, spre Rusia, Balcani și Egipt, care a fost calculat, după cum urmează, în perioada 1911-1913: 1913 – 43.288 t, 1912 – 67.113 t, 1911 – 88.580 t.

 

Sistemul de tranzit al lemnului din România necesită doar un permis de tranzit, cu taxe foarte mici. Acest tranzit de lemn din România nu este prea mare, ceea ce înseamnă că scapă de estimarea procentului din valoarea introdusă pentru exporturile de cherestea prin porturile românești. Cherestea tranzitorie este adusă de la Dorna și Prișcani, în Moldova, la Galaţi, cu plute pe Bistriţa și Siret, pentru care nu există nici o taxă în România. Râurile Bistriţa și Siret sunt o cale ieftină de transport; în acest fel, aproximativ 200.000 mc buşteni moi și tari din Bucovina și Transilvania și la fel de mult – adică alţi 200.000 mc – sunt aduşi din pădurile de pe Bistrița, spre Galaţi. Costurile salariale pentru un buştean rotund, de la Dorna. la Galaţi, o distanță de peste 400 km, sunt, de obicei, între 3 și 3,50 lei; numai în cazul inundațiilor, care sunt de așteptat, în unele perioade, salariul plutaşilor este dublu, ba și mai mare”[16].

 

Dorna Watra: Langrohr. Batt beim Abschuss

 

„Londra, 26 ianuarie 1915 – cf. unei depeşe pentru Daily Mail, transmisă din Bucureşti, în 23 ianuarie. Ruşii, începând o energică ofensivă, au ocupat districtul Iacobeni, care este cheia spre Ungaria. Dornawatra este ameninţată inevitabil cu ocuparea”[17]. „Miercuri, 27 ianuarie 1915, ruşii au cucerit Iacobenii şi mărşăluiesc spre Dornawatra, care este cheia Transilvaniei”[18].

 

Dorna Watra: Gr. Kath. Kirche

 

„La celălalt capăt al frontului sudic, o operațiune prin care inamicul dorise să respingă trupele care ocupă Bucovina a sfârşit mizerabil. Știm că, prin trecătorile Carpaților, trupe austriece au încercat, prin marşuri forţate în regiunea Câmpulungului, să amenințe flancul stâng al armatei ruseşti. Trecând pe lângă Dornawatra și pe drumul către Iacobeni, ajunseră pe valea Moldovei. După cum credeau jurnalele vieneze, această armată austriacă, formată cu rezerve venite din Balcani şi comandată de generalul Koevess, unul dintre comandanţii din Serbia, urma să facă minuni.

 

Ruşii nu au putut fi surprinşi. Ei îşi întăriseră poziţiile pe culmile munţilor, din vecinătatea satelor Fundul Moldovei şi Valea Putnei. Numai armata lui Letchitzky a capturat, între 23 iunie şi 7 iulie 1916, de pe întreg frontul estic, mai bine de 31.500 soldaţi şi ofiţeri”[19].

 

Dorna Watra: Franz Josef Strasse

 

Regiunea Dornawatra, în 1-6 septembrie 1916: „De la 1 septembrie 1916, luptele s-au concentrat în regiunea Dornawatra, unde rușii s-au alăturat forțelor române, care au intrat în acțiune. Prin lupte aprige, austriecii au fost dezlipiți de înălțimile pe care le-au ocupat și pe care au încercat, în zadar, să le recucerească, printr-o serie de contraatacuri… Dar deja a apărut zăpada în Carpati și a ajutat cu înghețuri și vreme rea să se încetinească operațiunile”[20].

 

Dorna Watra: Blick gegen die Stadt, 1917

 

„Petrograd, 11 septembrie. Trupele române au ocupat câteva defileuri importante din Alpii Transilvaniei. Aripa stângă a armatei ruse şi cea dreaptă română au intrat în contact, la 45 km sud de Câmpulung – Dorna-Watra, pe culmile muntoase care delimitează Bucovina de Moldova. Trupele române care operează în această regiune sunt comandate de generalul Cottesco. Ele operează în colaborare cu aripa stângă a armatei generalului Letchitsky”[21].

*

„Petrograd, 15 octombrie 1916. Trupe inamice, care au susţinut mai multe atacuri asupra poziţiilor noastre din regiunile Cârlibaba-Dornawatra şi Dobrogea au fost respinse”[22].

 

Dorna Watra, în 1917

 

„Petrograd, 7 noiembrie 1917: La est de Cârlibaba, un batalion al regimentelor noastre a atacat inamicul, care s-a fortificat în faţa poziţiilor noastre, vrând să împiedice ofensiva noastră. Inamicul a adus două tunuri, dar acestea au fost reduse la tăcere de focul nostru de artilerie. Soldaţii noştri au putut urmări inamicul până în tranşee, unde au luat în prizonierat 103 soldaţi şi un ofiţer şi au capturat două mitraliere şi un lansator de bombe.

 

La sud de Dornawatra, în văile Borsec şi Putna, succesele noastre continuă. În timpul ultimelor două zile, am luat prizonieri 15 ofiţeri şi 300 de soldaţi şi am capturat 7 mitraliere”[23].

 

Dorna Watra, Bahnhof

 

„Petrograd, 10 decembrie 1916 – comunicat al Marelui Stat-Major: În regiunea Valea Putnei şi la nord de Dornawatra, luptele continuă şi trupele noastre, înaintând, au fost întâmpinate de rezistenţa încrâncenată a inamicului”[24]. „În Valea Putnei şi la nord de Dorna-Watra, luptele continuă; trupele ruseşti, înaintând, au întâlnit o disperată rezistenţă inamică”[25].

*

„În Bucovina, inamicul s-a dedat la atacuri violente, menite să-i alunge pe aliaţii noştri ruşi de pe aliniamentul Dornawatra – Iacobeni – Cârlibaba, ţinut, în ultima vreme, sub focul lor de artilerie. Cu această ocazie, câteva contingente germane au venit să sprijine trupele austriece, care ocupă această parte a frontului. Conform buletinelor de informaţii ale inamicului, el a fost acela care a apărat importante poziţii, pe care le-a păstrat; dar, în comunicatul lor, aliaţii noştri ruşi pun lucrurile la punct, declarând că marile forţe austro-germane au încercat să ocupe o înălţime, la 4 km est de Iacobeni, dar un contraatac le-a respins”[26].

 

Plute pe Bistriţa, la Dorna (Arini)

 

Pe Bistriţa / Situația din Moldova. Să remediem o eroare. Am raportat în mod incorect pozițiile înarmate de pe Bistriţa, adică în colțul de nord-vest al Moldovei, între Câmpulung, în nord, și Piatra, în sud. Și profităm de această ocazie pentru a călători mai atent prin acest masiv muntos, care constituie stâlpul comun al Bucovinei, în nord, Ungaria, în Vest, și Moldova, în sud și est.

 

Este suficientă o privire asupra hărții pentru a vedea că acest şir de munţi este un centru foarte important pentru dispersia apei. În vest şi nord, Vişeul se va alătura Tisei; spre vest, Someşul pătrunde adânc în Ungaria (adică în Transilvania – n. n.) și curge spre Dees și Klausenburg (Cluj – n. n.); în sud-vest, Mureşul curge prin Transilvania spre Karlsburg (Sibiu – n. n); în sud-est, Bistriţa curge, prin Moldova, spre Bacău; în est, râul Moldova desenează, în Bucovina, drumul de la Câmpulung, la Gura Humorului. Deci râuri mari curg spre întregul orizont; și fiecare dintre ele este însoțit de o mulţime de afluenți.

 

Așa cum se întâmplă adesea, acest nod hidrografic, acest leagăn comun al atâtor râuri, nu este format din munți foarte înalți. Majoritatea vârfurilor sunt cuprinse între 1.000 și 1.300 de metri. Cele mai înalte sunt de 2.000 de metri, dar nu cred că vreunul dintre ele este mai mare decât atât. Țara este acoperită în întregime de păduri. Munții dau impresia de creste rotunjite sau, ca în Vosgi, potecile urmează crestele. Dimpotrivă, crestele solitare nu sunt, cel mai adesea, urmate de nici o cale. Desigur, nu vorbesc despre principalele văi, care sunt mărginite de sate și urmate de şosele.

 

O armată care vine din Occident și care dorește să treacă în est, în Moldova, trebuie să-şi asigure posesia acestui masiv, care domină cele două drumuri, precum acesta, de la Câmpulung, la Fălticeni, în sud, sau cel din pasul Tolgyès, care duce la Piatra. Între aceste două drumuri de acces, pe o suprafață de 50 de kilometri, masivul atrage cu ondularea neagră a pădurilor sale.

 

Începând cu iarna trecută, acest masiv muntos a fost sfârtecat de un vast volum de linii ruso-române, către Ungaria. Această ieșire a fost înconjurată de un semicerc de focuri. În nord, se lupta la Muntele Capul; spre vest, în Munții Kelemen; în sud, la Muncelu și la pasul Tolgyes. Când, la sfârșitul lunii iulie 1917, rușii pierduseră Bucovina, acest triunghi de război a devenit extrem de acut: dar abia pe 6 august luptele au căpătat o importanță deosebită.

 

Am spus că, pe o întindere de peste 50 de kilometri, munţii au format un bloc compact. Cu toate acestea, ei sunt străpunşi du un drum, care se desface, la Vatra Dornei, din drumul principal de la Câmpulung, spre pasul Bârgău. Este doar mai mult decât o scurtătură în munte pentru a evita cotitura mare, pe care o face Bistrița, între Vatra Dornei și Neagra. Când râul se dezvoltă într-un arc, drumul părăsește râul și se alătură acestuia.

 

Înțelegem că punctul în care Bistriţa se alătură este important. Cu atât mai mult, cu cât drumul se bifurcă aici. O ramură urmărește Bistriţa, spre sud-est, și merge cu ea spre Piatra. Cealaltă ramură a drumului se desprinde, spre nord-est, și merge la Fălticeni. Această răscruce, în această țară fără drumuri, este o poziție esențială. Valea, de obicei pustie, este populată de sate care se ating: Holda, Neagra, Cotârgași, Madein, Borca, Sabasa, Soci.

 

Cu toate acestea, comunicatul rus din 7 august anunța că două regimente, însărcinate tocmai cu paza acestei răscruci de drum, între Cotârgași și Borca, au abandonat postul, astfel încât linia de apărare trebuia mutată înapoi, în est. Deci, stăpânii răscrucii au ajuns austriecii şi germanii, care s-au stabilit pe Bistrița. Prima lor idee pare să fi fost să-și lărgească poziția acolo, stabilind legătura, în stânga lor, cu coloana care operează la aproximativ 35 de kilometri, în nord, pe valea râului Moldova, care trece prin Câmpulung, spre Gura Humorului. Pe 8 august, de fapt se lupta pe întregul front, de la Câmpulung spre sudul Bistriței, ca și cum cele două coloane ar vrea să efectueze o operațiune concertată. Coloana de la Câmpulung a câștigat un succes la extrema dreaptă, prin apucarea înălțimilor la vest de Gemenea, un sat aflat la o duzină de kilometri sud de râul Moldava; a doua zi, va ajunge un pic mai la est de Gemenea, în Şipot. Interesul acestui moment este de a deschide o cale laterală spre front, spre a-l readuce pe Moldava, printr-o mișcare de învăluire, în spatele rușilor, care se apără acolo din Vama. Într-adevăr, în curând va fi anunțat că înălțimile din jurul Vamei au cedat și că inamicul avansează spre Gura Humorului. Pe scurt, operațiunile pe râul Moldava pot fi rezumate după cum urmează: austro-germanii, care doreau să înainteze spre Gura Humorului, au fost opriți la înălțimile Vamei, la o duzină de kilometri est de Câmpulung; apoi au executat o mișcare de învăluire, pe scară largă, prin dreapta lor, care i-a dus, printr-un ocol, în spatele poziției de apărare a ruşilor; aceste mișcări de cotitură sunt clasice în războiul montan.

 

Frontul de pe râul Bistriţa nu pare să fi înregistrat progrese, începând cu data de 8 august, pentru că nu s-au a îndepărtat de înălțimile Cotârgaşilor. Este adevărat că, dacă se plănuiește o progresie mai la est, spre Fălticeni, trebuie să se organizeze mai întâi o bază avansată pe Bistrița, care necesită ceva timp. Mai ales informaţiile rusești indică subtilitatea acestor coloane austro-germane, care execută o mișcare imensă, cu mijloace foarte slabe; aceste comunicate arată absența întăririlor, epuizarea bărbaților și ne fac să înțelegem cum se desfășoară luptele, deci cu mult mai puțin forță decât în campania din Serbia, din 1915, și în campania din Valahia, în 1916.

 

Astăzi, ultimele știri din diferitele fronturi, pe care se operează, de la Nistru, la Focşani, sunt următoarele, mergând de la stânga germană, la dreapta. Pentru frontul Nistrului (la stânga), nimic nou. Pentru frontul următor, cel al Prutului, nici o schimbare. Stabilizat la aproximativ 14 kilometri, în aval de Cernăuţi, frontul este oprit de un râu, pe care ruşii au încercat în zadar să-l străbată, la Lucaviţa, unde au fost bătuţi, în 9 august. A treia coloană, care încearcă să ajungând la Siret, este blocată în preajma Rădăuţilor; germanii au încercat să trimită trupe din Cernăuţi, care să se infiltreze între coloana rusească de pe Prut și cea de pe Siret, pentru a încerca să recucerească pozițiile de pe acest ultim râu. Acest front a fost capturat, pe 10 august, la Tărăşeni.

 

Nu avem nici o veste de pe frontul de pe râul Moldava, cel al Câmpulungului, care nu pare să fi ajuns încă la Gura Humorului, sau de pe cel de pe râul Bistrița, care pare imobilizat pe acest râu, între Cotârgaşi și Soci, la răscrucea de drumuri, pe care le-am descris mai devreme. Astfel, întreaga aripă stângă austro-germană pare aproape complet paralizată. Dimpotrivă, activitatea bătăliei a fost transferată în centrul ţării, între Trotuş și Putna. Știm însă că ruso-români au încercat un atac acolo şi germanii au izbutit să-l blocheze. Prin urmare, retragerea lor nu este altceva decât foarte naturală. Desigur, nu putem ști exact care sunt condițiile. Totuși, aliații noștri par să fi dat o lovitură, la stânga frontului, pe 9 august, și i-au respins pe germani la sud de râul Putna, spre Vidra, același oraș în care a început ofensiva din iulie.

 

Probabil că această retragere, pe care aliații noștri au întârziat-o, aparent, până în ultima clipă, se datorează progresului lui Mnckensen către extremitatea sudică a frontului, de-a lungul căii ferate de la Focşani, la Mărășești. Românii fiind respinși la nord de Şuşiţa, nu poate exista nici o îndoială că Mărășești este sub foc continuu, iar ramificarea frontului spre Tecuci, considerată atât de importantă, aproape inutilă”[27].

*

„Sunt doar câteva săptămâni de când aliniamentul rus şi român se întindea de la Dorna-Watra, peste frontiera moldavă, până la izvoarele Trotuşului. Această linie era întărită cu contraforturi pe malul drept al râului Trotuş, până la confluenţa de la Şuşiţa. Abandonând această linie, a fost stabilit un nou aliniament în lungul Siretului şi al Dunării, pe malul stâng al ambelor cursuri de apă. Cele două armate, română şi rusă, şi-au concentrat forţele pe un front restrâns, în funcţie de resursele lor limitate. Poziţiile lor par favorabile unei noi ofensive, fie în Valahia, fie în Transilvania”[28].

 

Blick auf Dorna Watra

 

Publicaţiuni bucovinene, în vremea Primului Război Mondial. Multă vreme am ignorat  celebrele „Kundmachung”, deci ordonanţele locale din vremea războiului, deşi toate conţin informaţii importante despre privaţiunile vieţii comunitate, în vremuri vrăjmaşe. Acum, însă, cu gândul la prietenii mei din Vatra Dornei şi la încercările antecesorilor lor, voi copia câteva (sunt scrise în germană şi în română), subliniind frazele care vizau direct populaţia civilă.

 

„Nr. 370/D, pres. ex. 1914. / Publicaţiune / Guvernului i. r. al ţării ducatului Bucovinei // La emisul comandei militare Lemberg, în Munkacs, se aduce la cunoştinţa tuturora că, de acum, până mai departe, nu este voie, la nici un caz, a trage clopotele bisericeşti, a lumina ferestrele, a umbla pe stradă după 7 ore seara, a mâna vite pe dealuri la păscătoare şi a aprinde focuri libere. / Cei ce nu se vor ţinea de ordinaţiunea aceasta vor fi aspru pedepsiţi. / Vatra-Dornei, în 18 septembrie 1914 // Preşedinte i. r. al ţării / Meran m. p.”.

 

Ospătărie Poporală, înfiinţată în Vatra Dornei, la 29 noiembrie 1914, în localul Societăţii SENTINELA, strada Francisc Iosif I.

Un prânz, constând din o farfurie (talger) de supă, carne în cantitate de cel puţin 0,10 kg, cu o bucată de pâine, sau un gulaş (tocană) cu o bucată de mămăligă costă 40 de bani de porţie. / Un pahar de ceai, cu zahăr şi cu o bucată de pâine, în cantitate de 0,15 kg sau un pahar de lapte încălzit cu o bucată de pâine în cantitate de cel puţin 0,15 kg costă 12 bani. / Preţuri mai mici nu se pot pretinde. / Reclamaţiuni sunt a se adresa în ospătărie, către damele din comitet, care sunt încredinţate cu inspectarea ospătăriei, sau în biroul prezidial al Judecătoriei districtuale din Dorna. / Vatra Dornei, în 29 noiembrie 1914 // Comitetul”.

 

„Nr. 2682. / Promulgare. / Se depășesc tarifele maxime anterioare și se stabilesc următoarele prețuri pentru raionul Dornawatra, până la o notificare suplimentară pentru vânzarea cu amănuntul a articolelor esențiale:

 

Ovăz 36 K pe quintal

Porumb (boabe) 45 K pe q

Făină de porumb obişnuită, la kg, 50 heleri

Făină de porumb Luxusmebl, la kg, 55 h

Grâu-făină vrac, la kg, 75 h

Grâu – aceeași făină, la kg, 95 h

Secară – aceeași făină, la kg, 95 h

Grâu – Feinimahl nr. 0, la kg, 1 K 25 h

Grâu – Feinimahl nr. 1, la kg, 1 K 28 h

Grâu – Feinimahl nr. 2, per kg, 1 K 22 h

Grâu – Feinimahl nr. 3, per kg, 1 K

Grâu – import Brăila, la kg, 1 K 25 h

Cartofi, per kg, 12 heleri

Pâine mixtă, la kg, 80 h

Orez, per kg, 1 K 36 h

Orz, la kg, 1 K 16 h

Fasole, per kg, 80 h

Mazăre, per kg, 80 h

Cafea la kg, 5 K 20 h

Ceai, per kg, 14 K

Zahăr brut, la kg, 1 K 08 h

Zahăr cuburi, la kg, 1 K 12 h

Zahar în cutie, la kg, 1 K 12 h

Zahăr tos, la kg, 1 K 12 h

Sare în Stöfiei, la kg, 22 h

Ardei, per kg, 5 K

Lapte, la litru, 32 h

Ouă, per bucată, 8 heleri

Carne de vită, per kg, 1 K 70 h

Carne de viţel, per kg, 1 K 80 h

Carne kosher, per kg, 1 K 90 h

Pastă de carne de oaie, per kg, 1 K

Miei, per kg, 1 K

Carne de porc, la kg, 2 K 40 h

Salam unguresc, la kg, 10 K

Cârnați polonezi, la kg, 4 K

Bacon afumat, la kg, 3 K 20 h

Untură de porc, la kg, 3 K 20 h

Unt proaspăt, la kg, 4 K

Unt de gătit, la kg, 3 K

Brânză de vaci, la kg, 70 h

Brânză de oaie, la kg, 2 K 20 h

Fân, per q, 10 K

Tărâţe, per q, 24 K

Petrolul, per litru, 52 h

Băuturi alcoolizate metilate, per litru, 2 K

Benzină, per litru, 1 K 20 h

Lemn de foc tare, la mc, 7 K

Lemn de foc moale, la mc, 4 K.

 

Depășirea acestui tarif va fi sever pedepsită, în conformitate cu secțiunea 131 din Codul comercial și cu secțiunea 478 din Codul Penal.

Pentru fiecare încălcare a acestui tarif, indiferent cât de minoră, se poate baza pe § 1059 a. b. G. B., iar despăgubirea poate fi solicitată autorității politice.

Acest tarif intră în vigoare în ziua anunțării. / Din ordin politic cezaro-crăiesc. // DORNA-WATR.A, la 7 iunie 1915 // k. k. Guvernator de district: / Kössldorfer”.

 

Bild von der Ortschaft Dorna Watra, 1917

 

„Nr. 5356/Pr. / Publicaţie. / Comandamentul 7 al armatei împărăteşti şi regeşti a remis următoarea ordinaţiune:

 

1). Fiecare militar (soldat) rus, dacă se va afla îmbrăcat în haine ţărăneşti, va fi tratat conform dreptului marţial (după legea de război).

2). Acela care va găzdui militari ruşi sau va tăinui prezenţa lor, fie el făptuitor sau având numai ştire de acestea, va fi tratat conform dreptului marţial.

3). Acele case, în care se vor afla militari ruşi travestiţi (cu îmbrăcăminte schimbată) vor fi dărâmate şi făcute una cu pământul.

4). Acele case, în care se vor afla staţiuni telefonice ruseşti sau la care se va constata o legătură de fir telefonic rus cu reţeaua austriacă, vor fi dărâmate şi făcute una cu pământul. Locuitorii acestor case vor fi trataţi conform dreptului marţial.

5). Locuitorii ţării sunt obligaţi să predea celui mai apropiat comandament militar orice material de război, tot felul de puşti şi muniţiuni, care au fost lăsate la ei sau pe care le-au aflat undeva. Contravenienţii vor fi trataţi conform dreptului marţial.

6). Acela care va aduce la cunoştinţa oficiilor militare sau administrative comunicări (ştiri) atât de importante, încât în urma lor se vor putea aresta militari ruşi travestiţi, va primi un premiu de 500 coroane.

7). Comunicări care vor avea ca urmare aflarea crimei arătate la punctul 4, vor fi de asemenea remunerate cu un premiu de 500 coroane, care sumă se va fixa de către administraţia militară în cazuri anumite, după numărul şi cantitatea celor aflate.

Acestea se aduc la cunoştinţa tuturora, comunicându-se, totodată, că ordonanţa prezentă intră în vigoare la trei zile după afişarea acestei publicaţii. / Dornavatra, în 28 Iunie 1915 / Preşedintele i. r. al ţării Meran m. p.”.

 

Dorna Watra, în 1917

 

„Nr. 4585 E. / PERSONALIZARE. / Cu promulgarea k. k. Ministerul de Interne din 15 septembrie 1915, Nr. 50023, în baza § 8 din Decretul imperial din 21 iunie 1915, R. G. Fişa Nr. 167, şi § 1 din Decretul imperial din 7 august 1915, R. G. Fișa nr. 228, admite stocurilor de cereale, produse măcinate și leguminoase, comandate odată cu data de 15 octombrie 1915.

 

Această stocare o vor aplica întreprinderilor agricole, economice și comerciale, pepiniere, fabrici de pâine (inclusiv cele care operează pe bază de cooperare) și restaurante, precum și municipalitățile, organismele publice și alte agenții de omologare, care păstrează stocuri de cereale, produse agricole sau leguminoase.

Inventarul va începe pe 15 octombrie 1915 și va fi completat până pe 18 octombrie.

 

Părților care sunt alfabetizate li se vor oferi „formulare de înregistrare”, pe care trebuie să le completeze cu exactitate și veridicitate, formulare care trebuie să fie înmânate șefului municipalității sau birourilor desemnate de acesta din urmă, până cel târziu la 18 octombrie.

Stocarea datelor părților fără cunoștințe de citire și scriere se va face de către agenții autorității.

 

Leguminoasele conservate nu sunt supuse înregistrării, cu toate acestea, trebuie înregistrate rezervele fabricilor de conserve pentru leguminoasele neprocesate.

Inventarele notificate, care nu se înregistrează, expiră, în favoarea statului, în conformitate cu prevederile Ordonanței imperiale din 21 iunie 1915, R. G. Fişa Nr. 167, privind asigurarea aprovizionării cu cereale și făină.

 

Oricine ascunde în mod intenționat rezervele de cereale sau produse măcinate de autorități va fi condamnat de instanță cu arest de la o săptămână, până la șase luni, iar dacă valoarea livrărilor depășește 500 K, va fi pedepsit cu o arestare strictă, de la o lună, până la un an. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, în primul caz pot fi aplicate amenzi de până la 2.000 K, iar în al doilea caz, de până la 20.000 K.

 

Oricine nu furnizează informațiile solicitate în termenul legal sau care refuză să răspundă la întrebările adresate, sau care răspunde incorect, oferă oficialilor autorității acces la compania sa, la depozitare sau alte camere. Înregistrările economice și comerciale incorecte sau refuzul de a da informații sau furnizarea de informații incorecte sunt pedepsite de instanță cu condamnarea de la trei zile, la trei luni de închisoare, sau cu amendă de la 20 K, până la 2.000 K.

 

Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, poate fi aplicată și o amendă de până la 2.000 K. Pierderea unei licențe de afaceri poate fi, de asemenea, pronunțată. Atragem în mod expres atenţia asupra faptului că nerespectarea formularului de înregistrare sau nerespectarea înregistrării depozitării de către reprezentantul autorității nu afectează obligația de înregistrare sau infracțiunile comise să o încalce.

Dornawatra, la 24 septembrie 1915. // De la Administrația de stat cezaro-crăiască a Bucovinei / Meran m. p.”.

 

1917: Zigeunerin in Dorna Candrenilor

 

Apel. În curând se va deschide subscripţiunea la al treile împrumut pentru război. A treia oară, în decursul războiului, apare provocarea a-i da statului mijloacele necesare pentru împlinirea marelui său scop. Fapte glorioase de istorie ale armatei şi ale marinei noastre ne întăresc încrederea în viitor, însă şi dovezile forţei noastre economice au puterea unei victorii.

 

Fraţii noştri din câmp jertfesc patriei viaţa şi sângele lor. Cine a rămas acasă are datorinţa de onoare a asigura mijloacele pentru război cu toate puterile, până la marginea extremă a putinţei şi a averii sale. Deci, cine posedă bani gata şi are depuneri sau cont la bănci, cine posedă valori care se pot preface în bani, pentru acela e un postulat al cinstei patriotice, o datorinţă a pune la dispoziţie mijloacele necesare, la care are dreptul de întâietate ţara periclitată de duşmani.

 

Această datorinţă nu e grea, căci statul nu pretinde de la cetăţeni sacrificii sau pierderi de câştig, ci numai aplecarea a împrumuta mijloacele financiare pentru echipamentul economic de război şi astfel a contribui la finalizarea victorioasă a războiului mondial. Toate cercurile poporaţiunii să ţie, deci, chiar de acum pregătite mijloacele ca să poată participa la al treilea împrumut pentru război. / Vatra-Dornei, în 8 Octombrie 1915 // Prezident cezaro-împărătesc al ţării / Meran m. p”.”

 

Casă moldovenească, în munţii Bistriţei, prin zona Dorna Arini – Broşteni

 

Comandamentul superior i. şi r. al armatei. / La Q Op. n-rul 13686 / Publicaţiune. / În timpul operaţiunilor şi al invaziunii inamice în parte s-au înstrăinat, în parte s-au delapidat sau însă s-au tăinuit ca lucru găsit bunuri de război sau altfel de pro­prietăţi ale statului şi ale particularilor, prin care fapte s-a comis furt, delapidare şi înşelăciune.

 

Crezând, că mulţi făptuitori s-au lăsat seduşi numai prin prilejul dat la aproprierea averii străine, toţi acei carie, prin aceasta, au pricinuit administraţiei militare sau persoanelor particulare pagube sunt provocaţi a reda, de voie liberă, averea străină de orice fel, ce se află în pose­siunea lor, şi li se face cunoscut că redarea de bună voie a averii străine va forma, sub orice împrejurare, un motiv de uşurare şi că la furt şi delapidare înlăturarea întregii daune în modul amintit, încă înainte de ce s-a făcut ară­tarea, îl scuteşte pre făptuitor de pedeapsă.

 

Bunurile de război şi orice altă proprietate a statului au să se predea prefecturii sau jandarmeriei. Obiectele par­ticularilor au să se redea proprietarilor; dacă însă proprie­tarul nu ar fi cunoscut sau absent, la judecătorie. / De la comandamentul superior i. şi r. al armatei. / Dat în 17 Faur 1916. / Aceasta se aduce la cunoştinţa generală. / Vatra-Dornei, în 2 Marte 1916. / Preşedintele i. r. al ţării: / Meran m. p.”.

 

Apel. / Cetăţeni! După victoriile strălucite pe câmpiile de luptă, armatele noastre se află adânc în ţara duşmanului; învingerea deplină este apropiată, răsplata victoriei ne surâde, pacea durabilă plină de glorie!

 

Spre a ajunge la această ţintă, trebuie să se însoţească la victoria pe câmpia de luptă şi superioritatea economică asupra duşmanului. De a patra oară vă cheamă patria să procuraţi mijloacele trebuincioase pentru armata noastră, pentru războiul nostru sfânt.

 

Împrumutul de război, al patrulea, scutit de bir cu interese de 5 ½ %, se va efectua de la 17 Aprilie, până la 15 Mai 1916, cu preşul de 2,50. Subscripţia minimă este de 100 coroane, pentru care se vor depune în numerar numai 17 coroane 50 bani. O plasare mai bună a capitalului nici nu se poate.

 

Alergaţi cu toţii la locurile de subscripţie, la oficiile poştale, la bănci. Vă gândiţi cu toţii că efectul mare al împrumutului de război înseamnă o victorie mare asupra duşmanului. Fiecare cetăţean austriac bun, orice patriot bun, fiecare locuitor al ţării noastre credincioase împăratului trebuie să subscrie împrumutul de război şi face-o. / Vatra-Dornei, în 15 Aprilie 1916 // Prezidentul cezaro-crăiesc al ţării / Meran m. p”.”

 

Dorna Watra: Hotel Comunal und Rathaus

 

„Conform ştirilor transmise din Viena, excese antievreieşti au loc în numeroase localtăţi de provincie din Moldova, unde profesorul Cuza a făcut un turneu de propagandă antisemită. Dezordini serioase au avut loc la Roma,. Piatra şi Dornawatra. La Dornawatra, poliţia s-a văzut obligată să facă uz de focuri de arme pentru a-i dispersa pe agitatori. S-au semnalat mai mulţi răniţi.

 

Profesorul Cuza trebuia să ia cuvântul în acest oraş, la o reuniune antisemită; dar poliţia, crezând că tulburările nu vor înceta să apară, a întrerupt reuniunea, în ultimele ei minute. Nebunia izbucnise deja peste tot prin oraş, unde se aruncau invective la adresa evreilor. Poliţia a format, în acelaşi timp, un cordon, pentru că furia tocmai începuse să se manifeste şi situaţia devenise, la un anumit moment, atât de critică, încât poliţia s-a văzut nevoită să se folosească de arme. Mai mulţi evrei au fost grav răniţi“[29].

 

Dorna Watra: Franz Josef I Jubiläumskirche

 

[1] Formanek, Jaromir – k. k. Hauptmann des Regiments, Geschichte des k. k. Infanterie-Regiments Nr. 41 / derzeit Josef Freiherr Vecsey de Vecse et Böröllyö-Iságfa, k. k. Feldmarschall-Lieutenant, 1807-1887, II Band, Czernowitz 1887, pp. 372, 373

[2] Formanek, Jaromir – k. k. Hauptmann des Regiments, Geschichte des k. k. Infanterie-Regiments Nr. 41 / derzeit Josef Freiherr Vecsey de Vecse et Böröllyö-Iságfa, k. k. Feldmarschall-Lieutenant, 1807-1887, II Band, Czernowitz 1887, pp. 484, 485

[3] Formanek, Jaromir – k. k. Hauptmann des Regiments, Geschichte des k. k. Infanterie-Regiments Nr. 41 / derzeit Josef Freiherr Vecsey de Vecse et Böröllyö-Iságfa, k. k. Feldmarschall-Lieutenant, 1807-1887, II Band, Czernowitz 1887, p. 518

[4] Formanek, Jaromir – k. k. Hauptmann des Regiments, Geschichte des k. k. Infanterie-Regiments Nr. 41 / derzeit Josef Freiherr Vecsey de Vecse et Böröllyö-Iságfa, k. k. Feldmarschall-Lieutenant, 1807-1887, II Band, Czernowitz 1887, p. 571

[5] Heinrich, Dr. Johann von, Cultur der animalen Vaccine im Jahre 1879, Wien 1880, p. 17

[6] Daimer, Dr. J.; Netolitzky, Dr. A., Das Österreichische Sanitätswesen, VIII Jahrgang 1896, Wien 1896, p. 298

[7] Klein, Hermann Joseph, Jahrbuch der Astronomie und Geophysik, XIV Jahrgang 1913, Leipzig 1904, p. 335

[8] Norst, Dr. Anton, Alma mater Francisco-Josephina, Czernovitz 1900, pp. 122, 125 şi 127

[9] Verordnungsblatt des  k. k. Justizministeriums, XX Jahrgang 1904, Wien 31 August 1904, Stuck XVI, p. 270

[10] Seite  239

[11] Die Bergwerks-inspektion in Österreich, Elfter Jahrgand 1902, Wien 1905, pp. 211, 212

[12] Die Bergwerks-inspektion in Österreich, Elfter Jahrgand 1902, Wien 1905, pp. 239, 240

[13] Wiener Almanach fűr das Jahr 1908, Wien 1907, p. 374

[14] Mitgeteilt im J. M. V. Bl. 1898, S. 236

[15] Verordnungsblatt des  k. k. Justizministeriums, XX Jahrgang 1904, Wien 19 August 1904, Stuck XV, p. 247

[16] Direktion des k. k. Österr. Handelsmuseum, Rumänien. Landes und Wirtschaftsstatische sowiw Topographische űbersichten, Wien 1917,  p. 191

[17] L’Intransigent, No. 12.614, Mercredi 27 janvier 1915, p. 1

[18] Le Miroir, No. 63, Dimanche 7 Février 1915, p. 3

[19] Le Matin, No. 11.823, Mardi 11 Juillet 1916, p. 1

[20] Guillot, Eugène, Précis de la guerre de 1914, Tome II – Octobre 1915 – Février 1917, Paris 1918, p. 155

[21] Le Journal, No. 8.752, Mardi 12 septembre 1916, p. 1

[22] L’Echo D’Alger, Lundi 16 Octobre 1916, p. 1

[23] L’Ouest-Éclair, 8 november 1916, p. 3

[24] Le Rappel, No. 16.825, Lundi 11 décembre 1916, p. 2

[25] Le Radical, Lundi 11 décembre 1916, p. 2

[26] La Lanterne, No. 14.452, Vendredi 16 Février 1917, p. 1

[27] Journal des débats politiques et littéraires, No. 225, Lundi 13 Août 1917, p. 1

[28] L’Ouest-Éclair, 10 août 1917, p. 3

[29] L’Univers Israélite, 81 Année, No. 9, 30 Octobre 1925, p. 159


Băile din Vatra Dornei, în 1908

 

O reclamă a Băilor din Vatra Dornei, publicată în Wiener Almanach pe anul 1908, la Viena, reclamă pe care m-am străduit să o traduc cu adaptări cât de cât acceptabile (pricepătorii adevăraţi au la dispoziţie şi reclama originală), sugerează atmosfera austriacă a renumitei Case de Cură din Bucovina, administrată, în 1907, când s-a tipărit almanahul, de medicul imperial Arthur Loeblin, care scosese pe piaţă, şi pentru cură, dar şi pentru şpriţ, o apă minerală carbogazoasă, probabil prima de acest tip şi care se numea „Dornaer Ludwigsquelle”. Almanahul, cu un interesant colaj al membrilor casei imperiale pe copertă, dominat de statura de bunic cumsecade a „drăguţului de Împărat” Franz Iosif, încă mai sugera şi promova ideea unei unităţi prin diversitate a Europei Centrale şi, tocmai de aceea, cred că ar merita pe deplin atenţia istoricilor care ştiu cu adevărat limba germană. Pentru că o lucrare relaxată, sărbătorească şi aproape deloc politizată, cu excepţia unui „Kaiserlied”, compus de Wilhelm von Waldstein, pe versuri de Karl Werwart, şi a câtorva poezii omagiale – aşa cum se întâmplă întotdeauna şi în toate împărăţiile. Iată reclama Băilor din Vatra Dornei:

 

 

„Ape carbogazoase, cea mai puternică baie de nămol. Cură cu apă rece.

 

Bucovina „DORNA” Bucovina

 

Sezon: 1 iunie – 30 septembrie.

Trenul de munte Hatna-Dornawatra.

 

În două pavilioane de baie, băile sunt administrate conform celor mai moderne sisteme.

Băile de minerale bogate în acid cobaltic sunt deosebit de eficiente pentru bolile de inimă și băile cu nămol, pentru calcifierea gelurilor.

Cure de lapte, zer și dietă.

 

Casa de cură conține săli de mese elegante, cafenea și concerte. Sală de biliard, de lectură, de jocuri și muzică.

Restaurantul Casei de Cură este administrat de un profesionist dovedit.

Pe lângă numeroase apartamente și hoteluri private, două elegante hoteluri de cură, mobilate confortabil, sunt disponibile, la prețuri moderate.

Linie cu sursă înaltă. Canalizare, iluminat electric.

 

Concerte cu muzică de fanfară a Regimentului din Bistriţa, tenis pe iarbă, joc de crichet, pistă de biciclete, excursii în zonă cu mașina, cu calul și cu pluta.

Rezervări Administraţia cezaro-crăiască a Băilor din Dorna și camere rezervate la cerere.

Baia cezaro-crăiască și curele sunt administrate de medicul consiliului imperial Dr. Arthur Loeblin, în Dorna.

Prețurile curei și a apartamentelor sunt reduse semnificativ în iunie și septembrie.

 

Acidul alcalin natural „Dornaer Ludwigsquelle” s-a dovedit excelent ca băutură dietetică de masă în o mare varietate de afecțiuni catariene și este, de asemenea, deosebit de potrivit pentru amestecarea cu vinul.

Comenzile pentru „Dornaer Ludwigsquelle” pot fit trimise la Administraţia cezaro-crăiască de Cură, în Dorna”[1].

 

Dorna Watra: Panorama

 

[1] Wiener Almanach fűr das Jahr 1908, Wien 1907, p. 374


să mă-nfăşor tăcut în ziua mea

 

 

e prima dată când nu am zăpezi

să pot muşca cu dinţii din tăcere

şi să descopăr cosmice livezi

în aburii cămărilor cu mere,

ninsoarea astăzi îmi lipseşte mult

şi-absenţa ei îmi pare o povară

şi-n pagini mă întind ca să ascult

ce zvon din ceruri zace pe afară,

 

dar e pustiu şi parcă fără timp

pe drumul ars tic-tac după tic-tac

încât şi zeii sacri din Olimp

în numeroase cioburi se desfac,

iar de pe cruce veacurile plâng

şi-n suflet se prelinge nişte sânge

când noaptea-i frântă-n umărul meu stâng

şi trupul sub povară mi se strânge,

 

dar încă sunt alte poveri de dus

cu trudnică speranţă sus, în munte,

şi-ar vrea să-mi fie-alături şi Iisus,

dar încă-l dor toţi spinii de pe frunte

şi lancea-n coastă iarăşi îi pătrunde

să prăbuşească cerul stea cu stea,

aş vrea să fug, dacă aş şti şi unde,

să mă-nfăşor tăcut în ziua mea

 


Pagina 68 din 1.225« Prima...102030...6667686970...8090100...Ultima »