Dragusanul - Blog - Part 62

Cometa din 1872, în biserica din Toporăuţi

Foto: http://familypedia.wikia.com/wiki/File:Biserica_Toporauti.jpg

 

Bucovina, lângă Cernăuţi, în august 1872. După ce spusei sălii muzelor ultimul „adio” pe anul acesta şcolar, mi-am propus de a călători prin mult amabila mea ţărişoară, Bucovina. Pedestrând prin mai multe sate de pe lângă Cernăuţi, ajunsei, în 11 august a. c., cam pe la 10 ore şi jumătate din dimineaţă, şi în satul Toporăuţi. Fiind ziua duminicii, m-am dus la sfânta biserică. Aici tocmai era sfânta liturghie la fine; după „otpust” (dezlegare), nemijlocit începu parohul[1], prin nasul său cupros, în limba slavonă, către poporul adunat, o cuvântare atât de neghiobească, de n-a mai auzit lumea!

 

„Omeni buni, mâine, adică în 12 august, are să se piardă o parte de lume, prin aceea că are să vie un comet foarte aproape de pământ, încât să sfarme o parte din el! Care parte nu putem să ştim, dară desigur se va pierde, prin apă sau prin foc. Rugaţi-vă şi vă pregătiţi, că aceasta poate să se întâmple şi nouă!”.

 

Multe nebunii am auzit, dară astfel de absurdităţi, atât de grosolane, n-a mai auzit nimeni. Aceste cuvinte le-a spus parohul atât de serios, încât a împlut pre tot poporul de groază şi frică! Din unghiul unde stăteam, zării pre domnul cooperator[2] în altar, carele la toată „cazania” parohului atât de proastă, a avut mult haz, de unde conchid cum că tânărul preuţel trebuie să fi avut mai sănătoasă idee despre comete.

 

Scurt timp, după vreo câteva zile, mă întâlnii, în orăşelul Sadagura cu nişte oameni din Toporăuţi, care, după mai multe întrebări, îmi spuseră cum că mulţi locuitori din satul menţionat se pregătiseră de moarte, îmbrăcându-se în vestminte curate, având fiecare pre lângă sine şi lumini de ceară.

 

Un omuşor bătrân mi-a spus cum că tocmai duminică, în 11 august, a fost la preotul cel tânăr, care i-a spus multe despre comete, dară n-a spus că se va pierde lumea, ba nici măcar că se va atinge de pământ:

 

„Eu, domnişorule, să-şi spun drept, am fost fără frică!”, aşa-mi zise bietul moşneag. Mi-au mai spus oamenii, tot de acolo, cum că sunt mai îndestulaţi cu preotul cel tânăr, decât cu cel bătrân, de la care nu mai aud decât lucruri proaste! Sărmane popor! Tu eşti orbul evangheliei, care, condus de altul încă mai orb, eşti tras de acesta în groapă!” / D. C. (Albina, Anul VII, Nr. 65, joi 17/29 august 1872, p. 3).

 

 

[1] Dionis MITROFANOVICI, născut în 1837, paroh din 1870

[2] Theodor CALINOVSCHI


Şovinismul religios, împotriva istoriei Toporăuţilor

 

Există, în fondul românesc de anti-memorie, lucrări otrăvite, bazate pe surse premeditat contrafăcute, precum cartea preotului Dimitrie Ţopa, Românismul / în regiunea dintre Prut şi Nistru / din fosta Bucovina, publicată târziu, în 1926, când Zoppa sau Zopa redescopereau că-s Ţopa şi că descind, în mod real, dintr-un boier din vremea lui Ştefan cel Mare. Dimitrie Ţopa achipuia istoria, în interesul de a consolida şovinismul religios, pe care eu nu l-am înţeles niciodată, mai ales atunci când locuitorii satelor bucovinene, români şi ucraineni, mergeau la aceeaşi biserică şi la aceeaşi strânsură. Iar „rutenizarea” românilor a avut, în Toporăuţi, două cauze principale: propaganda religioasă în favoarea „limbii lui Dumnezeu”, slavona – limbă liturgică, româna fiind stigmatizată de preoţii vremii drept „limba Satanei”; hărnicia intelectualilor ucraineni, care deschideau, la Toporăuţi, prima „cetalniţă” din Bucovina (1884), deci „cabinet de leptură”, deci temelie de bibliotecă poporană.

 

Fiind moşie mănăstirească, Toporăuţii au fost populaţi, de-a lungul stăpânirii bisericeşti, cu robi ţigani şi cu „vecini”, deci cu iobagi aduşi de prin sudul Poloniei şi de prin Ucraina, dar şi din Basarabia, mai ales din împrejurimile Sorocii, iobagii aceia numindu-se Soroceanu, iar numele lor aparent românesc definea identităţi neromâneşti, în mare majoritate slave. Dar asta nu are importanţă, câtă vreme oamenii aceia, trecători prin veacuri, au tot trudit pentru călugăreasca „glorie a lui Dumnezeu”, o glorie sacră, nutrită doar din foamea şi sărăcia bieţilor săteni, toţi robi sau „vecini”, nici unul proprietar, până la reformele austriece din anii 1783 şi 1848.

 

Cartea preotului Dimitrie Ţopa, pe care am adnotat-o, la capitolul dedicat Toporăuţilor, cu note de subsol înseamnă un exemplu de cum nu trebuie scrisă istoria. Ajunge că îndeamnă la ură religiile, nu trebuie să o facă şi sufletele noastre dumnezeieşti.

 

 

Toporăuţi, judeţul Cernăuţilor, plasa Prutului

 

Sat mare, la graniţa Basarabiei, pe pârâul Răchitna. Numele îl întâlnim, pentru prima oară, într-un uric din anul 1436[1]. Prin mai multe sute de ani, proprietatea mănă­stirii Barnovschi. Într-un inventar vechi parohial se află însemnat că biserica parohială e zidită de către domni­torul Moldovei Miron Movilă de la Bârnova (Barnovschi)[2], la anul 1560 (scilicet 1660)[3]. Iară în testamentul acestui dom­nitor, decapitat la Ţarigrad, în iunie 1633, se află următoarele: „Biserica din Toporăuţi, unde zac oasele părin­telui meu – Dumnezeu să-l pomenească, să aibă (executorii te­stamentului) a o găti de ispravă”.

 

Şi locuitorii acestui sat, cu aproape 6.000 de suflete ortodoxe, au rezistat lung timp (1860) slavizării. Aceasta se ex­plică prin numărul mare al familiilor româneşti, ce erau aşezate aice[4].

 

Proprietarul satului, în anul 1776, Mănăstirea Bar­novschi.

 

Numărul familiilor în anul 1774 – 76[5]

Numărul familiilor în anul 1780 – 289

Numărul familiilor în anul 1786 – 288

Numărul familiilor în anul 1926 – 1.300

 

Tabloul familiilor cu nume româneşti şi numărul lor în prezent:

 

01). Aman – 3

02). Andronic – 2

03). Banar – 3

04). Bardici – 2

05). Basarab – 1

06). Bîcu – 1

07). Bobul – 2

08). Borcea – 3

09). Brândal – 1

10). Calancea – 7

 

11). Carp[6] – 13

12). Carpineţ – 1

13). Ceabric – 1

14). Ceahlău – 6

15). Cherar (Ferar) – 2

16). Chiran – 2

17). Chirilă – 1

18). Chironda – 2

19). Cârste – 3

20). Corbut[7] – 28

 

21). Cozmă[8] – 14

22). Creţul – 2

23). Croitor – 3

24). Dorul[9] – 2

25). Dragomaţă – 2

26). Fuşteiu – 3

27). Gaţ – 9

28). Gavrileţ – 4

29). Ghelici – 14

30). Ghirondă – 3

 

31). Gologan – 7

32). Gordaş[10] – 6

33). Gherasim[11] – 37

34). Ilaş(ciuc) – 62

35). Jîtar – 3

36). Libocescu – 1

37). Moldovan – 3

38). Moraraş[12] – 1

39). Odaie – 2

40). Onufraş(ciuc)[13] – 4

 

41). Pascal – 3

42). Petraş(ciuc) – 6

43). Pilat – 3

44). Piteiu – 2

45). Pitic – 3

46). Ponici – 8

47). Prehar – 3

48). Princeac – 3

49). Purice[14] – 11

50). Răţoiu[15] – 3

 

51). Revega – 21

52). Robul(eac)[16] – 17

53). Robuleţ – 3

54). Rogojă – 15

55). Smandici – 7

56). Sorocean – 5

57). Stâncă(veiu) – 16

58). Stratul[17] – 5

59). Surugiu – 5

60). Tatar(iuc) – 3

 

61). Tibul(eac) – 18

62). Ţictor – 3

63). Tofan – 3

64). Vacar(iuc) – 6

65). Vasilaşcu – 7

66). Voinic – 3

 

Suma: 418 familii. 418 familii X 5 suflete = 2.090 suflete. Şi aici, schimonosiri de nume, ca pretutindeni, de exemplu: Aman = Amaniuc, Robul = Robuleac, Carp = Carpo, Cîrste = Cîrstiuc, Creţul = Creţuleac, Dorul = Doruleac, Gardaş = Gardaşciuc, Stratul = Stratula ş. a.” (Ţopa, Preotul Dimitrie, Românismul / în regiunea dintre Prut şi Nistru / din fosta Bucovina, Bucureşti, 1928,  pp. 161, 162).

 

 

[1] Satul Toporăuţi este menţionat, pentru prima dată, în uricul din 5 aprilie 1412, prin care Alexandru cel Bun întărea lui Giurca Dragotescul două sate, „Volodăuţi şi Cernauca de Sus, în dreptul Toporăuţilor”. În 19 septembrie 1436, exista un Steţco Jurjevici Toporovschi, deci un Ştefan, fiul lui Jurj (Giurgiu, adică Gheorghe) din  Toporăuţi, care depunea jurământ de credinţă faţă de Iliaş Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, la Liov – n. I. D.

[2] În 9 decembrie 1627, Miron Barnovschi Vodă, care moştenea satul de la părintele său, Dumitru Barnovschi („care sat a fost adevărat strămoşesc al domniei mele”), dăruia Toporăuţii mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Iaşi (mănăstirea Barnovschi), închinată, la rândul ei, Patriarhiei de Ierusalim. Scutit de unele dări către visteria statului, în 5 februarie 1700, de către Antioh Cantemir, dar provocând mânia patriarhului Ierusalimului, Dosoftei, care, în 7 ianuarie 1705, blăstăma slugile domneşti din Cernăuţi care supărau cu dări moşia Toporăuţilor, satul Toporăuţi suporta greu asuprirea călugărească, pustiindu-se adesea, cum s-a întâmplat şi în 6 martie 1727, când Grigore Ghica Vodă le recomanda călugărilor: „Să căutaţi să mai chemaţi oameni din ţara leşească şi di pe aiurea câţi mai mulţi să vie şi să se aşeze acolo” – n. I. D.

[3] Biserica Sfântului Profet Ilie din Toporăuţi a fost ctitorită, în 1560, de voievodul Miron BARNOVSCHI, născut la Toporăuţi, odată cu biserica fiind săpată în piatră inscripţia: „Biserica de la Toporăuţi, unde zac oasele părintelui meu (marele paharnic Dumitru Barnovschi) – Dumnezeu să-l pomenească! – să aibă (executorii testamentului) a o găti de ispravă” – n. I. D.

[4] Recensământul lui Rumeanţev, din 1772-1773, înregistrează la Toporăuţi, moşia mănăstirii Barnovschi,  „147 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Simion şi Ştefan, 1 dascăl, Toader, 1 jidov, David, 15 văduve, Anca, Ilina, Ocsana, Ilina, Ilina TODIRIASEI, Palaghia, Aniţa, Gafia, Tudora, Odochia, Gafia, Antimia, Nastasia, Maria şi Nastasia, 17 case pustii şi 111 birnici, şi anume: Costan vornic, Harasim, Ion HARASIM, Toader HOPIC, Mihail HOPIC, Petre BUZĂ, Ion GALICIUK, Petre PENEŞICHII, Andrei sin GORDĂ, Simion sin GEREMCIUK, Andrei EREMCIUK, Ştefan EREMCIUK, Tănasă CHIZUB, Georgiţă ROMANIUK, Vasile ROMANIUK, Ostafii sin IVAN, Simion SALAHOBA, Tănasă POROGINA, Georgii KORBOTE, Costaşco morar, Pavel sin IVAN, Toader sin vornicului, Ion BURE, Ursul, Onofreiu VERETELNIK, Toader KORBOT, Mihalachi KORBOT, Ştefan LEHEIU, Ion POLEDUNAK, Simion sin ANDREI, Gavril sin STRĂTULAT,  Dumitraşco sin OPRE, Dumitraş olar, Ion SĂMANDICI, Timoftei ROBUL, Simion SĂMANDICI, Ştefan RĂŢOI, Vasile LALAHUBA, Georgii HARAM, Ştefan ISĂCIUK, Andrieş ISĂCIUK, Mihalachi ISĂCIUK, Ion DANE, Dumitraşco sin IVAN, Vasile GAVRLIŢĂ, Roman KAZAMIR, Ştefan CORAC, Ion COZAC, Onofreiu COZMA, Mihail rus, Tănasă sin KARPENKO, Neculaiu CARPU, Ştefan CARPU, Goraş CARPU, Sofronii PURICE, Simion PURICE, Alecsa MACIULENKO, Ion ZAHARICIUK, Vasile ZAHARICIUK, Petre CIOBOTARESCU, Ilaş ZADOREŞNIAK, Simion ZADOREŞNIAK, Andrieş ZADOREŞNIAK, Dănilă ZADOREŞNIAK, Toader ZADOREŞNIAK, Pavel IVAN, Dumitru morar, Costandin ŢIBULIAK, Goraş ŢIBULIAK, Alecsa vătăman, Neculaiu GAVRILIICIUK, Vasile ŢIBULIAK, Gavril sin IJINCĂ, Andrieş DUBEŢ, Ion STARCIUK, Ştefan STARCIUK, Ion TROFINEIKO, Ion ROMANIUK, Ion ISAC, Fodor POREJNIK, Ilaşco PAVELCIUK, Andrei ROMANCIUK, Dron ROMANCIUK, Costin POPĂSCU, Drone DUBEŢ, Vasile DUBEŢ, Alecsa, Andrieş SEVAILECIUK, Vasile BĂRBUŢĂ, Macsim DRON, Grigori SIANCIUK, Iacob rus, Ion DRON, Andrieş COLIICIUK, Ştefan POPOVICI, Toader DORMANCIUK, Goraş sin LESÂNCO, Grigoraş ZALECIUK, Ion ONOFREI, Anton cojocar, Toader LESÂNCO, Vasile LESÂNCO, Vasile LESÂNCO, Ion LESÂNKO, Grigoraş MAKARENKO, David MAKARENKO, Ion MAKARENKO, Gavriliţă, Costin butnar, Dumitraş ROMANCIUK şi Ion OSTAFI – n. I. D.

[5] În 1774, conform recensământului generalului Spleny, satul Toporăuţi avea 75 familii de iobagi; 2 popi, 142 ţărani, în 1775, iar în 1784, 282 familii – n. I. D.

[6] Familii care se trag din huţuli şi ucraineni, precum Tănasă sin KARPENKO, Neculaiu CARPU, Ştefan CARPU, Goraş CARPU – n. I. D.

[7] Numele Corbut este polonez, iar toporăuţenii cu acest nume se trag din Georgii KORBOTE, Toader KORBOT, sau din Mihalachi KORBOT de la 1772 – n. I. D.

[8] Descendenţii lui Onofreiu COZMA, iarăşi ucraineni – n. I. D.

[9] Numele iniţial era Zadoreşniak, iar Za Dor, nu vine de la „la Dor”, străbunii acestor familii fiind Ilaş ZADOREŞNIAK, Simion ZADOREŞNIAK, Andrieş ZADOREŞNIAK, Dănilă ZADOREŞNIAK, Toader ZADOREŞNIAK – n. I. D.

[10] În recensământul din 1772-1773, exista, la Toporăuţi, un Andrei sin GORDĂ, din care se trag şi familiile Gorda, şi Gordaş – n. I. D.

[11] În recensământul din 1772-1773, există un Ion HARASIM, din care se trag familiile Gherasim, dar era… rus, adică din Rusia Roşie, din sudul Poloniei – n. I. D.

[12] Se trag din Dumitru morar, care era rus – n. I. D.

[13] Descendenţii lui Ion ONOFREI – n. I. D.

[14] Urmaşi din Sofronii PURICE şi Simion PURICE, de la 1772 – n. I. D.

[15] Se trag din Ştefan RĂŢOI – n. I. D.

[16] Robuleac şi Robuleţ se trag din fostul rob mănăstiresc Timoftei ROBUL – n. I. D.

[17] La 1772, exista, în Toporăuţi, Gavril sin STRĂTULAT, deci Gavril, fiul lui Stratulat, nicidecum Stratul – n. I. D.


Listele de naţionalitate din 1940: Toporăuţi, Bucovina

 

Să tot fie vreo doi-trei ani, de când prietenul meu din Mahala, Vasile Hostiuc, mă tot roagă să-i fac o vizită, ca să mă ducă la Toporăuţi, unde un ucrainean a învăţat româneşte, la bătrâneţe, doar ca să-mi poată citi cărţile. Iar visul acestui frate de suflet din Toporăuţi este, cică, să-i trec pragul casei. Dacă o vrea bunul Dumnezeu, aşa va fi, dar, până atunci, din respect pentru ucraineanul din Toporăuţi, cu care vibrez la fel, o să caut să identific şi să adun cât mai multe informaţii despre străbunii domniei sale. Este şi acesta un mod de a trece pragul caselor prin întreaga Bucovină.

 

Vasile Hostiuc. la Przemysl, în căutarea lui Ștefan cel Mare

 

 

Primăria comunei Toporăuţi: Lista de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate.

 

Iohan Gustav Bartsch, născut în anul 1893, la 27 Ianuarie, în comuna Capu-Câmpului, judeţul Câmpulung-Moldovenesc;

Vladimir Botulinschi, născut în anul 1887, la 13 Iunie, în comuna Chlihecen-Polnei, judeţul Sniatyn, Polonia;

Maria Carpineţ vulgo Filipciuc, născută în anal 1903, la 22 August, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ioan Cazimirovici, născut în anul 1911, la 25 Martie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eudochia Cherstiuc a Gheorghe, născută în anul 1875, la 24 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

 

Elena Cherar a Pantilemon, născută în anul 1900, la 2 Aprilie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Alexandra Cherer a Pentilemon, născută în anul 1903, la 20 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Michail Cluţan a Gheorghe, născut în anul 1906, la 6 Noemvrie, în comuna Lujeni, judeţul Cernăuţi;

Ioan Cozub a Ecaterina, născut în anul 1916, la 19 Iulie, în comuna Jucica-Nouă, judeţul Cernăuţi;

Maria Cozub a Vasile, născută în anal 1891, la 25 Decemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Maria Cozub a Ioan, născută în anul 1896, la 6 Octomvrie, în comuna, Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

 

Dimitrie Cozlovschi a Constant, născut în anul 1914, la 7 Aprilie, în comuna Rarancea, judeţul Cernăuţi;

Timoftei Darii a Ilie, născut în anul 1908, la 3 Mai, în comuna Cernauca, judeţul Cernăuţi;

Vasile Dmetriuc a Ioan, născut în anul 1868, la 30 Iunie, in comuna Văslăuţi, judeţul Cernăuţi;

Maria Grudzikovschi a Iosef, născută în anul 1897, la 3 Iunie, în comuna Volczynec, Polonia;

Petru Gordaşciuc a Gheorghe, născut în anul 1909, la 10 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

 

Constantin Gabor a Lazăr, născut în anul 1901, la 3 Iulie, în comuna Corovia, judeţul Cernăuţi;

Petru Macarencu a Dimitrie, născut în anul 1907, la 14 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Alexandru Marceac a Ioan, născut în anul 1894, la 9 Aprilie, în comuna Rohozna, judeţul Cernăuţi;

Vasile Melniciuc a Ioan, născut în anul 1883, la 2 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Nicolaiciuc a Dimitrie, născută în anul 1858, la 17 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

 

Nicolai Nicolaiciuc a Grigore, născut în anul 1883, la 30 Noemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eufrosina Prehar a Ilie, născută în anul 1911, la 14 Iunie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Eufrosina Pesarenco a Mihai, născută în anul 1892, la 12 Ianuarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Puchalschi a Dimitrie, născută în anul 1899, la 5 Julie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Nicolai Ptaşnec a Ioan, născut în anul 1898, la 28 Mai, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

 

Dimitrie Rogoja a Teodor, născut în anul 1889, la 7 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ioan Rohatenciuc a Ana, născut în anul 1907, la 18 Iulie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Teodor Stincovei a Ioan, născut în anul 1924, la 6 Februarie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ecaterina Tcaciuc a Gheorghe, născută în anul 1899, la 13 Martie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Dimitrie Vitviţchi a Nicolai, născut în anul 1889, la 23 Septemvrie, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi;

Ambrosie Vartolomei a Onufrei, născut în anul 1890, la 8 August, în comuna Capul-Codrului, judeţul Câmpulung (Monitorul Oficial, Anul CVIII, Nr. 125, vineri 31 mai 1940, pp. 2545-2549).

 


Listele de naţionalitate din 1940: Bucovineni în Iaşi

Iaşi, Cazarma din Copou

 

O sursă importantă de informaţii despre bucovineni o constituie listele pentru dobândirea naţionalităţii, întocmite de primării din vechiul regat ale unor localităţi în care s-au stabilit bucovineni, dar şi de primării din Bucovina, care au întocmit tabele cu locuitori care „se consideră cetăţeni români prin anexiune”. Formularea deciziei ministeriale avea, în toate cazurile, următoarea formulare:

 

Iaşi, Universitatea

 

„Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei,

Având în vedere dispoziţiunile art. 62 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, modificat prin decretul-lege cu Nr. 3.772 din 1939, publicat în Monitorul Oficial cu. Nr. 243 din 20 Octomvrie 1939;

Având în vedere raportul Primăriei …., jud. …, Nr. … din …, pe lângă care ne înaintează listele persoanelor care au solicitat, în virtutea suscitatei legi, înscrierea în listele de naţionalitate română;

 

Având în vedere că, din verificarea acestor liste şi a dovezilor, prezentate de către părţi la primăria respectivă, rezultă că persoanele menţionate de noi şi prevăzute în liste întrunesc condiţiunile legale pentru a fi trecute în registrele de naţionalitate,

Pentru aceste motive, decidem:

 

Art. I). Persoanele arătate în alăturatele liste, care fac parte integrantă din prezenta decizie, se consideră cetăţeni români prin anexiune şi vor fi în scrişi în registrele de naţionalitate ale comunei … din judeţul …

 

Art. II). Dl director al afacerilor judiciare din acest minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Data la … / p. Ministru. / … / Nr. …”.

 

1854, Cogălniceanu: Palatul Ocârmuirii din Iaşi

 

Primăria oraşului Iaşi: Lista de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate.

 

Vasiloschi Aurelian, (căpitan activ), născut în anul 1894, la 21 Noemvrie, în comuna Sinăuţii de Sus, judeţul Rădăuţi;

Creţu Elisaveta, născută în anul 1910, la 19 Februarie, în com. Bădeuţi, judeţul Rădăuţi;

Schweinfurt Rosalia, născută în anul 1876, la 1 Octomvrie, în Suceava;

Sborovschi St. Wilhelm, născut în anul 1894, la 13 Decemvrie, în comuna Paşcani, judeţul Baia, fiul lui Stanislav Sborovschi, născut la Cernăuţi în anul 1868;

Tanasi Ioan, născut în anul 1889, la 11 Iunie, în comuna Buninţi, judeţul Suceava;

 

Ambrüster Friedrich, născut în anul 1881, la 31 Decemvrie, în comuna Ilieşeşti, judeţul Suceava;

Bervin Iosif, născut în anul 1891, la 9 Martie, în Cernăuţi;

Rusu Carol, născut în anul 1911, la 13 Ianuarie, în Suceava;

Botoşan Ana, născută în anul 1874, la 6 Septemvrie, în comuna Iaslovăţ, Bucovina;

Selig Otto, născut în anul 1897, la 15 Octomvrie, în Suceava;

 

Mösler Anton, născut în anul 1894, la 29 Mai, în Cernăuţi;

Ghinghiloschi George, născut în anul 1911, la 5 Ianuarie, în comuna Solca, judeţul Suceava;

Migdal Carol, născut în anul 1911, la 2 Ianuarie, în comuna Dumbrăveni, judeţul Botoşani, fiul lui Franţ Migdal, decedat, care a fost născut la Suceava. în anul 1884, unde a avut indigenatul la data Unirii;

Scepanschi Nicolai, născut în anul 1900, la 8 Mai, în Chişinău, fiul lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi, în anul 1885;

Rotaru Ioan, născut în anul 1896, la 3 Aprilie, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

 

Dobosz Ştefan, născut în anul 1901, la 17 Decemvrie, în comuna Gura-Humorului, judeţul Câmpulung-Moldovenesc;

Ihnatyszyn Simion, născut în anul 1902, la 6 Martie, în Suceava;

Zerfas Iohann, născut în anul 1877, la 10 Martie, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

Paşcanu Macsim, născut în anul 1882, la 8 August, în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava;

Hofmann Adolf, născut în anul 1899, la 15 Iunie, în Rădăuţi, Bucovina;

 

Suharovschi N. Ion, născut în anul 1900, la 25 Decemvrie, în comuna Burdujeni, judeţul Suceava;

Czech Albert, născut în anul 1910, la 23 Mai, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut la Suceava (Bucovina);

Cehi Gheorghe Otto, născut în anul 1922, la 21 Aprilie, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut în Suceava-Bucovina;

Czech Ştefan, născut în anul 1925, la 15 Noemvrie, în Iaşi, fiul defunctului Adalbert Czech, născut la Suceava (Bucovina);

Klein Venţel, născut în anul 1882, la 8 Decemvrie în Cernăuţi;

 

Gregorovici Petru, născut în anul 1884, la 20 Iunie, în Suceava;

Cute Dimitrie, născut în anul 1886, la 7 Iunie, în comuna Noua-Suliţă, judeţul Cernăuţi; Dorniuk Iosif, născut în anul 1907, la 3 Martie, în Cernăuţi;

Atamanczuk Emilian, născut în anul 1901, la 10 Iunie, în comuna Sadagura, jud. Cernăuţi;

Hoffmann Carol, născut în anul 1868, la 22 Octomvrie, în comuna Mihăileni, judeţul Dorohoi, şi botezat la parohia catolică Cernăuţi, fiul lui Iohan Hoffman, născut în comuna Voevodeasa, judeţul Rădăuţi, în anul 1841;

Ieţcu Vasile, născut în anul 1910, la 28 Noemvrie, în comuna Ilişeşti, jud. Suceava;

 

Olariu Ioan, născut în anul 1892, la 3 Octomvrie, în comuna Ilişeşti, judeţul Gura-Humorului;

Szczepansky Barbara Antonina, născută în anul 1899, la 17 Ianuarie, în comuna Bahmut, judeţul Bălţi, fiica lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi, în anul 1855;

Scepanschi Ottilie, născută în anul 1902, la 21 Februarie, în Chişinău, fiica lui Alfons Scepanschi, născut la Cernăuţi în anul 1855;

Mejvinschi Franţ, născut în anul 1898, la 13 Ianuarie, în comuna Paşcani, judeţul Fălticeni, fiul lui Dimitrie Mejvinschi, născut în comuna Cernauca, judetul Suceava, în anul 1860;

 

Ettinhofer Smaranda Maria, născută în anul 1891, în Iaşi, soţia defunctului Ioan Ettenhoffer, născut la Rădăuţi în anul 1887;

Ettinhofer Victoria, născută în anul 1914, la 14 Februarie, în Bucureşti, fiica defunctului Ioan Ettenhoffer, născut în comuna Rădăuţi, în anul 1887;

Forst Grigore, născut în anul 1901, la 17 Noemvrie, în comuna Copou, judeţul Iaşi, fiul lui Ferdinand Forst, născut la Rădăuţi, în anul 1808;

Forst Gheorghe, născut în anul 1913, la 17 Mai, în Iaşi, fiul lui Iosef Forst, născut la Iaşi, în anul 1883, din părinţii Gheorghe Forst, născut în Bucovina, la Rădăuţi, în anul 1844;

 

Kulaczcovschi Leo-Alfons-Romeo, născut în anul 1914, la 23 Octomvrie, în Iaşi, fiul natural al Anei Kulaczcovschi, născută în comuna Cernauca, judeţul Cernăuţi, în anul 1894;

Ausprunc I. Wilhelm, născut în anul 1900, la 11 Mai, în comuna Paşcani, judeţul Suceava, fiul lui Iohan Ausprunc, care are indigenatul în comuna Gura-Humorului;

Ustiuc Elinor, profesor de liceu, născut în anul 1903, la 1 Februarie, în comuna Dracineţ, judeţul Văscăuţi (Bucovina);

Vasiloschi Emilian, preot, paroh la Biserica Toma-Cosma din Iaşi, născut în anul 1886, la 29 Octomvrie, în comuna Sinăuţii de Jos, jud. Rădăuţi;

 

Buguţchi Ioan, născut în anul 1901, la 16 Ianuarie, în comuna Galata, judeţul Iaşi, fiul lui Carol Buguţchi, născut în comuna Cozmeni, judeţul Cernăuţi, în anul 1849;

Olar Ilie, născut în anul 1896, la 21 Iulie, în comuna Măriţei, judeţul Suceava;

Mocak Alfred, născut în anul 1909, la 16 Mai, în comuna Storojineţ, Bucovina;

Mocak Leopold, născut în anul 1911, la 1 August, în comuna Storojineţ, Bucovina;

 

Pletina Vasile, născut în anul 1880, la 9 Ianuarie, în Cernăuţi;

Pletina Albert, născut în anul 1903, la 26 Iulie, în Iaşi;

Pletina Ana, născută în anul 1909, la 30 Septemvrie, în Iaşi;

Pletina Maria, născută în anul 1912, la 30 Iunie, în Iaşi;

Pletina Emilia, născută în anul 1913, la 11 Octomvrie, în Iaşi;

 

Ciornohuz Veronica, născută în anul 1901, la 30 iunie, în comuna Solca, jud. Suceava;

Herrmann Theophilus, născut în anul 1879, la 3 Februarie, în oraşul Suceava, Bucovina;

Efimoff Dimitrie, născut în anul 1873, la 26 Octomvrie, în Suceava, Bucovina;

Sram I. Ioan, născut în anul 1880, la 27 Noemvrie, în comuna Paşcani, jud. Baia, fiul lui Ioan Şram, născut la Siret, Bucovina, în anul 1848;

Iaworschi Iosif Marian, născut în anul 1908, la 14 Decemvrie, în Cernăuţi;

 

Hariga Dumitrie, născut în anul 1878, la 8 Octomvrie, în oraşul Suceava;

Hariga Silvia, născută în anul 1915, la 9 Iulie, în Iaşi;

Cojocariu Victor, născut în anul 1907, la 12 Iunie, în comuna Bălăceana, judeţul Suceava;

Schindler Francisc Rudolf, născut în anul 1904, la 28 Octomvrie, în comuna Cuciurul-Mare, judeţul Cernăuţi;

 

Hanczaryk Stanislav, născut în anul 1878, la 10 Iunie, în Galiţia;

Hancearec Martin, născut în anul 1911, la 15 Iunie, în comuna Putila, judeţul Rădăuţi;

Bukzynski Iosefa, născută în anul 1869, la 7 Martie, în Cernăuţi, suburbia Clocucica;

Bukzyinski Maria Elena, născută în anul 1866, la 8 Aprilie, în Cernăuţi;

 

Stöberl Adolf, născut în anul 1876, la 2 Iunie, în oraşul Rădăuţi, Bucovina;

Stöberl Gabriela Ana, născută în anul 1908, la 11 Julie, în Botoşani;

Stöberl Maria Alfina, născută în anul 1914, la 11 Februarie, în oraşul Rădăuţi, Bucovina;

Heyhal Anton Vladimir, născut în anul 1907, la 1 Septemvrie, în comuna Piatra, judeţul Neamţ, fiul lui Heyhal Robert, născut la Dorna-Vatra, în anul 1869;

Kreiner Ottilia, născută în anul 1899, la 14 Februarie, în Suceava;

 

Hnatyzyn Carol, născut în anul 1913, la 11 Octomvrie, în Iaşi, fiul lui Ioan Hnatyzyn, născut la Suceava, în anul 1887;

Roşu Vladimir, născut în anul 1897, la 11 Iunie, în comuna Drăgoeşti, judeţul Suceava;

Şutie Catarina, născută în anul 1905, la 3 Aprilie, în comuna Iacobeni, judeţul Câmpulung Moldovenesc, Bucovina, origina în comuna Valea Putnei;

Koriloff Adam, născut în anul 1910, la 15 Noemvrie, în Cernăuţi;

Cojocaru Ioan, născut în anul 1905, la 31 Mai, în comuna Bălăceana, judeţul Suceava (Monitorul Oficial, Anul CVIII, Nr. 125, vineri 31 mai 1940, pp. 2545-2549).

 


Primii ofiţeri austrieci din Bucovina

 

În lista elevilor care au absolvit Academia cezaro-crăiască de Inginerie Militară din Viena, se află şi ofiţeri-ingineri austrieci născuţi în Bucovina, unii chiar români prin naştere, dar austrieci prin vocaţie şi prin opţiune.  Doar câţiva dintre ei au avut şi cariere militare importante, precum fiul întemeietorul hergheliilor imperiale din Bucovina, sublocotenentul de cavalerie Cavallar, personaj admirabil, căruia Johann Polek i-a dedicat studiul „Începuturile hergheliei de stat de la Rădăuți”[1], pe care îl reproduc, parţial, în notele de la subsol.

 

Admirabilă este, în acelaşi domeniu al remontei, şi cariera lui Stephan von Mikuli, ulterior Ritter (cavaler), decorat de Împărat cu Ordinul Franz Jozeph, deşi s-a retras din armată, renunţând şi la grad, la fel ca şi alţi mari proprietari de pământuri în Bucovina, precum românul Ioan Romaşcan sau armenii Petru şi Teodor Dobrowolsky von Buchenthal, feciorii latifundiarului din Toporăuţi (Toporowitz in der Bukowina), neam din care se va trage şi compozitorul Constantin von Buchenthal, autorul „Imnului Junimii”, printre altele, horă stilizată, care s-a cântat, în 28 Noiembrie 1918, la Cernăuţi, drept „horă a Unirii”.

 

Importantă a fost, doar din punctul de vedere militar, cariera lui Petru de Petrovici, fiul evaluatorului din Bosanci, care avea să ajungă colonel în Armata Imperială, la doar 45 de ani. Din păcate, a murit, la Viena, doi ani mai târziu.

 

În general, românii, inclusiv cei din Bucovina, din Iaşi (Dimitrie Rosetti, de pildă) sau din Bucureşti, nu erau interesaţi de cariere militare, ci de ingineria în sine, cunoştinţele armei de geniu însemnând ştiinţa de a face drumuri, poduri, cetăţi, locuinţe, arme etc., ştiinţă pe care ei, românii, aveau să o folosească în beneficiul propriilor lor moşii şi, indirect, a provinciilor în care se aflau aceste proprietăţi. Dar materialul acesta l-am lucrat din alte motive, acelea ale nevoii de a atenţiona că nu există o bază de date serioasă, inclusiv ale „istoriei mici, care dă măreţie istoriei mari”, cum scria Iorga în prefaţa unei lucrări a lui Ilie Corfus, care să ne ajute în căutările de sine pe care le întreprind unii dintre noi, inclusiv prin documentarea şi scrierea unor monografii, întotdeauna incomplete şi fabulate pe baza închipuirilor locale, care ne ţin loc de istorie.

 

În lista de mai jos, în care anii sunt cei ai intrării în Akademie a tinerilor din trecutul bucovinean, am folosit lucrarea monografică a lui Friedrich Gatti[2], dedicată Academiei de Inginerie Militară din Viena, cu scopul premeditat de a proba că există surse de informare mult mai multe şi mai temeinice în memoria străinilor, decât în memoria românilor.

 

1798:

 

Wilhelm von Lebzelter, născut la Cernăuţi, în 19 iulie 1787, fratele lui Heinrich von Lebzelter, născut la Cluj, în 26 noiembrie 1785. Din 1 septembrie 1805, cadet în Corpul Inginerilor Wilhelm Freiherr von Lebzelter (p. 637).

 

Franz Rosmark von Treu, născut, în 3 decembrie 1785, la Siret, în Bucovina. Tatăl este maior. A absolvit în 24 iunie 1801.

 

1802:

 

Joseph Baron Cavallar, fiul maiorului de cavalerie Cavallar, care a fost însărcinat, pe când era locotenent, de Iosif II, cu organizarea hergheliilor imperiale din Bucovina, născut în 8 aprilie 1787, la Văşcăuţi (Waskowetz), în Bucovina, unde se afla sediul Comandamentului General al Hergheliilor Imperiale, până în 1812, când departamentul se mută la Rădăuţi, iar iar Cavallar s-a retras din armată „aidoma unui mareșal încărcat de glorie pe câmpul de luptă”. Joseph Baron Cavallar a absolvit Akademia în 1 martie 1803.

 

Franz Karussi, născut în Istensegis (corect Istensegirts, adică Ţibeni), în Bucovina, fiul adoptiv al lui von Janicki. A absolvit în 27 martie 1805.

 

1805:

 

Joseph von Woroniecki, născut în 8 ianuarie 1791 în Cernăuţi. Tatăl este maior. A absolvit în 21 septembrie 1806 (dar este trecut pe lista anului 1805).

 

1813:

 

Ignaz Chevalier Ruiz de Roxas, născut în 21 ianuarie 1802, la Suceava.  Tatăl era infanterist. A absolvit în 9 august 1920 şi a fost angajat cadet în Regimentul Nr. 15 de Infanterie Zach.

 

1814:

 

Peter Dobrowolsky von Buchenthal, născut în 26 iunie 1803 la Toporăuţi (Toporowitz in der Bukowina). Tatăl este mare moşier. A absolvit în 5 martie 1817.

 

Theodor Dobrowolsky von Buchenthal, născut în 21 ianuarie 1802, la Toporăuţi, fratele lui Peter. A fost trimis acasă, de Direcţia Academiei, în 30 ianuarie 1819. Nu sunt alte precizări pentru această exmatriculare.

 

1823:

 

Johann Edler von Romaszkan, deci Ioan nobil Romaşcan, născut în 23 octombrie 1809 la Ispas, în Bucovina. Tatăl este mare moşier. A absolvit în 11 octombrie 1828, când a fost repartizat stegar în Regimentul Nr. 48 de Infanterie Gollner.

 

Eduard Ritter von Schönfeld, născut în 24 martie 1809 Cernăuţi. Tatăl este judecător cezaro-crăiesc. A absolvit în 4 ianuarie 1825.

 

1825:

 

Ernst Wurescht, născut în 5 aprilie 1811, la Cernăuţi. Tatăl este ofiţer. A absolvit în 29 august 1826.

 

1833:

 

Peter von Petrowicz (Petru de Petrovici), născut în 6 aprilie 1820 la Bosanci, în Bucovina. Tatăl său a fost evaluator. Înscris la Academia imperială de Inginerie şi Tehnică Militară din Viena, în 3 octombrie 1833, cu o soldă de 430 florini; din 9 martie 1839, sublocotenent în Regimentul Nr. 24 de Infanterie Lucca. Petrowicz a murit în 1867, când avea gradul de colonel în acelaşi regiment, la Viena

 

1838:

 

 

Johann von Wartereseiewicz, născut în 1 septembrie 1828, la Zastavna, în Bucovina. Tatăl este mare proprietar de pământ (armean). A absolvit în 22 septembrie 1845, când a fost repartizat, cu grad de locotenent, în Regimentul Nr. 10 Husari Preuszen. A renunţat la cariera militară şi la gradul de locotenent în 1846.

 

1844:

 

Stephan von Mikuli, născut în 20 mai 1832, la Cernăuţi: Tatăl este mare proprietar de pământ. Din 31 martie 1848, devenit cavaler de (Ritter von) Mikuli. Din octombrie 1847, cadet în Regimentul Nr. 10 Husari Preuszen, cu comandamentul în Ungaria. S-a retras la moşia sa de la Rohozna, în Bucovina. A fost primar al Cernăuţilor, membru a mai multor asociaţii şi, timp de 35 de ani, preşedinte al Comisiei imperiale pentru creşterea cailor de rasă, fiind decorat, în 1877, de Împărat cu Ordinul Franz Joseph.

 

1847:

 

Theophil Czaikowski, născut în 31 august 1834, la Cernăuţi. Tatăl este moşier. A absolvit în 19 decembrie 1850.

 

Ostaşi austrieci

 

[1] Conform unui studiu al lui Johann Polek. „Începuturile hergheliei de stat de la Rădăuți”, problema înființă unei astfel de instituții s-a pus după încheierea Războiul de șapte ani, când s-a constatat că nu era ușor de a acoperi necesarul anual de cai pentru armată, cei crescuți de țărani și care puteau fi rechiziționați sau cumpărați, fiind pur și simplu inutili. În 1774, fuseseră cumpărați 529 cai de remontă, de la evreul galițian  Isaak Hirschl pentru Regimentul de cavalerie Kaiser Joseph II (Regimentul 6, în 1890), plătindu-se 15.000 de florini vienezi, dar două regimente austriece de cavalerie, care staționau în Italia, aveau nevoie de 2.000 de cai, care nu puteau fi procurați lesne de pe piață. Împăratul Joseph II îl însărcinase pe sublocotenentul Cavallar, pe care îl recomandau abilităților sale speciale, precum și cunoștințelor sale despre zonele bogate în cai, dar și el a livrat, în 1774, doar 766, iar în 1775, doar 871 de cai de remontă, necesari regimentelor de cavalerie. Prețul de cumpărare a cailor era relativ mic, în anul 1774,  de 56 de florini, iar în 1775, de 55, iar în aceste condiții Cavallar a fost numit căpitan de cavalerie și trimis în Kabarda, ținut de pe versantul nordic al Caucazului, ca să procure armăsari buni, care au fost trimiși, în 1776, în Bucovina pentru a fi încrucișați cu rase de cai mari. În 1776, în Bucovina existau, în hergheliile împărătești, 539 de cai, 132 la Siret, 107 la Cuciurul Mare, 66 la Iurcăuți, 66 la Tereblecea, 64 la Sadagura, 54 la Volovăț și Sucevița și 50 la Frătăuți.

 

În 1777, pe la mijlocul lunii noiembrie, Cavallar a plecat, de-a lungul văii Siretului, în satele Cerepcăuți și Stârcea, unde construit ocoale acoperite și a adăpostit în ele caii, în părți aproape egale (în Cerepcăuți, 229 cai de remontă și 23 cai de tracțiune, iar în Stârcea 229 cai de remontă și 22 cai pe povară); de întreținerea acestor cai se ocupau câte un caporal, un fruntaș, 16 ostași și 16 slujitori; el însuși și-a luat locuință în orașul din apropiere, Siret. Spera ca, până în 1778, să obțină calul de cavalerie ușoară. În raportul său din 31 decembrie 1777, Cavallar promitea Comandamentului General câte o livrare anuală, în care includea și importuri din Rusia și din Moldova, de câte 1.500 de cai, ceea ce împăratul Joseph II nu a aprobat.

 

În timpul prezenței sale la Viena, în 1778, Cavallar a lucrat un nou plan de remontă, în care recomanda să se cumpere armăsari de rasă, și după obținerea unor rase eficiente, prin încrucișări, să se facă livrări anuale de 1300-1400 cai. Pentru herghliile împărătești din Bucovina, el solicita un comandant, trei locotenenți majorori, trei sergenți, trei furieri, trei cosași, trei fierari, trei potcovari și 24 slujitori. Aceștia purtau, la început, uniformele regimentelor din care făceau parte. Era necesar și un buget de urgență, în care să se prevadă cheltuielile pentru furajarea cailor și celelalte cheltuieli, iclusiv pentru procurarea unui număr de cai buni (iepe) din Podolia, Pocuția și Bucovina, ceea ce împăratul a încuviințat prin decret imperial.

 

În 3 aprilie 1778, cu fondurile necesare la dispoziție, Cavallar a părăsit Viena. Cum piedicile și dificultățile erau multe, inclusiv cele privind subordonarea, Cavallar a solicitat, în 11 iunie, libertate de decizie. Se stabilise, recent, la Coțmam îl lunile iulie și august 1778 a primit o parte din personalul pe care îl solicitase și în bună parte cele necesare pentru organizarea hergheliilor. De asemenea, au sosit în Bucovina, în ianuarie 1779, și membrii personalului solicitat, adică un comandant, doi călăreți, doi locotenenți majori, doi maieștri, opt fierari, 26 slujitori, 309 de oameni obișnuiți și 40 țărani, deci un total de 384 oameni. Numărul de cai, în acel moment, era de 648 de exemplare, din care 512 de remontă și 136 cai de tracțiune. Suprapunerile de costuri, datorate procurării de cai de remontă din regiuni diferite, nu erau în favoarea comenzii de remontă, căci, în viitor, cheltuielile lui Cavallar ar fi fost mult mai mari, în timp de pace, decât în timpul războiului.

 

Un alt pericol a amenința echipa de remontă a lui Cavallar din partea administrației Bucovinei, aflată la dispoziția zelului pentru bine a generalului Karl Freiherr v. Enzenberg, care vedea, în aplicarea proiectelor lui Cavallar, nu numai ca o instituție care apasă puternic populația bucoviniană, exprimând, în repetate rânduri, opinia că Bucovina nu are un flux organizat de fânețe și de pășuni, propice dezvoltării unor herghelii împărătești. Cavallar a încercat să contracareze aceste atacuri, atacând utilizarea scăzută a populației în reconstrucție și subliniind importanța imigrației din Galiția. Cu toate acestea, Cavallar nu ar fi avut câștig de cauză, dacă nu i-ar fi venit ajutor din altă parte. Tocmai se dovedise că regimentele din Ungaria și din Transilvania erau incapabile să-și asigure numărul necesar de cai prin cumpărarea lor. Prin urmare, împăratul Iosif al II-lea a aprobat moțiunea Consiliului de Război, privind extinderea a trei dintre hergheliile de remontă existente, la 14 octombrie 1780, în Ungaria și Transilvania (două pentru Ungaria și una în Transilvania), precum și cea din Galiția, „deocamdată“ achiziție recentă, care „rămâne sub supravegherea căpitanului Cavallar”, dar de îndată ce „nu nu o vor mai permite circumstanțele în Bucovina, Consiliul de remontă“ va fi mutat în Galiția, sub supravegherea căpitanului Cavallar care „cunoaște deja zonele locale, piețe și alte circumstanțe, de cu mult timp în urmă”.

 

Comandamentul General, în acord cu Cavallar, a propus aprobarea propunerii acestuia pentru creșterea celor 246 cai (în cea mai mare parte, ai Regimentului 2 Garnizoană) și 182 de cai utilitari. Pentru a se adapta caii, a aprobat zidirea unor ocoale, pentru câte 300 de cai, la Băișești, Boian și Frătăuți, și a unui grajd pentru 100 de cai, împreună cu un sediu al comandantului, la Vașcăuți. În 31 octobrie 1781, pentru merite în organizarea hergheliilor împărătești, Cavallar avea să fie înaintat la gradul de maior „cu leafă întreagă”. Proliferarea rapidă a calului, produs în noile herghelii, a făcut ca, în anul 1792, Comandamentul să fie mutat, de la Vășcăuți, la Frătăuți (cunoscut și ca Rădăuți), aparținând Fondului Religionar. În 1812, sediul departamentului din Vășcăuți s-a mutat cu totul la Rădăuți, iar Cavallar s-a retras din armată „aidoma unui mareșal încărcat de glorie pe câmpul de luptă”.

 

[2] Gatti, Friedrich, Geschichte der k. k. Ingenieur- und k. k. Genie-Akademie / 1717-1869, Wien 1901


Pagina 62 din 1.139« Prima...102030...6061626364...708090...Ultima »