Dragusanul - Blog - Part 40

vecernii (III)

 

vesteşte clopotul în cele patru zări

speranţele din noaptea Învierii

şi degete închină lumânări

ce înfloresc în largul primăverii,

iar sufletele toate-s împreună

într-o lumină blândă ce străluce

de parcă cineva cu-un colţ de Lună

ne-nvie prin luarea de pe cruce,

 

deja sunt sigur: aripi au să-mi crească

în loc de tălpi şi de păşiri prin clipe

căci din văzduh o linişte cerească

foşneşte cu un freamăt din aripe

şi de mi-i somn, pun tâmpla peste file

şi-ascult cuvinte din adânc prelinse

cum făuresc de-a lungul vremii zile

pecetluind vremelnicii învinse,

 

dar se vorbeşte la altar de sânge

şi mi se-ntinde sânge ca să-l sorb

pe când Iisus cu sângele lui plânge

că mă supun bezmetic unui orb

şi-abia atunci când i se face milă

de sufletu-mi croit precum o stea

Iisus iluminarea inutilă

mi-o-ntinde şi îmi zice: Ia şi bea!


Atestări inedite ale unor sate bucovinene

 

Pentru că există obişnuinţa ca unui sat să i se recunoască drept dată a atestării documentare pe cea a primului uric de confirmare a unui nou regim de proprietate sau a stabilirii unei hotarnice a unui sat megieş, aş vrea să atrag atenţia că există sate care beneficiază de atestări documentare mult mai timpurii. Un exemplu în reprezintă Boian, pentru care se revendică drept atestare data de 8 aprilie 1528, când Petru Rareş întărea Marele Boian fraţilor Ion şi Mihul Stârcea (uricul din 27 octombrie 1452, în beneficiul lui Manea globnicul este mai puţin cunoscut), are atestări şi mai vechi, prin primul proprietar al satului, Tăbuci cel Bătrân din Boian, boier în Sfatul Domnesc între anii 1407-1414, din care, prin copiii Olena, Pătraşcu[1], Nastea – măritată cu Ion Stârcea, Ion, Mihu şi Fedca, se ajunge la Stârcea Ion[2], părcălab de Hotin (1528, aprilie 8) şi la fratele lui, Mihu Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă, şi sora lor Fedca, nepoţii lui Tăbuci cel Bătrân din Boian, fiul Nastei Tăbuci  şi al lui Ion Stârcea. Tăbuci sau Tobuci (Tăbăciu, în 2 august 1414[3]) este menţionat în sfatul domnesc încă din 8 martie 1407[4],

 

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

 

În documentele moldoveneşti, există menţionaţi boieri din Sfatul Domnesc, cărora li se menţionează, uneori, şi reşedinţa, data respectivă putând fi considerată atestare documentară şi a protopărintelui, dar şi a localităţii în care aceştia îşi aveau conacul. Astfel, „Mic de la Sinăuţi”, „Ion cel Bătrân de Vorona”, „Bârgău de Volhoveţ”, „Hodco de la Ţeţina” sunt menţionaţi, „după moda occidentală” – cum ar zice Iorga, în 7 ianuarie 1403[5], alţi boieri, precum „Vâlcea de Lipnic, Isaia de Baia (cel căruia i-au fost întărite, în 14 august 1432, satele Bosance, Selajanii, Dobrovleanii, Medjeva, Borâle, Satul lui Giurgiu, Dreslivele şi Jerdenii), Petru de Hudești, Uncleat de Zăbrăuți, Șteful de Șerbănești, Duma de Braniște, Lazăr de Tulova, Stan Bârlea de Voroneț, Vitolt de Ripujeni, Deneș Chropotowski, Stețco al lui Jurj de Toporăuți, Dămăncuș de Sirețel[6], Ioanăș de Șomuz, Sima al lui Mihăilaș din „Izgherț”, Mirea fiul lui Ravas (Litovoiu)[7], Boris de Cuciur, Mic de Silișău”, fiind menţionaţi pe actul jurământului lui Ilie Vodă față de Polonia, din august-septembrie 1435[8].

 

Cândva, am început un fel de genealogie moldavă (încă mai păstrez paginile), dar am renunţat datorită unor altor priorităţi. Amintindu-mi, am zis că e bine să le recomand monografilor de ocazie să nu omită şi proprietarul uricului anterior celui de după înstrăinare, care înseamnă un reper cronologic şi nu numai pentru localităţile lor.

 

Ţărani bucovineni

 

[1] 1528

[2] 1528-1560

[3] Ibidem, p. 36

[4] AŞSP, Documenta Romaniae Historica, Bucureşti 1975, p. 30

[5] Ibidem, Ibidem, 7 ianuarie 1403, p. 24

[6] Ibidem, 18 aprilie 1409, p. 37

[7] Ibidem, 7 ianuarie 1403, p. 24

[8] Iorga, Nicolae, La cronologia vechii domni moldoveni, Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice, Seria III, Tomul XII, 1931,p. 39


1899: Legenda ouălor de Paște

 

Se zice că Maria Magdalina, ducându-se la împăratul Tiberie[1], ca să se plângă de moartea lui Cristos, i-a dus ea plocon un vas cu ouă roșii, semnul crimei ce săvârșiseră evreii, ucigând pe Cristos.

 

 

Ouăle roșii le tălmăcesc părinții bisericii că înseamnă globul pământesc stropit cu sângele Mântuitorului. Ouăle roșii fură foarte mult întrebuințate la crestinii primitivi. Împărații creștini nobilii creștini, își trimeteau unii, altora, ouă roșii aurite, cu inscripția „Cristos a înviat”, „Adevărat a înviat”.

 

Crucea, pe oul încondeiat

 

Ouăle roșii fură întradins introduse în ceremonia Paștelor de preoții și clerul superior, de la începutul creștinismului, pentru a da Paștelor creștinești un simbol particular și solemn. Ouăle roșii au făcut și fac totdeauna, asupra imaginațiunii omenești, o misterioasă impresiune. Oule roșii stabilesc un fel de egalitate, de înfrățire, la Paște, între toate clasele sociale, între boieri și țărani, între nobili și robi, între puternici și slabi.

 

Spaţiul deplinei sacralităţi, pe oul încondeiat

 

Ziua Paștelor, e adevărat, înfățișează în mic acea epocă din viața lumii noi, când familia omenească nu va mai fi sfâșiată și împărțită în privilegii, apăsări și nedreptăți, ci va trăi în pace, și în adevărată iubire. Oul roșu poate ajunge în lumea nouă o lozincă, un semn de împăcare între oameni; oul roșu va fi, poate, ramura de măslin a lumii viitoare.

 

 

Oul roșu materializează într-însul ideea dezrobirii morale a omului; oul roșu este între oameni ceea ce înseamnă inelul între cei căsătoriți. Cu ce duioșie, cu ce căldură și credință creștinii primitivi nu își dădeau unii, altora, ouă roșii, la Paste, în aducerea aminte a morții învierii lui Cristos!

 

 

De aproape 2000 de ani, creștinii întrebuințează, la Paște, ouă roșii și obiceiul acesta încă este obștesc, încă se ține în creștinătate. La început, creștinii, fiind amar persecutați – păgânii nu cunoșteau când s-a serbat Paștele, decât după cojile de ouă roșii împrăștiate în zilele de Paște pe drumuri. Creștinii, în timpul goanelor păgânești, formau societăți secrete și, deci, atunci oul roșu, la Paște, juca mare rol ca semn de înțelegere între dânșii. Să păstrăm acest drăgălaș obicei de înroșire a ouălor și să căutăm a-l pricepe în adevăatul lui sens (Foaia Populară, II, No. 16, 18 aprilie 1899, p. 3).

 

 

[1] La reprezentantul lui Tiberius, Pillat – n. n.


vecernii (II)

 

 

biserica din sat e un ţăran,

iar cerul înstelat, catapeteasmă,

şi-n aer rătăceşte o mireasmă

de lung popas pe brazdele din lan

şi-atunci ţăranii zămislesc prin focuri

noi desluşiri pe dealurile sfinte

şi-apoi zăresc în zare doar cuvinte

ce se adună-n minunate jocuri

 

de parcă-nvie doar în ei Iisus

ca să înfloare chipuri cu surâsuri

şi să înalţi înspre ceruri visuri,

căci visul e credinţă mai presus,

de-aceea sate-mpreunează mâini

în noaptea sfântă-a trecerilor mele

când universul caută acele

iluminări în pământeşti lumini

 

şi-n crengi, şi-n ierburi desenat frumos

de-o mână nevăzută, dar ştiută

tresare viu în viaţa-mi petrecută

conturul luminos al lui Hristos

şi respirându-i aura subţire

care pulsează tainic în natură

simt o pecete înflorind pe gură

şi reclădindu-mi sufletul drept mire


Dimitrie Bolintineanu: Iisus pe cruce

 

 

O, Christ cu păr de aur şi cu cuvântul dulce,

Din care se revarsă al mângâierii dar!

Tu însuţi ai zis, Christe, când te-au urcat pe cruce:

„Nu vrei să faci, părinte, să treacă-acest pahar?”.

 

Ce te gândeai tu oare vorbind aşa, Iisuse?

Gândeai că o să piară ce tu ai semănat?

Gândeai că Fariseii au să întoarcă mâine

Poporul din credinţa ce azi ai insuflat?

 

Nu sunt acei puternici ce-mpiedică-o doctrină

Cu toata stăruirea şi influenţa lor!

Ea însăşi, când nu are principiul de lumină,

De viaţă şi dreptate, ucide al ei zbor.

 

Doctrina ta e sfântă şi are viaţă-n sine,

De-aceea pretutindeni lăstari adânci a prins.

Cu cât aflat-a piedici şi suferinţi sublime,

Cu-atâta peste lume în noapte s-a întins.

 

De-atunci de tiranie noi nu ne temem foarte

Când se arată încă aice pe pământ!

O tiranie-n sânu-i aduce a ei moarte

Şi se arată-n viaţă cum naşte un mormânt.


Pagina 40 din 1.126« Prima...102030...3839404142...506070...Ultima »