Mihai Vicol, pribeag prin zodia cărților

Mihai Vicol, poet, prozator, publicist, ziarist, s-a născut, întru veșnică pribegire, în zodia cărților, ursitoarele împovărându-l și cu un strop de geniu, și cu un altul de nebunie (din zestrea inefabilului frumoșilor nebuni ai marilor orașe). A scris și publicat, mai ales în „România liberă” și în „Flacăra”, mii de articole, rezervându-și veșniciile necesare și pentru durarea unor remarcabile cărți de poezie și romane, toate premiate în spațiul spiritualității românești și apreciate, fără rezerve, de criticii și de istoricii literari ai vremii. Pentru sine nu prea avut timp să trăiască, deși rămâne un veșnic și nestăvilit îndrăgostit, Mihai Vicol fiind închinat destinului de luptător cu morile de vânt ale decăderii spirituale și istorice a neamului său. De aici, consecința mesianică a frazării, dar și martiriul necurmat, pe care și-l asumă cu un ciudat entuziasm, care-i pune în evidență conturul inconfundabil al personalității sale,

La mulți ani, Mihai Vicol,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!

„Teiu”

Un personaj important al vieții mele și, implicit, al Sucevei culturale, este Alexandru „Teiu” Teișanu, basistul trupei „Toy Machines”, unul dintre cei mai buni basiști din țară, care activează chiar și în trupe de jazz. Discret până la timiditate, evitând sfios confruntările decisive cu viața, „Teiu” pare să prefere popasul ezitant pe la răscruci, acolo unde, de regulă, există măcar o fântână – în cazul lui, chitara bass. Muzica doar îl îndeamnă și îi asigură evadări în inefabil, deci în starea lăuntrică, bine ferecată, pentru a fi ținută secretă, în care își permite să fie el însuși.

Alexandru „Teiu” Teişanu, unul dintre cei mai buni basişti din ţară – Toy Machines

„Bucovina Rock Castle”, devenită legendă, din pricina ucigătoarei pandemii Flutur-Barbă, îi datora și lui, și celorlalți colegi de trupă, un necuprins de recunoștință – chestie deloc „bucovineană”; la fel, „Bucovina Acoustic Park”, alt festival prin care generațiile care vin puteau șterge colbul platitudinii și ignoranței de pe relicva penibilă a prezentului. Suceava, însă, mai plată ca niciodată în ignoranța ei, îl va izgoni și pe el, ezitările lui „Teiu” fiind între perspectivele așezărilor românești cu adevărat vii, Cluj-Napoca sau București.

Teiu, Buzu şi Sebi de la Toy Machines

Dar toate acestea nu contează, din moment ce, prin cântec, „Teiu”, aidoma tuturor celorlalți, a devenit părtaș într-o comunitate mondială a muzicii, în care prietenia nu-i vorbă în vânt, ci reper fundamental al aflării de sine.

La mulți ani, „Teiu”,

și Dumnezeu să ni te ție

ca să avem și noi o bucurie!