Dragusanul - Blog - Part 20

s-a întrupat natură pe aici?

Radu Bercea n33

*

fiţi fericiţi, căci universul cântă

şi cu lumină sacră vă răsfaţă,

iar viaţa fiecăruia e sfântă

şi numai calea uneori se-nvaţă

drept leac definitiv pentru orbire

şi pentru alte laşe rătăciri

când cântecul începe să înşire

ademenirea cosmicei iubiri,

*

nu ispăşiţi, ci fiţi fără prihană

ca iarba peste care mai păşiţi

şi refuzaţi bicisnica prigoană

a celor ce vă-nvaţă să trăiţi

sub sceptrul lor de călăreţi pe clipe

purtând de-a pururi bezne la oblânc

fiindcă aveţi din naştere aripe

pe care le scufundă în adânc

*

doar cei ce vă refuză fericirea

şi tot pocnesc prin suflete din bici,

chiar nu vedeţi că şi dumnezeirea

s-a întrupat natură pe aici?


“Poezia care cântă” la… Vatra Dornei

Coperta POEZIA CARE CANTA 1

*

Click pe copertă, dacă doriţi să o răsfoiţi

*

Poezia care cântă este aceea care îl determină pe muzician să devină poet, pentru că desluşirile dumnezeieşti îl obligă la ritmicităţi armonioase de sunete, la inefabilul liric şi la picturalul spectacolului scenic.


dar nu-mi mai pasă, fiindcă o să plec

Radu Bercea Catarge

*

presimt că-n toamnă se va rupe lanţul

şi zidurile toate au să cadă

ca să înceapă cât mai cosmic dansul

sub fluturatul giulgiu de zăpadă

şi-abia atunci, zvâcnind de libertate,

aripa se va-ntoarce în lumină

în unduiri care au fost uitate

pe sub prigoana timpului senină

*

şi vor rămâne întristaţi copacii

despovăraţi de noi vremelnicii,

iar cerul sfânt o să înalţe fascii

acolo unde-au fost numai făclii

lumina lor să îmi îndrepte paşii

spre altă-ntemniţare într-un trup

şi de acolo-n alte generaţii

dansând deasupra celor ce le-astup

 *

un dans stupid desfăşuraţi sub stele

cât trageţi universul la edec

şi cântecul se zbate sub podele,

dar nu-mi mai pasă, fiindcă o să plec


VIDEO ZICĂLAȘII – 1870: Hora lui Ionică Batalan

Hora lui Batalan

*

Click pe fotografie, dacă doriți să ascultați „Hora lui Batalan” din 1870

*

Pentru că așa am convenit cu Petrică Oloieru și cu Răzvan Mitoceanu, nu vom publica fonotecările cu partiturile din „Muza Română” a lui Calistrat Șotropa, decât după cele două-trei spectacole, pe care le vor realiza „Zicălașii”, în formulă completă, cea dintâi premieră urmând să se facă, în 7 iulie 2017, începând cu  ora 20, la Vatra Dornei, în cadrul Festivalului „Cântece de peste veacuri”, din Parcul Cazinoului, spectacol pe care îl vom filma și distribui ca atare, inclusiv prin DVD-uri. Am convenit, totuși, ca, din fiecare sesiune de fonotecare, să primesc îngăduința de a vă arăta măcar un singur cântec și am recurs la „Hora lui Batalan”, compusă de lăutarul Ionică Batalan, din Călugărița, cel mai vechi sătuc din comuna Horodnicu de Jos, în care a văzut lumina zilei și celebrul Silvestru Lungoci, al cărui părinte a cântat în taraful de 12 lăutari ai starostelui Batalan. Un staroste celebru și în vechiul Regat, și în ținuturile românești din Austria, care selecta oferte pentru concerte de vară în cele două țări, pe care le primea cu măcar doi ani înainte.

*

În Bucovina lui natală, cercetătorii doctori în etnologie și folclor nu au auzit niciodată despre neîntrecutul violonist și născocitor de cântece Ion Batalan, un artist înnăscut „vrednic de Bucovina”, cum ar fi spus Constantin Loghin, dar cu memoria spulberată de incompetența savanților de specialitate, cum ar zice buzincurismul elitist, din dihorita hai-dâr-dâr societate de astăzi. Iar fonotecarea cântecelor bucovinene, compuse de pleiada de lăutari care au ucenicit cu celebrul Nicolae Picu, deranjează pe toată lumea, pentru că folclorul scos prin piețele chermezelor festivalistice, nu are decât vagi și bicisnice asemănări cu marea muzică bucovineană de peste veacuri.

*

Judecând după asemănările dintre structurile melodice asemănătoare cu cele ale cântecelor „răzășești” sau „boierești”, care s-au păstrat ca atare, majoritatea compozițiilor lui Vindereu și Batalan reprezintă epoca de glorie a cântecului cu adevărat românesc și, tocmai de aceea, după cum spune Cantemir, numit „răzășesc”. Numai că la noi, unde și vinovățiile și meritele se atribuie colectiv, cântecul „răzeșesc” a dispărut, datorită ignoranților savanți, în marea masă a contrafacerilor, pe care o numim folclor. Ascultați, cu atenție, „Hora lui Batalan” și vă veți convinge că piesa aceasta, cu autor cunoscut, înseamnă altceva, caracterizat de noblețe, de suplețe, de… simfonism străveziu în execuțiile de curată rapsodie română, pe care le făceau ignorații lăutari ai Bucovinei de odinioară.


Şi ce dacă plouă? A înflorit iasomia!

A inflorit iasomia

*

Răzvan Mitoceanu aştepta, exersând la vioară, în clasa profesorului Petru Oloieru, care plecase după un microfon, iar Nicolae Gabriel Sandu şi Lucian Căluşeriu, instalau cele necesare unei fonotecări video şi audio. Petrică Oloieru a sosit imediat, din ploaia de afară, şi, dintr-odată, universul s-a umplut de iasomie înflorită, odată cu revărsările de ecouri duioase ale cântecului popular “Tudoriţă Nene”, mult mai liric şi mai tulburător, în varianta primară, de pe la 1870, a legendarului lăutar Ion Batalan din Călugăriţa, cântec minunat, care avea să se desfacă, ulterior, în Bucovina, în două cântece de nuntă distincte, unul al lăutarilor solcani Gheorghe Chiciu şi Ion Ienciu, celălalt al neîntrecutului zicălaş din Vicove, Alexandru a lui Vasile Bujdei.

*

Flămând şi însetat de repertoriul pierdut al lui Grigori Vindereu din Suceava, îmi las sufletul în voia clătinării de ape lipezi pe care o săvârşesc dumnezeieşte cântecele lui, reînviate de bagheta magică a lui Răzvan Mitoceanu (arcuş? poate pentru fraieri) şi de ritmicitatea surryannyia (iluminarea, în sanscrită) a ţambalului lui Petrică Oloieru. Lângă mine, monument al tăcerii universale, Gabi Sandu se înfruptă din aceeaşi împărtăşanie şi mi-i puţin necaz pe el că are parte de acelaşi răsfăţ al sufletului ca şi mine. “Hora Dornenilor”, “Hora Gura Sucevei” şi “Hora Rodica”, atestate ca fiind creaţii ale lui Grigore Vindereu (eu suspectez şi “Sârba Corăbiasca”, şi “Hora Văduvioarelor” de acelaşi statul, după construcţia melodică, dar dovezi încă nu am), ne eliberează de încleştarea încrâncenată a timpului şi ne vindecă doar cu iasomie în floare.

*

Luni, când vom fonoteca alte piese, îl vom avea invitat pe Mihai Hrincescu, ca să-şi poată alege piesele vocale pe care le va cânta la Vatra Dornei, dar eu deja i-am încredinţat, doar ca sugestie de pururi necunoscător, cântecele “De-am avut, de n-am avut”, “Fă-mă, Doamne, cărăruşă”, “Lelişoară, lele dragă” şi “Mândruliţă sprâncenată”, în vreme ce, pentru Constantin Irimie, am reţinut, deocamdată, “Nu-s parale, nu-s parale, nu-s parale” şi “Aolică, ce văzui!”.

*

Una dintre cele mai luminoase zile ale vremelniciei mi-a străbătut, astăzi, sufletul şi mintea, curăţindu-mi-le de toate cele pământeşti. Mulţumesc, Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu!

*

Zicalasii 1 Razvan Mitoceanu

Zicalasii 2 Razvan Mitoceanu

Zicalasii 3 Razvan Mitoceanu

Zicalasii 4 Lucian Caluseru si Gabi Sandu

Zicalasii 5 Nicolae Gabriel Sandu

Zicalasii 6

Zicalasii 7 Petru Oloieru

Zicalasii 7 Petru Oloieru

Zicalasii 8

Zicalasii 9

Zicalasii 10

Zicalasii 11

Zicalasii 12

Zicalasii 13

Gata, m-au lăsat bateriile aparatului foto, dar nu-i bai! În câteva luni, după ce postează pe SEAP, cum cer, bătuţi în cap, fugarii judeţeni de responsabilitate, îmi cumpără Centrul Cultural “Bucovina” alte două baterii!

*


Pagina 20 din 783« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »