Dragusanul - Blog - Part 20

Bucovina, 1918: „Cu magic avânt de eroi” (I)

The Times, 1918. Şi iarna regele împarte decoraţii

 

Cursul real al evenimentelor Unirii Bucovinei cu Țara nu prea coincide cu ceea ce știm din istoriografie. Întâlnesc, în „Monitorul Bucovinei” de la sfârșitul anului 1918, documente premeditat ignorate de istorici, precum „Hotărârile adunării reprezentanților poporului român din Bucovina din 27 Octomvre nou 1918”, cu conformitatea certificată de Bodnarescu și Flondor, în care unirea nu viza deloc România, ci pe „Românii din Transilvania și Ungaria”, hotărârea cu nr. 1 stabilind următoarele (sublinierile îmi aparțin, dar și punctuația corectă):

 

„I). Reprezentanții poporului Român din Bucovina, întruniți astăzi, în ziua de 27 Octomvrie 1918, în Capitala Bucovinei, se declară, în puterea suveranității naționale, constituantă a acestei țări Românești.

II). Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede, spre acest scop, în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania și Ungaria.

III). Spre a conduce poporul Român din Bucovina și a-i apăra drepturile și spre a stabili o legătură strânsă între toți Românii, constituanta instituie un consiliu național de 50 membri.

Acest consiliu ne va reprezenta, prin mandatari, și la conferința de pace și, în afară de el, nu recunoaștem nimănui dreptul de a hotărî sau trata asupra poporului român din Bucovina.

IV). Constituanta respinge cu hotărâre orice încerare care ar ținti la știrbirea Bucovinei, dorește însă să se înțeleagă cu popoarele conlocuitoare”.

 

The Times 1918. Serviciul religios în Armata Română

 

O altă hotărâre, cea cu nr. 2, din 12 Noembrie 1918, „Către poporul român”, semnată de Președintele Consiliului național, Dr. Iancu Flondor, și de secretarul Dr. Radu Sbiera, fiul lui I. G. Sbiera, autorul celei mai bune gramatici a limbii latine, dar un poet atât de mediocru, încât l-a dezamăgit chiar și pe temeinicul său prieten, Sextil Pușcariu, spune că bucovinenii au hotărât „să stăpânească singuri țara lor Bucovina”.

 

„Rezbelul mondial, lupta gigantică a dreptății și libertății în contra militarismului și imperialismului asupritor, a dat naștere și libertății națiunilor subjugate.

Românii bucovineni, folosindu-se și ei de dreptul suveranității naționale, recunoscut acum în toată lumea, au hotărât, în Constituanta lor din 27 Octombrie 1918, să stăpânească singuri țara lor Bucovina, sfântul lor pământ strămoșesc.

Fostul guvern austriac s-a opus la această cerere îndreptățită, a cedat însă forței Rutenilor. Astfel a trecut puterea țării în mâna Rutenilor și s-a dezlănțuit, în urmă, anarhie peste toată țara.

 

În fața acestor împrejurări, Consiliul național, reprezentanța legitimă a poporului român, a fost nevoit să recurgă la ajutorul fraților din Regat, cerând intervenția oastei românești.

Majestatea Sa Regele României, răspunzând la această cerere întemeiată, a dispus intrarea armatei în țară.

Spre a restabili dreptatea și ordinea, Consiliul național a luat, în ziua de 10 Noembrie, în seamă stăpânirea țării și va exercita puterea prin Guvernul său.

Locuitorii acestei țări de altă naționalitate sunt provocați, chiar în interesul lor bine înțeles, să se supună acestui Guvern, care va ști să ia în considerare interesele lor firești”.

 

 

A treia hotărâre din aceeași zi de 12 noiembrie, semnată tot de Iancu Flondor și de Radu Sbiera, proclama starea de asediu „asupra ținutului Cernăuți, asupra tot nordului Bucovinei, de pa Prut, până la Nistru, precum și asupra districtelor Vijnița, Vășcăuți, Siret, Rădăuți și Storojineț. / Toți locuitorii sunt provocați să predea Comandamentelor de jandarmerie celor mai apropiate, până în decurs de 24 ore de la publicarea acestei hotărâri, toate armele și munițiile aflătoare la ei. / Contravențiuni față de acest ordin se vor pedepsi în modul cel mai aspru, conform legii marțiale”.

 

Echivocul, ba chiar duplicitatea comunicatelor oficiale, care ascund opţiunea languroasă a elitelor bucovinene ale vremii faţă de o „confederaţie a statelor dunărene”, adică faţă de un fel de imperiu austriac modern, excludea varianta unirii cu România, până la ananghie, adică la alesul „între două rele”, cum formula Sextil Puşcariu. Dar haideţi să vedem ce se spunea în discursurile patrioţilor bucovineni,  în interminabilele discuţii din 12 noiembrie 1918, când armata română se afla în Cernăuţi, ca să desluşim şi dincolo de criptografiile înşelătoare ale discursurilor oficiale.

 

S-a vorbit mult despre „constituanta” din 12 noiembrie (hotărârea nr. 4), care nu a fost, în ciuda titlului pompos de „lege fundamentală provizorie asupra puterilor ţării Bucovina”, decât o legitimare, în zece puncte, a puterii legiuitoare şi executive, care are doar o simplă sugestie, care nu angajează la şi cu nimic relaţiile viitoare cu România, în Art. IX prevăzându-se că „privitor la responsabilitatea şi urmărirea guvernului se va aplica în analogie legea corespunzătoare a Regatului României, dacă în cazul dat nu se va fi promulgat o lege specială”. Oricum, o uşoară înclinare spre sentimente mai bune faţă de Regatul României avusese loc, tot în 12 noiembrie, când s-a declarat Consiliul naţional cameră legislativă, cu Dionisie Bejan preşedinte, cu Eusebie Popovici (tatăl poetului T. Robeanu), Nicu Vasilovschi şi Vasile Alboi-Şandru vicepreşedinţi, şi George Bancescul director al biroului prezidial. Guvernul, condus de Iancu Flondor, care îndeplinea şi atribuţiuni de ministru al justiţiei, îl avea pe Dori Popovici, cel care ameninţa, în 1916, că, împreună cu „gospodarii câmpulungeni”, va sparge capetele dorobanţilor români, dacă vor intra în Bucovina, ministru de interne, iar celelalte portofolii recompensau celebrităţi ale vremii, indiferent de sentimentele lor reale faţă de românism. Cinstit vorbind, dacă ar fi avut câştig de cauză Austria, în afară de Sextil Puşcariu, ministru de externe, şi în guvernul acela am fi întâlnit pe „finanţe şi ad interim apărarea ţării Dr. Nicu Flondor, agricultură George Sârbu (clericul sucevean care denunţa cu furie de „dezertorii” Ion Grămadă, Dimitrie Marmeliuc, Aurel Morariu etc., în vremea războiului, care „trădaseră” Austria, alegând să moară pentru România Mare – n. n.), instrucţiune publică Dr. Radu Sbiera, culte Dr. Ipolit Tarnavschi, comerţ şi industrie Dr. Maximilian Hacman, sociale şi alimentare publică Dr. Vasile Marcu, lucrări publice şi reedificări Aurel Ţurcan, comunicaţiune, poştă şi telegraf Cornel Tarnovieţchi, salubritate publică Dr. Octavian Georgian”.

 

Formula aceasta „statală” de tip „te faci frate cu dracul, până treci puntea”[1] a fost prefaţată de lungi discuţii despre „peripeţiile acestor zile”, determinate de faptul că, deşi „Românii bucovineni ar fi fost unica naţiune austriacă, care ar fi dus loialitatea” până la capăt, dacă nu ar fi fost agitaţiile pripite şi voit intimidante ale ucrainenilor. Expresia aceasta, a lui Iancu Flondor, prin care românii Bucovinei erau consideraţi „naţiune austriacă” şi nicidecum românească, am întâlnit-o atât de des şi spusă de atâtea personaje, în trecutul Bucovinei istorice, încât am şi respectat-o, pentru că ea consacra un nivel de viaţă. Vă pot da multe exemple de români bucovineni din armata austriacă, retraşi din faţa năvalei ruseşti în Moldova şi care rugau să fie trimiţi în Bucovina pe la Vatra Dornei, ca să-şi poată apăra, în continuare, ţara.

 

Bucovina avea un ţap ispăşitor, care-i compensa, ba chiar anula toate păcatele duplicităţii, în persoana lui Aurel Onciul, fiul celui mai important arheolog biblic din lume, Isidor de Onciul, el însuşi un publicist austriac important, dar un politician veşnic inspirat, începând de la mobilizarea de voluntari români pentru armata austriacă şi de la mitingul „gospodarilor” la Suceava, prin care se cerea intrarea Regatului României în război, de partea Austriei, şi sfârşind cu înţelegerea cu ucrainenii, pentru o guvernare post-belică alambicată a Bucovinei. Tonul stigmatizării lui Onciul l-a dat, în timpul dezbaterilor, unul dintre foştii săi partizani, Scalat, care s-a spălat pe mâini cu pretextul că politica lui Aurel Onciul „nu corespunde vederilor mele naţionale româneşti”, apoi Vasile Bodnarescul, susţinând că l-a întâlnit pe Onciul la Iaşi, după 27 octombrie, afirma că ar avea probe pentru două chestiuni diametrale: 1). „s-a încumătat a se prezenta guvernului român cu nişte documente, cerând ca guvernul român să nu trimită trupe în Bucovina” şi 2). ar fi propus guvernului român „să trateze el cu Românii bucovineni pentru alipirea Bucovinei la România (strigăte: ruşine!). A iscălit actul aşa: Dr. Onciul, administrator al Moldovei de sus”.

 

În aceleaşi zile, în care „patrioţii români austrieci” încă ezitau să se înfăţişeze drept „patrioţi români români”, în sarcina lui Aurel Onciul a fost pusă şi necesitatea instaurării stării de asediu”, Iancu Flondor declarând, tot fără probe, ca şi Vasile Bodnarescul: „Ca preşedinte al Consiliului naţional însă pot spune ce intenţiune am în decretarea stării de asediu. Cum ştiţi domniile voastre toţi, venind  de la armată sau de la cadre, mulţi oameni au luat arme, muniţii, explozibili. Aici e situaţiunea critică. Domniile voastre ştiţi că, la o simplă schimbare de guvern, dar mai ales acum, se dezlănţuiesc patimi ce pot duce la complicatului serioase. Generalul Zadic a cerut, deci, ca populaţia să se dezarmeze, şi de aceea chiar le­giunea polonă s-a dezarmat, cu toate că Polonii ne sunt prieteni. Aveam alternativa: ori intră Românii şi se sta­bileşte ordinea prin  dezarmarea populaţiei, ori Românii nu intră. Căci iată! Dl Onciul îl ameninţase pe dl ge­neral Zadic, zicând: „Dacă vei trece Siretele, vei da de rezistenţă, iar dacă vei intra în Cernăuţi, va curge sânge”. De aceea dl general a cerut dezarmarea. Nu este iertat să se facă abuz de arme. Dl. general a cerut să se de­clare starea de asediu în toată ţara. Eu am rugat să se proclame ea numai acolo unde va trebui. Şi la cererea specia­lă a dlui Grigorovici am cerut ca în Cernăuţi, unde populaţiunea s-a purtat foarte liniştit, să nu se decreteze starea de asediu. Dl. Grigorovici a întrebat: reacţie ori democraţie? Răspund: nici una, nici alta. E vorba numai să se restabilească ordinea. Guvernul va veni cu un program şi atunci lumea va judeca, dacă e reacţiune sau democraţie”.

 

Primele semne ale unui românism român de circumstanţă s-au arătat, în rândul elitelor bucovinene, abia în 13 noiembrie nou, când, la pomposul serviciu divin, la care asistau şi ofiţeri români, în frunte cu generalul Zadic, „fericitele şi marele timpuri ce le trăim s-au solemnizat” prin interminabile şi înflăcărate cuvântări. „Apoi urmă, între vii aclamaţii, defilarea unui grup de ofiţeri români bucovineni şi a unităţilor armatei române apărute. Cu paşi tineri, repezi şi vânjoşi, şoimi din plai şi din şes, parcă zburau soldaţii români pe dinaintea ochilor, cu magic avânt de eroi. Muzica militară română execută marşul defilării”[2].

 

 

[1] „Guvernul austriac ne-a refuzat nouă puterea ce am cerut-o; a dat-o însă soi-disant silit Rutenilor”, zicea Iancu Flondor, în deschiderea dezbaterilor de marţi, 12 noiembrie 1918, publicate în „Monitorul Bucovinei” din 19 noiembrie nou 1918, p. 1

[2] Monitorul Bucovinei, Apare după trebuinţă, Cernăuţi, în 19 noiembrie nou 1918


Comisiile de expropriere şi împroprietărire din Bucovina (II)

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

 

Comisiunea agrară de ocol  Gura Putilei.

 

Preşedinte: Miron Volcinschi, pretor şi şef al ocolului judecătoresc Gura Putilei.

Locţiitor: Ludvig Szylecki, judecător di­strictual, Gura-Putilei.

Reprezentant al Administraţiei: Aurel Percec, prefect, Vijniţa.

Locţiitor: N.  Hladciuc,  maestru  poştal, Gura-Putilei.

Reprezentant al Băncii regionale: Orest Cozac, protopop, Putila.

Locţiitor: Admund Niecras, brigadier di­strictual, Gura-Putilei.

Expert agricol: Gheorghe Berenţan, referent silvic, Vijniţa.

Locţiitor: Florian Jablonschi, brigadier districtual, Putila.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Cajetan Bohosievici, proprietar mare, Milie.

Locţiitor: Stanislaus Bohosievici, proprie­tar mare, Milie.

Inginer hotarnic: Heinrich Hoffenberg, inginer hotarnic, Putila.

Locţiitor: Anton Kozicec, inginer hotarnic civil, Vijniţa.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Cosma Sendru, agricultor, Gura-Putilei, Teodor Chira, agricultor, Putila.

Locţiitori: Ion Dubiac, agricultor, Măriniceni, Eugen Zaremba, agricultor, Măriniceni.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Rădăuţi.

 

Preşedinte: Anton Şesan, consilier de tri­bunal şi şef al ocolului judecătoresc Rădăuţi.

Locţiitor: Constantin Nastasi, consilier de tribunal Rădăuţi.

Reprezentant al Administraţiei: Ilie Maceiovschi, consilier superior de administraţie, Rădăuţi.

Locţiitor: Ilie Stoleriu, comisar, Rădăuţi.

Reprezentant al Băncii regionale: Chiriac Cârstean, învăţător superior Prătăuţii vechi.

Locţiitor: Vasile Mironovici, paroh, Burla.

Expert agricol: Vasile Strătescu, consilier agricol, Rădăuţi.

Locţiitor: Aurelian Voronca, director al Şcolii agronomice Rădăuţi.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Valerian Mironovici, consilier silvic Voivodeasa.

Locţiitor: Aurel Isopescu, maestru silvic, Vicovul de sus.

Inginer hotarnic: Emil Herold, inginer civil, Rădăuţi.

Locţiitor: Carol Hlavin, inginer hotarnic civil, Rădăuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Eugen Sucevan, agricultor, Rădăuţi; Petrea Corfus, agricultor, Frătăuţii vechi.

Locţiitori: Petrea Pitic, agricultor Straja; Simon Popescul, agricultor, Rădăuţi.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Sadagura.

 

Preşedinte: Ion Hahon, pretor şi şef al ocol judecătoresc Sadagura.

Locţiitori: Dr. Edmund Rosenzweig, jude­cător, Sadagura.

Reprezentant al Administraţiei: Dumitru Iliuţ, prefect, Cernăuţi.

Locţiitor: Ştefan Pacor Karstenfels, co­misar, Cernăuţi.

Reprezentant al Băncii regionale: Isidor Hoinic, consilier de contabilitate, Cernăuţi.

Locţiitori: Dr. Aurel Şandru, comisar de Bancă, Cernăuţi.

Expert agricol: Timistocle Prelici, consi­lier agricol, Cernăuţi.

Locţiitor: Vladimir Nicorovici,  preot, Rarancea.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Egon Mustaţa, proprietar mare, Cernăuţi.

Locţiitor: Alexandru Grigorcea, proprietar mare, Serăuţii de jos.

Inginer hotarnic: Stricker Georg, inginer civil, Cernăuţi.

Locţiitor: Josef Heuchert, inginer civil, Cernăuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Vasile Sorohan, agricultor, Toporăuţi; Vasile Lupu, agricultor, Rarancea.

Locţiitori: Petre Doroş, proprietar, Mahala; Ion a lui Nicolai Slaciuc, agricultor, Toporăuţi.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Seletin.

 

Preşedinte: Dr. Artur Hnidei, pretor şi şef al ocolului judecătoresc Seletin.

Locţiitor: Ervin Katz, judecător, Seletin.

Reprezentant al Administraţiei: Pintea Te­leagă, subprefect, Seletin.

Locţiitor: Dr. Ştefan Brailean, comisar, Seletin.

Reprezentant al Băncii regionale: Cornel Scraba, funcţionar comunal, Seletin.

Locţiitor: Naftali Sperber, notar, Seletin.

Expert agricol: Vasile Strătescu, consilier agricol, Rădăuţi.

Locţiitor: Eduard Hofman, brigadier di­strictual, Seletin.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Arcadie Boca, măiestru silvic, Seletin.

Locţiitor: Ioan Antimovici, elev silvic. Seletin.

Inginer hotarnic: Bruno Frenkel, inginer hotarnic de stat, Seletin.

Locţiitor: Carol Hlavin, inginer hotarnic civil, Rădăuţi.

Reprezentanţi al ţăranilor: Ion Chiseliţa, agricultor, Seletin; Ioan Hutopila, agricultor, Şipotele-Sucevei.

Locţiitori: Vasile Mehno, agricultor, Şipotele-Sucevei; Roman Tcaci, agricultor, Seletin.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Siret.

 

Preşedinte: Gheorghe Teleaga, pretor şi şef al ocolului judecătoresc Siret.

Locţiitor: Apolo Patraş, judecător di­strictual, Siret.

Reprezentant al Administraţiei: Teofil Nichitovici, prefect, Siret.

Locţiitor: Leon Goian, comisar, Siret

Reprezentant al Băncii regionale: Toader Bileţchi, învăţător superior, Oprişeni.

Locţiitor: Gheorghe Şotropa, agricultor, Prevorochi.

Expert agricol: Petru Curelar, referent agricol, Siret.

Locţiitor: Eugen Lupu, agricultor, Volcineţ.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Dr. Alexandru Skibnievschi, proprietar mare, Hliboca.

Locţiitor: Gheorghe Flondor, proprietar mare, Rogojeşti.

Inginer hotarnic: Iulius Podhayski, inginer civil, Siret.

Locţiitor: Dimitrie Gramatovici, inginer hotarnic, Siret.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Simion Diaconescu, agricultor, Calafindeşti; Constantin Homeniuc, agricultor, Tereblecea.

Locţiitori: Mihail Cimbru, agricultor, Trestiana, Ion Panţir, agricultor, Petriceni.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Solca.

 

Preşedinte: Dimitrie Andruhovici, pretor şi şef al ocolului judecătoresc, Solca.

Locţiitor: Alois Provazi, judecător distric­tual, Solca.

Reprezentant al Administraţiei: Dumitru Cojocar, prefect, Gura Homorului.

Locţiitor: Ervin Nossek, concepist Gura Homorului.

Reprezentant al Băncii regionale: Gheorghe Neculce, paroh, Solca.

Locţiitor: Chiril Chiraş, cantor, Botoşana.

Expert agricol: Visarie Isopescu, referent agricol, Gura Homorului.

Locţiitor: Ion Tudosan, învăţător superior, Poieni.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Teofil Ivanovici, administrator silvic, Solca.

Locţiitor: Ion Tonigar, preot, Arbore.

Inginer hotarnic: Josef Vinterniţ, inginer hotarnic superior, Solca.

Locţiitor: Ernest Bota, inginer hotarnic civil, Suceava.

Reprezentanţi al ţăranilor: Vasile Buliga, agricultor, Arbore; Dumitru Ungurean, agricultor, Cacica.

Locţiitori: Jacob Ghiaţa, agricultor, Bo­toşana; Gheorghe Hojbota, agricultor, Pârteştii de sus.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Stăneşti.

 

Preşedinte: Ilie Flocea, pretor şi şef al ocolului judecătoresc, Stăneşti.

Locţiitor: Vladimir Danciul, judecător, Stăneşti.

Reprezentant al Administraţiei: Gheorghe Michitovici, prefect, Văşcăuţi.

Locţiitor: Teofil Baloşescul, perceptor, Stăneşti.

Reprezentant al Băncii regionale: Nicolai Tudan, agricultor, Costeşti.

Locţiitor: Ilarion Carbuliţchi, agricultor, Stăneştii de Sus.

Expert agricol: Glicherion Nosievici, referent agricol, Văşcăuţi.

Locţiitor: N. Nicorovici, agricultor, Stăneştii de Jos.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Dionis Samson, proprietar mare, Stăneşti.

Locţiitor: Alexandru Flondor, proprietar mare, Hliniţa.

Inginer hotarnic: Otto Deutch, inginer ho­tarnic de stat, Stăneşti.

Locţiitor: Iosef Müller, inginer civil, Cer­năuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Nasarie Baloşescul, agricultor, Voloca; N. Sirota, agricultor, Bărbeşti.

Locţiitori: Vasile Dumici, agricultor, Vo­loca pe Ceremuş; Alexandru Crăciunescu, agricultor, Stăneşti.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Storojineţ.

 

Preşedinte: Ion Sbiera, consilier de tribu­nal şi şef al ocolului judecătoresc Storojineţ.

Locţiitor: Gheorghe Jemna,  judecător dis­trictual, Storojineţ.

Reprezentant al Administraţiei: Isidor Manescu, consilier superior administrativ,   Sto­rojineţ.

Locţiitor: Dr. Frederic Kuczynski, secretar administrativ, Storojineţ.

Reprezentant al Băncii regionale: Vasile Ungurean, avocat, Storojineţ.

Locţiitor: Ion Gherman, învăţător superior, Budeniţ.

Expert agricol; Orest Prelici, referent agricol, Storojineţ.

Locţiitor: Ilie Vasca,  agricultor, Pătrăuţii pe Siret.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Isidor Janoş, proprietar mare, Panca.

Locţiitor: Gheorghe Medveţchi, proprietar mare, Bobeşti.

Inginer hotarnic: Adrian Onciul, inginer civil, Storojineţ.

Locţiitor: Max Weissel, inginer hotarnic de stat, Storojineţ.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Andrei Carp, agricultor, Iordăneşti; Ion Ungurean, agricul­tor, Suceveni.

Locţiitori: Nicolai Tomiuc, agricultor, Sto­rojineţ; Procopie Lunguliac, agricultor, Ropcea.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Stulpicani.

 

Preşedinte: Nicolai Cortuşan, pretor şi şef al ocolului judecătoresc Stulpicani.

Locţiitor: Wilhelm Praglovschi, judecător, Stulpicani.

Reprezentant al Administraţiei: Alexandru Sbiera, prefect, Câmpu-Lung.

Locţiitor: N. Paproţchi, comisar, Câmpu-Lung.

Reprezentant al Băncii regionale: Orest Bendevschi, preot, Stulpicani.

Locţiitor: Gavril a lui Jon Hutu, agri­cultor, Stulpicani.

Expert agricol: Gheorghe Marcu, referent agricol, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Dumitru Mihalea, agricultor, Floceni.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Liviu Ieşan, administrator silvic, Stulpicani.

Locţiitor: N. Dobrovolschi, administrator silvic, Stulpicani.

Inginer hotarnic: Marcus Şotenfeld, ingi­ner hotarnic de stat, Stulpicani.

Locţiitor: Iohann Krotky, inginer hotarnic civil, Stulpicani.

Reprezentanţi al ţăranilor: Jon Gemănar, agricultor, Doroteea; Alexie Petre Flocea, agri­cultor, Negrileasa.

Locţiitori: Gheorghe Mihalea, agricultor, Slătioara; Toader a lui Jon Robaniuc, agri­cultor, Floceni.

 

 

Comisiunea  agrară de ocol Suceava.

 

Preşedinte: Ion Avram, consilier superior de tribunal, Suceava.

Locţiitor: Eusebie Zaharovschi, judecător districtual, Suceava.

Reprezentant al Administraţiei: Dr. Nico­lai Lupu, prefect, Suceava.

Locţiitor: Octavian Bărgăuan, concepist, Suceava.

Reprezentant al Băncii regionale: Amfilochi Ţurcan, învăţător superior, Mihoveni.

Locţiitor: Ion Scolobiuc, cantor, Lisaura.

Expert agricol: Gheorghe Vorobchievici, consilier agricol, Suceava.

Locţiitor: Nicolai Donisă, învăţător supe­rior, Bosance.

Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Nicolai Aritonovici, proprietar mare, Şcheia.

Locţiitor: Dumitru Neculiţă-Popovici, pro­prietar mare, Costâna.

Inginer hotarnic: Iancu Popescu, inginer civil, Suceava.

Locţiitor: Necolai Găitan, inginer hotarnic civil, Suceava.

Reprezentanţi ai tiranilor: N. Verestiuc, agricultor, Liraura; N. Gafenco, agricultor, Romaneşti.

Locţiitori: N. Marmeliuc, agricultor, Liteni; Ilie Iacoban, agricultor, Comăneşti.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Văşcăuţi.

 

Preşedinte: Vasile Giurumia, pretor şi şef al ocolului judecătoresc, Văşcăuţi.

Locţiitor: Onoriu Aniuk, judecător distric­tual, Văşcăuţi.

Reprezentantul Administraţiei: Gheorghe Michitovici, prefect, Văşcăuţi.

Locţiitor: Julian Wolf, secretar districtual, Văşcăuţi.

Reprezentantul Bacii regionale: Gheorghe Vihovici, administrator financiar, Văşcăuţi.

Locţiitor: Teodor Rusnac, agricultor, Ceartoria.

Expert agricol: Glicherion Nosievici, referent agricol, Văşcăuţi.

Locţiitor: Tit Tudan, agricultor, Costeşti.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: N. Bohosievici, proprietar mare, Banila pe Ceremuş.

Locţiitor: Stino della Scala, proprietar mare, Călineşti pe Ceremuş.

Inginer hotarnic: Heinrich Schmidt, inginer civil, Cernăuţi.

Locţiitor: Otto Doutsch, inginer hotarnic de stat, Văşcăuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Mihail Colotelo, Vilaucea; N. Darie, agricultor, Văşcăuţi.

Locţiitori: Toader Leviţchi, agricultor, Ceartoria; N. Cozman, agricultor, Banila pe Ceremuş.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Vatra ­Dornei.

 

Preşedinte: Victor Tomaşciuc, consilier de tribunal şi şef al ocolului judecătoresc Vatra Dornei.

Locţiitor: Erich Botuşan, judecător distric­tual Vatra Dornei.

Reprezentantul Administraţiei: Dimitrie Lumicean, subprefect Vatra Dornei.

Locţiitor: Petru Forfotă, primar Vatra-Dornei.

Reprezentantul Băncii regionale: Samuil Ioneţ, învăţător superior, Dorna Candrenilor.

Locţiitor: Gavril Chiruţă, agricultor, Vatra Dornei.

Expert agricol: Gheorghe Marcu, referent agricol, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Vasile Mihal, învăţător, Iacobeni.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Silviu Dimitrovici, maestru silvic, Vatra Dornei.

Locţiitor: Emilian Jemna, asistent silvic, Vatra Dornei.

Inginer hotarnic: David Stern, inginer ho­tarnic superior, Vatra Dornei.

Locţiitor: Nicolai Hluşcu, inginer, Câmpu-Lung.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Filip Giosan, agricultor, Ciocăneşti; Iile Nacu, agricultor, Vatra Dornei.

Locţiitori: Andrei Bruju Donisă, agricultor, Dorna Candrenilor; Gavril Vasiluţ, agricultor, Poiana Stampii.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Vij­niţa.

 

Preşedinte: Eugen  Halip, consilier de tribunal şi şef al ocolului judecătoresc Vijniţa.

Locţiitor: Atanasie Fedorovici, judecător districtual, Vijniţa.

Reprezentantul Administraţiei: Aurel Percec, prefect al judeţului Vijniţa.

Locţiitor: Dr. Ladislaus Kveton, secretar de administraţie, Vijniţa.

Reprezentantul Băncii regionale: David Muntean, paroh, Mihova.

Locţiitor: Toader Bujor, funcţionar, Vij­niţa.

Expert agricol: Gheorghe Berenţan, re­ferent silvic, Vijniţa.

Locţiitor: Vasile Zavadiuc, învăţător su­perior, Milie.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Kajetan Bohosievici, proprietar mare, Milie.

Locţiitor: Stanislaus Bohosievici, proprie­tar mare, Milie.

Inginer hotarnic: Lazar Rauchwerger, in­giner hotarnic, Vijniţa.

Locţiitor: Schloime Geller, inginer ho­tarnic civil, Cernăuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Nicolai Hrebiuc, agricultor, Berhomet pe Ceremuş; Petru Mazurec a lui Simion, agricultor, Ispas.

Locţiitori: Tihon Onufreiciuc, agricultor, Câmpu-Lungul Rusesc; Ostafi Klem Hrabniţchi, agricultor, Vijnicioara.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Zastavna.

 

Preşedinte: Mihail Ţimpău, consilier de tribunal şi şef al ocolului judecătoresc, Zastavna.

Locţiitor: Vladimir Smerecinschi, judecător, Zastavna.

Reprezentantul Administraţiei: Vladimir Iliuţ, prefect, Zastavna.

Locţiitor: Ion Rapf, concepist, Zastavna.

Reprezentantul Băncii regionale: Leon Onciul, agricultor, Cuciurul Mic.

Locţiitor: Petre Zeman, agricultor, Horoşăuţi.

Expert agricol: Gheorghe Dracinschi, învăţător, Tăuteni.

Locţiitor: Onufrei Mihaiciuc, agricultor, Vadu-Nistrului.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Mihail Romaşcan, proprietar, Pohorlăuţi.

Locţiitor: Julian  Balasinovici,  proprietar mare, Zastavna.

Inginer hotarnic: Josef Stadler, inginer hotarnic superior, Zastavna.

Locţiitor: Vinzenz Eckel, inginer, Cernăuţi.

Reprezentanţi al ţăranilor: Dumitraş Semeniuc, agricultor, Zastavna; Dumitru Onofrei Ostapovici, agricultor, Zastavna.

Locţiitori: Mihai Jon Cabiuc, agricultor, Zastavna; Jurchif Tvardovschi, agricultor, Za­stavna.

 

(Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 3-8).


Comisiile de expropriere şi împroprietărire din Bucovina (I)

Ilie Cazacu, la Londra

 

În urma deciziunii ministeriale, semnată de ministrul pentru Bucovina, istoricul Ion I. Nistor, au fost validate comisiile de expropriere şi împroprietărire pentru toate localităţile Bucovinei, iar baza aceasta de date este extrem de importantă, pentru că, pe lângă numele prefecţilor, preşedinţilor de tribunale şi judecători, ale marilor proprietari, experţi etc., întâlnim şi numele unor ţărani legendari, precum Ştefan Blându din Bosanci, membru al Comisiei Centrale sau Isidor Andronicescu, marele scripcar din Fundu Moldovei, cel care, împreună cu fluieraşul Ilie Cazacu şi cu dansatorii din Breaza, avea să farmece Londra, spre sfârşitul perioadei interbelice. Întâlnim, de asemenea, printre nume, chiar şi viitori „reformatori” ai agriculturii prin colectivizare, dar pe ei vă las să-i identificaţi singuri. Un singur lucru vreau să vă mai spun: în Bucovina, ca şi în întreaga Românie Mare, exproprierea a însemnat cumpărarea diferenţei de peste o sută de hectare de către statul român şi vinderea parcelelor, cu acelaşi preţ, sătenilor. Chestia asta nu au vrut să o afle autorii „pachetelor de legi ale proprietăţii”, care, prin restituiri în întregime, au împroprietărit a doua oară nişte indivizi care nu moştenesc România Mare, dar o pradă de-a mai mare dragul.

 

 

Numiri şi înaintări

 

No. 2405 din 10 Octomvrie 1919. / Deciziune ministerială.

Noi, ministru secretar de Stat, delegat al Guvernului pentru administraţia Bucovinei, având în vedere articolul X al înaltului decret Regal No. 3715 din 18 Decemvrie 1918 şi adaosul la acest articol (decretul Regal No. 2848 din 5 Iulie 1919, publicat în Monitorul Oficial No. 65 din 8 Iulie 1919); / În virtutea articolelor 38 şi 43 din decretul-lege de reformă agrară pentru Bucovina No. 3871 (M. O. No. 113 ex. 1919), în urma propunerii secretarului-şef pentru Agricultură şi Domenii,

 

Decidem:

Art. I. Se numesc în comisia agrară centrală urmă­torii domni (a se vedea tabela alăturată):

Art. II. Se numesc în comisiunile agrare de ocol următorii domni (a se vedea tabelele alăturate):

Art. III. Dl secretar-şef pentru Agricultură şi Do­menii este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei deciziuni. // Ministrul-delegat: (ss) Dr. I. Nistor.

 

 

Comisiunea agrară centrală.

 

Preşedinte: Iorgu G. Toma, consilier la curtea de apel.

Locţiitor: Dr. Cornel Gheorghian, consilier la curtea de apel.

Reprezentanţii administraţiei: Filaret Do­boş, secretar-şef la agricultură; Ion Balmoş, director, general la secr. lucrărilor publ.; Teofil Gramatovici, director general la secr. cult.

Locţiitor: Dr.  Ion Ionaşcu, secretar de administraţie.

Judecători: Dr. Vas. Bodnărescu, consilier la curtea de apel; Gheorghe Iacubovici-Boldişor, consilier de tribunal; Sig. Kas. Jasilkowski, consilier de tribunal.

Locţiitor: Constantin Dracinschi, consilier de tribunal.

Reprezentanţii băncii regionale: Dr. Vasile Marcu, director general al băncii regionale; Dr. Aurel Morariu, avocat; Teodor Tovarniţchi, director al casei de economii din Câmpulung.

Locţiitor: Dr. George Seleschi, avocat.

Experţi agricoli: Ing. Eugen Motrescu, inspector general agricol; Longhin Nuţu, inspector agricol; Ing. Max Hoffmann, inspector agricol.

Locţiitor: Rudolf Lux, inginer-şef hotarnic la tabula ţării.

Reprezentanţii proprietarilor expropriaţi: (1 reprezentant al autorităţii bisericeşti şi 2 ai proprietarilor mari): Dr. Radu Grigorcea, proprietar mare; Nicolai Gorzycki, proprietar mare; Dimitrie Dan, con­silier consistorial.

Locţiitor: Ing. Ion Cuparencu, director general 1, Director al bunurilor fondului religionar.

Reprezentanţii ţăranilor: Ştefan Blându, agricultor Bosancea; Alexandru Buburuzan, agricultor Mănăstirea Homorului; George Un­gurean, agricultor Gălăneşti, Vasile Alboi-Şandru, agricultor Câmpu-Lung; Axapi Nichita, agricultor Ostriţa; Teodor Burla, agricultor Cireş.

Locţiitor: Timotei Bujor, agricultor Berhomet pe Siret; George Vascan, agricultor Vrânceni.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Boian

 

Preşedinte: Epaminonda Bocancea, con­silier de tribunal şi şef al ocolului judecăto­resc Boian.

Locţiitor: Isidor Kotlar, judecător, Boian.

Reprezentantul Administraţiei: Dumitru Iliuţ, prefect al judeţului Cernăuţi.

Locţiitor: Wilhelm Pompe, secretar de administraţie, Cernăuţi.

Reprezentantul Băncii regionale: Ştefan Nedelcu, învăţător superior, Toporăuţi.

Locţiitor: Vasile Chelbea, agricultor, Ma­hala.

Expert agricol: Temistocle Prelici, con­silier agricol, Cernăuţi.

Locţiitor: Victor  Zaharovschi, paroh, Mahala.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Dr. Iosef Gottlieb, proprietar mare, Boian.

Locţiitor: Alfred Kraus, proprietar mare, Suliţa Nouă.

Inginer hotarnic: Samuel Fischer, inginer civil, Boian.

Locţiitor: Anton Stanzl, inginer, Cer­năuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Chiriac Cuciurean, agricultor, Boian; Alexandru Grigoraşciuc, agricultor, Buda.

Locţiitori; Ieremie Bujeniţă, agricultor, Cotul Ostriţei; Dimitrie Tureac, agricultor, Lehăcenii Tăutului.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Câmpu-Lung.

 

Preşedinte: Octavian Aurite, pretor şi şef al ocolului districtual, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Francisc Wihard, judecător districtual Câmpu-Lung.

Reprezentantul Administraţiei: Alexandru Zbiera, prefect, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Louis Wenzel, concepist, Câmpu-Lung.

Reprezentantul Băncii regionale: Nistor Andronicescu, agricultor, Fundul Moldovei.

Locţiitor: Nicolai Balan, cantor, Câmp-Lung.

Expert agricol: Gheorghe Marcu, referat agricol, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Mihai Cerchez, forestier, Câm­pu-Lung.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Victor Paşcovici, administrator silvic Pojorâta.

Locţiitor: Gheorghe Dan, administrator silvic, Vama.

Inginer hotarnic: Reus Vasile, inginer civil, Câmpu-Lung.

Locţiitor: Nico Hluşco, inginer hotarnic civil, Câmpu-Lung.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Nistor Porcuţan, agricultor, Câmpu-Lung; Dumitru Maliş, agricultor, Vatra Moldoviţei, Costea Lucan, agricultor, Vama.

Locţiitori: Ion Bărgovan, agricultor, Pojorâta.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Cernăuţi.

 

Preşedinte: Octavian Petrescu, judecător districtual şi şef al ocolului judecătoresc, Cer­năuţi.

Locţiitor: Ion Silion, judecător distric­tual, Cernăuţi.

Reprezentantul Administraţiei: Dumitru Iliuţ, prefect al judeţului Cernăuţi.

Locţiitor: Alexandru Jancovschi, concepist, Cernăuţi.

Reprezentantul Băncii regionale: Ion Bileţchi, revident la Banca ţării Cernăuţi.

Locţiitor: Vasile Nichită, agricultor Corovia.

Expert, agricol: Temistocle Prelici, con­silier agricol, Cernăuţi.

Locţiitor: Grigorie Halip, director agro­nom, Cernăuţi.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Constantin Neculiţa, proprietar mare, Mihalcea.

Locţiitor: Petru Romaşcan, proprietar mare, Şubraneţi.

Inginer hotarnic: Nicolai Mintencu, inginer civil, Cernăuţi.

Locţiitor: Karl Schneider, inginer hotarnic Cernăuţi.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Dimitrie Hnatiuc, agricultor Cuciurul Mare; Cozma Poclitar, agricultor Voloca.

Locţiitori: Pintilie Mintencu, agricultor, Cuciurul Mare; Nicolae Foti, agricultor, Mămăeştii Noi.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Ciudei.

 

Preşedinte: Vasile Rei, consilier de  tribunal şi şef al ocolului judecătoresc Ciudei.

Locţiitor: Iosif Nestmann, judecător.

Reprezentantul Administraţiei: Isidor Măcescu, consilier superior de administraţie, Storojineţ.

Locţiitor: Dr. Friedrich Kucinski, secretar administrativ, Storojineţ.

Reprezentantul Băncii regionale: Mihai Bendevschi, paroh, Crasna.

Locţiitor: Gheorghe Popescu, diriginte şcolar, Ciudei.

Expert agricol: Orest Prelici, referent agricol, Storojineţ.

Locţiitor: Ion a lui Gheorghe Cuciurean, brigadier silvic, Ciudei.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Alexandru Stîrcea, proprietar mare, Crasna.

Locţiitor: Meier Gross, proprietar mare, Banila pe Siret.

Inginer hotarnic: Iosef Kubelka, inginer hotarnic superior, Ciudei.

Locţiitor: Krudowski Stanislau, inginer hotarnic civil, Coţmani.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Pavel Percec, agricultor, Crasna; Dionisie Ciocan, agricultor, Ciudei.

Locţiitori: Vasile Bicer, agricultor, Cupca, Ion Hoinic, agricultor, Banila pe Siret.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Coţmani.

 

Preşedinte: Dr. Constantin Hostiuc, consilier de tribunal şi şef al ocolului judecătoresc Coţmani.

Locţiitor: Oscar Giosan, judecător districtual.

Reprezentantul Administraţiei: Arcadie Lucescu, prefect, Coţmani.

Locţiitor: Gheorghe Rusu, practicant de concept, Coţmani.

Reprezentantul Băncii regionale: Teofil Nedelcu, fost prefect, Cernăuţi.

Locţiitor: Ion a lui Miron Sauciuc, agricultor, Clivodin.

Expert agricol: Porfirie Colomiţchi, referent agricol, Coţmani.

Locţiitor: Eugen Zukowski, directorul şcolii de Agricultură, Coţmani.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Andrei Botuşan, proprietar mare, Lujeni.

Locţiitor: Kasimir Bohdanovici, proprietar mare, Oşehlib.

Inginer hotarnic: Octavian Coca, inginer, Cernăuţi.

Locţiitor: Iosef Charvat, inginer civil, Coţmani.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Nicolai Boşniac,  agricultor,  Coţmani; Doroftei Spaniuc, agricultor, Şipeniţ.

Locţiitori: Vasile Sorohan, agricultor, Coţmani; Andrei Crauciuc, agricultor, Stăuceni.

 

 

Comisiunea agrară de ocol Gura Homorului.

 

Preşedinte: Dr. Nicolai Sauciuc, pretor şi şef al ocolului judecătoresc Gura Homorului.

Locţiitor: Norbert Buzek, judecător di­strictual, Gura Homorului.

Reprezentantul  Administraţiei: Dumitru Cojocar, prefect, Gura Homorului.

Locţiitor: Romuald Bubeniczek, comisar, Gura-Homorului.

Reprezentantul Băncii regionale: Ioan Poriuc, secretar comunal, Gura Homorului.

Locţiitor: Ştefan Velehorschi, învăţător, Berchişeşti.

Expert agricol: Visarie Isopescu, referent agricol, Gura Homorului.

Locţiitor: Filimon Belei, secretar agricol, Gura Homorului.

Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Alfred Calmuţchi, proprietar mare, Baiaseşti.

Locţiitor: Vasile Halip, consilier silvic, Ilişeşti.

Inginer hotarnic: Emanuel Kulla, inginer hotarnic, Gura Homorului.

Locţiitor: Ernst Bota, inginer hotarnic civil, Suceava.

Reprezentanţi ai ţăranilor: Gheronte Doboş, agricultor, Ilişeşti; Vasile Gvinda, agricultor, Dragoieşti.

Locţiitor: Ion Ardelean, agricultor, Capu Codrului; Gheorghe Vodă, agricultor, Baiaseşti.

(Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-3).


Bucovina Unirii cu Ţara

Zadik, citind proclamaţia, la Cernăuţi, în 11 noiembrie 1918

 

Întâmplarea face să dau peste o mărturie foarte puţin cunoscută: „Monitorul Bucovinei”, foaie oficială a „guvernului Bucovinei”, care „apare după trebuinţă”, sub autoritatea poetului şi dramaturgului Constantin Berariu, începând cu data de 14 noiembrie nou 1918 şi până în primăvara anului 1922, timp în care sunt prezentate informaţii importante despre alcătuirea corpurilor profesorale şi ale comisiilor de expropriere şi împroprietărire din fiecare localitate bucovineană, precum şi despre reorganizarea administraţiei, informaţii deloc vehiculate de către istoriografie şi cu atât mai puţin de către autorii de monografii. Şi am decis să adun acele mărturii, având ezitări doar asupra ostenitoarei înşiruiri de demagogii, pe care Nicolae Iorga o anticipase cu precizie (estimase inexact doar atitudinea mitropolitului, care a fost mai obedientă chiar şi decât cea a lui Dori Popovici – primul ministru secretar de stat, împreună cu Petru Groza, ca recompensă pentru „bâtele” folosite împotriva prestigiului dorobanţului român), încă din 1916, dar în cele din urmă am decis să copii şi să răspândesc şi astfel de penibilităţi (pentru cunoscători), transformate în „glorioasă istorie aniversară” de către pigmei electorali ai democraţiei noastre în veşnică şi vioaie campanie de „prostit poporul / cu televizorul”. Prin urmare, nu voi comenta circul „centenar” al vorbelor în vânt decât cu reluarea „prorocirii” lui Nicolae Iorga: „Noul şi neexperimentatul moştenitor al Coroanei habsburgice a vizitat Bucovina… „Naţionalistul” Dori Popovici, întors din Bucureşti, unde l-a chemat dorul de noi, a ars tămâia cea mai curată în căţuia de aur a guriţei sale, şi arhiducele a găsit că miroase bine. Chestie de nas! Va să zică, de acum să ne luăm orice gând din partea aceea. Nu ne vor „gospodarii” de la Câmpulung şi nici dl Dori Popovici… Dar se poate să intrăm. Atunci dau sigur următorul lucru: Părintele Repta n-o să binecuvânteze pe feciorii în uniforma României libere. Dar cel dintâi discurs o să-l ţină dl Dori Popovici, iar cele dintâi aclamaţii au să vină de la „gospodari”. Şi mai garantez un lucru: că o să le primim şi o să le răsplătim”[1].

 

Mitropolitul Repta nu doar că s-a grăbit „să binecuvânteze pe feciorii în uniforma României libere”, dar a şi găzduit la palatul naivităţii publice (dacă ar fi să-l parafrazez pe Polybios) pe generalul Zadik şi pe şeful statului său major, colonelul Rovinaru. Pe buze îi rămăsese încă mierea unsuroasă de la vizita Împăratului Carol I, dar mierea asta făcea farmecul tuturor elitelor bucovinene, care au mers la întâlnirea cu eliberatorii ca la oricare alt eveniment monden:

 

Mitropolitul de Repta, uitând de jurământul din 6 august 1917, până în 10 mai 1919, între Ion I. Nistor şi Iacob Zadik

 

Majestatea Sa Regele Ferdinand I cătră Consiliul naţional

 

„În 12 Noemvre nou seara, a sosit următoarea depeşă, cetită de preşedintele guvernului, dl Iancu Flondor, în adunarea Consiliului naţional, întâmpinată de cei prezenţi, stând în picioare, cu aplauze prelungite şi aclamaţii frenetice:

 

„Domnului Iancu Flondor / Cernăuţi.

Cu cea mai adâncă emoţiune şi cu inima plină de bucurie patriotică, primesc ştirea că trupele Mele au intrat în capitala Bucovinei române, aducând ordine şi linişte sufletească pentru toţi acei cari, în aceste momente istorice, au simţit şi au lucrat pentru îndeplinirea visului secular. Îmi închipuiesc bine cum inima voastră caldă de român a tresărit de bucurie patriotică, la vederea tricolorului naţional, purtat de ostaşul român, frate de sânge şi de suflet. Din adâncul inimii Îţi sunt recunoscător pentru munca patriotică ce ai depus şi pentru iubirea de neam ce ai arătat cu atâta bărbăţie. Îţi mulţumesc, cum şi tuturor acelor care te-au ajutat, cu inimă curată, în aceste timpuri măreţe. Să dea Atotputernicul ca tot poporul din Bucovina să găsească mereu ocrotire, dreptate şi libertate sub cutele drapelului naţional. // ss Ferdinand” (Monitorul Bucovinei, Fascicola I, 14 noiembrie nou 1918, p. 1).

 

1917 nov: Kaiser Karl in Bukowina: Cu „unionistul” mitropolit Repta

 

Intrarea armatei române în Cernăuţi la 11 noemvre nou

 

„Ca pe un mire dorit aştepta capitala Cernăuţi in­trarea falnicei armate române. Încă de duminecă multe edificii se împodobiseră cu steaguri tricolore. În piata principală lumea mare adunată era febrilă în aşteptare. Dar spre sea­ră se vesti că intrarea armatei va urma a doua zi.

 

Luni, de dimineaţă, lumea se adună în piaţa prin­cipală, doamnele şi domnişoarele române cu flori, tinerii cu steaguri tricolore, toţi cu căldura entuziasmului in inimi, pătrunşi de măreţia zilei. Membrii Consiliului naţional, în frunte cu marele ro­mân Dr. Iancu Flondor, se adunară în sala de recepţiune din Palatul Naţional Român. Cătră amiază sosiră pri­mele patrule române, întâmpinate de urale şi ploi de flori.

 

Spre întâmpinarea dlui general de divizie Zadic şi a statului major al diviziei fură trimişi domnii Dr. V. Bodnarescu şi Dr. Georgian, însoţiţi de ofiţeri de onoare, dintre ofiţerii români bucovineni. Primite de un indescrip­tibil entuziasm, sosiră automobilele cu dl general Zadic şi colonelul statului major dl Rovinaru, însoţiţi de domnii trimişi spre întâmpinare. Între ploi de flori şi en­tuziaste aclamaţii de „Trăiască Regele României mari!”, „Trăiască România mare!”, „Trăiască Armata Română!”, mult doriţii soli ai dezrobirii fură conduşi în sala de recepţiune din Palatul Naţional.

 

Aici urmară clipele celei mai mari înălţări sufleteşti, aşteptate cu dor de aproape un secol şi jumătate. Sublimă emoţiune pătrunse pe cei prezenţi şi dl Iancu Flondor vorbi:

 

Domnule General! / Ca preşedinte al Consiliului naţional, am datorinţa să bineventez falnica Oaste Românii la intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei ţări ce păstrează în sânul său sfintele moaşte ale marelui nostru Domn Ştefan.

 

Suntem pe calc să întregim iară moştenirea lui – România mare! Sufletul lui nemuritor e în mijlo­cul nostru! Resimt un sfânt fior ce trece prin inimile noa­stre! Dară nu este dat fiinţei omeneşti de a fixa în grai viu o astfel de simţire. Numai o rugăciune fără cuvinte, care se înalţă la ceruri, îi poate cores­punde întrucâtva.

 

Domnule General! / Daţi-mi voie să vă bineventez aşa cum o fac doi fraţi iubitori, care, după o lungă şi dureroasă despăr­ţire, se întâlnesc, spre a nu se mai despărţi niciodată! O fac, deschizând braţele mele şi strângându-vă la piept”.

 

Urmează înduioşătoarea îmbrăţişare între dl Flondor şi dl general Zadic, care se sărută lung şi cu ardoare, iar jur-împrejur ochii lăcrimează.

 

„Domnilor! / Acum să mulţumim, din adâncul inimilor noastre, celui mai mare şi mai bun Român al veacului nostru: Maiestatea Sa, Regele nostru Ferdinand I. Tră­iască!”.

 

Frenetice strigăte de „Trăiască!” însoţiră alocuţiunea, participanţii lăcrimau şi se îmbrăţişau de bucurie, iar corul „Armoniei”, condus de dirigentul lui, dl Constantin Şandru, execută Imnul Regal al României. Solemn şi sublim pătrundeau accentele imnului în inimi.

 

Domnul general Zadic răspunse: / „Onoraţi cetăţeni ai Bucovinei!

În urma dorinţei Comitetului naţional bucovinean, Maiestatea Sa Regele şi Ţara României au răspuns chemării şi au adus ajutorul armatei române, pentru ca liniştea acestei ţări să nu fie turburată. Sosind, aduc salutul cu iubire frăţească şi, pot să spun, cu iubire de mamă al României libere cătră ţara Bucovinei!

 

În aceste momente, gândul meu se înalţă cătră Dumnezeu şi-i adresează mulţumirile României mari, că a scos sfânta dreptate la suprafaţă. Pentru despărţirea Bucovinei a trebuit să curgă sânge şi să cadă un cap de Domn, pentru re-împreunarea ei însă n-a curs nici un pic de sânge. / Să strigăm cu toţii: Trăiască România mare! / Trăiască Bucovina! / Trăiască regele Ferdinand I!”.

 

Un torent de aplauze şi nezăgăzuite strigăte de „Trăiască!” întrerupseră şi însoţiră răspunsul dlui general Zadic. Corul „Armoniei” execută imnul „Salut armatei române”, imn nou, scris de C. Berariu şi compus de C. Şandru, ascultat cu sfinţenie de cei prezenţi. Membrii Consiliului naţional, mai mulţi ofiţeri ro­mâni bucovineni de onoare şi şeful nou creatului birou ul presei, dl C. Berariu, fură prezentaţi dlui general Zadic şi dlui colonel Rovinaru. Apoi dl general şi dl colonel, însoţiţi de persoane de distincţie şi ofiţeri bucovineni români de onoare, plecară la Palatul Arhiepiscopal, unde, la invitarea I. P. S. Sale mitropolitului Vladimir Repta, fură instalaţi dl general, împreună cu statul major al diviziei. Consiliul naţional a expediat următoarea depeşă:

 

„Maiestăţii Sale Regelui României / Iaşi /

Astăzi, la orele unsprezece din zi, intrând falnica Armată a Regatului României în capitala Cernăuţi, întâmpinată de entuziasmul general, aducem Maiestăţii Voastre, plini de credinţă şi iubire, omagiile Bucovinei eliberate. Trăiască Regele României mari! / Consiliul naţional din Bucovina / Iancu Flondor”.

 

Paralel, femeile române au expediat următoarea depeşă: „Maiestăţii sale Regina Maria / Iaşi

 

În clipa înfăptuirii visului de unire prin intrarea falnicei Armate române în Cernăuţi, femeile române din Bucovina aduc Reginei lor, cătră care gândul lor s-a îndreptat atât de adesea în cursul acestui război, omagiul lor de dragoste şi devotament. / Elena de Popovici, prezidenta societăţii doam­nelor române din Bucovina, Victoria Gaina, Olga Grigoroviţă, Dr. Aspasia Luţia,Veronica Procopovici, Eleonora Puşcariu, Pulcheria Tarnavschi”.

 

Armata română îşi făcu intrarea prin piaţa princi­pală în mod triumfal, între ploi de flori şi nesfârşite aclamaţii ale lumii adunate. Corul „Armoniei” execută, de pe peronul edificiului municipal, Imnul Regal român şi alte cântece naţionale. După trecerea armatei, publicul a format spontan un imposant cortegiu, ce parcurse, cu cântări şi strigăte entuziaste, stradele principale ale oraşului; porni la Palatul Arhiepiscopal, unde se făcură mari ovaţii înaintea generalului Zadic şi colonelului Rovinaru, apăruţi pe marele balcon al palatului, însoţiţi de arhimandritul de scaun P. S. Sa Verobchievici şi alte persoane distinse. „Trăiască România mare!”, „Trăiască Regele Ferdinand I!”, „Trăiască Armata română!” răsunau necontenit, pentru prima dată între zidurile somptuoasei clădiri a pala­tului arhiepiscopal.

 

Cortegiul se reîntoarse în piaţa principală, unde, la sunete­le unei muzici, se încinse o horă naţională până în seară. Astfel se sfârşi o zi mare de pregătire pentru sub­lima faptă a unirii tuturor românilor într-o Românie mare” (Monitorul Bucovinei, Fascicola I, 14 noiembrie nou 1918, pp. 3, 4).

 

Hora Unirii, la Cernăuți – de fapt, Hora Junimii, compusă de Constantin cavaler de Buchenthal

 

[1] Nicolae Iorga, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, pp. 124, 125


Dreptul valah, în corespondenţa lui Enzenberg

Enzenberg

Tentativele istoriografiei româneşti de recuperare a regulilor dreptului valah (Valaskim) s-au bazat, de refulă, pe frânturile de mărturii despre valahii din sudul Poloniei, care cereau să fie supuşi judecăţii conform acestui cod de legi, considerat „pravilă” sau „obicei al pământului”, dar arareori s-a făcut legătura între codul de legi al pelasgilor, în folosinţă şi la greci, datorită „numeroşilor pelasgi”, care le-au întărit supremaţia balcanică – după cum sublinia Herodot, şi pe vremea lui Homer. În „Iliada” există, de altfel, pravila „răscumpărării capului”[1], identic aplicată şi în vremea lui Ştefan cel Mare[2], dar şi peste câteva alte veacuri[3]. Copiştii mărturiilor lui Pitagora au copiat greşit, drept „beleagine” specificul regulilor ancestrale, care erau „belasgine” sau „pelasgine”, adică pelasge, ele fiind născocite de „bărbatul cel mai integru, Anu”, ulterior transformat în „Sfântul Cer”, datorită înmormântării „în cer”, care se practica în vechime la toate populaţiile lumii, iar „străbunii din ceruri” ofereau urmaşilor totul, inclusiv legislaţia.

 

Prin reconstituire, după urice, pot fi identificate şi alte elemente ale dreptului pelasg = dreptul valah, mai ales în privinţa proprietăţii, al cărei statul este reglementat de jure vicinitas, deci de dreptul întâietăţii la cumpărare al neamului celui mai apropiat, şi poate fi desluşit, prin deducţii, destul de corect din urice. Dar există, spre surprinderea mea, presupun că şi ale altora – altminteri ar fi existat cărţi pe această temă, şi o explicare punctuală a acestei „pravile”, în care, pe baza întrebărilor puse de al doilea guvernator militar al Bucovinei, Enzenberg, au fost lămurite, de către divanul lui Constantin Dimitrie Moruz Vodă, regulile străvechi ale „obiceiului de mo­şii şi alte pricini ca aceste ale pământului”, spre a fi de folos, în cârmuirea cu dreptate, noilor stăpânitori ai nordului Moldovei.

 

Cum, probabil, mai există şi alte mărturii despre Valaskim, uitate prin colbuitele pagini ale cărţilor vechi, voi deschide o rubrică dedicată temei, DREPTUL VALAH, ca să pot pune la dispoziţia celor interesaţi, începând de astăzi, elementele care să îngăduie reconstituirea pravilei, deci a „legii din strămoşi”.

 

*

 

Carte de la Mariea Sa Vodă, cătră Ghinaral Maior Enţinberg. – Răspuns.

 

„Prietineasca carte din Fevruar 1, cu dum­nealor aceşti doi ofiţeri am luat, şi pentru răspunsul ce să cere la partea aceea, pe câte­va ponturi a pravilei, şi a obiceiului de mo­şii şi alte pricini ca aceste ale pământului, de care Comisia de acolo are trebuinţă, toate pre larg am înţeles, şi fiind că după cum am şi mai scris, din partea noastră, de-a pururi buna armonie şi prieteşugul megieşesc nestrămutat să păzeşte, iată că şi la aceste întrebări s-au făcut de la Divanul nostru răspunsul pe fieştecare pont, după ale pra­vilei şi obiceiul pământului urmări, pentru acel fel de pricini de moşii de acolo, şi al­te ca aceste, după cum înscris pe lângă aceasta, s-au trimes, arătându-se pre larg.

1782, Fevruarie 19.

Doc. Nr. 291, pachet XXII; A. R.

*

Nouăsprezece întrebări din partea guvernului Bu­covinei, cum se arată mai jos, pe număr.

*

Întrebările din partea guvernului Bucovinei:

1). Târgurile cele trei ce sunt în Bucovina, şi peste tot pe moşiile stăpânitorului ţării, după cum mai întâi a fost hotărât, de se vor găsi în vreun izvod, şi sunt hotarnice asupra lor?

Răspunsurile din partea Divanului Moldovei:

1). În vremile vechi a stăpânirii Moldo­vei, au fost condici întru care se află înscrise nu numai pricinile oraşelor şi a moşiilor, ci şi hotarele lor, cum şi alte pricini ale ţării, care, din vremelnicele întâmplări de prăzi şi de robii, ce sunt ştiute de toate megieşiile ţării Moldovei, toate acele condici s-au pră­pădit şi nu se mai află, fără numai din testamentele şi hrisoavele ce au dat luminaţii Domni din locul domnesc, danii ce să putea înţe­lege după cum vor fi scriind, cum şi din hotarnice care, mai pe urmă, din poruncă dom­nească s-au făcut după vremi, după ştiinţa stăpânirii.

 

2). Moşiile ce se stăpânesc din vremile vechi şi moşiile ce le-au dăruit Domnit, de a fost obicei să se arate prin scrisori şi semnele hotarelor, şi de se poate găsi, în Arhiva Iaşului, hotarnice şi scrisori de acest fel?

2). Tot locul ţării Moldovei, dintr-un început loc domnesc, au fost, şi la locu­rile unde s-a socotit ca să fie târguri, le-au numit şi le-au făcut târguri, cu loc împre­jur îndestul, spre îndestularea orăşenilor, şi în condicile vechi, ce s-au pomenit mai sus, or fi fost şi semnele hotarelor, măcar că şi din locurile târgurilor, încă şi târguri întregi, mai pe urmă stăpânitorii Domni au dat da­nie cui au vrut, cu ispisoace gospod (voievodale – n. n.) de stăpânire, cum şi toate moşiile ce se stăpâ­nesc din vremile vechi, şi mai pe urmă de luminaţii Domni, sunt date danie cu hrisoave domneşti, după slujba şi cinstea fieştecăruia, pe cât a voit Domnul, şi la unele din testamentele Domnilor au fost arătate şi sem­nele hotarelor, dar nu la toate; iar la Condi­cile cele vechi, care s-au prăpădit, după cum mai sus s-a pomenit, or fi fost pe larg înscri­se, atât pricinile, cât şi semnele hotarelor tu­turor moşiilor, însă din întâmplările tulburărilor, multe ispisoace vechi şi mai noi s-au prăpădit, şi pe urmă, după încredinţate dovezi şi vrednice mărturii de stăpânire, a rămas temeinică stăpânirea fieştecăruia; iar Arhiva Moldovei de hotarnice, de scrisori şi de alte pricini nu se află, din vremelnicele întâmplări, precum mai sus s-a arătat.

 

3). Veniturile podurilor şi alte venituri ce au fost Domneşti, de le-au stăpânit Domnii înşişi; sau cu scrisori le-au dat altora?

3). Veniturile podurilor şi alte venituri de moşii, ce au fost domneşti, în câtă vreme au fost Domneşti s-au strâns şi veniturile lor pe sama domnească, de cei rânduiţi de Domni pristavi; iar după ce, dintr-acele moşii cu păduri şi cu alte venituri, le-au dat luminaţii Domni, dintr-un început şi până acum, danie cui au vrut, a luat acel cu daniile şi veniturile podurilor şi alte venituri, şi se stăpânesc şi până acum de acel care le au.

 

4). Un stăpân de moşie, ce nu are copii sau moştenitori, de are putere a face cu moşiile sale ce-i va fi voia, adică de a putut lua pe un străin, să-l facă moştenitor pe moşiile lui, fără voia Domnului ţării, şi când vreunul fără moştenitor moare, şi pe altul n-a făcut moşteni­tor pe moşiile sale, şi nici diată n-a făcut, cui se cade se rămână moşiile acelea?

4). Cel ce nu are copil sau alţi moşte­nitori este volnic a face moştenitorii pe moşiile sale şi pe un străin, fără de a lua voie şi de la Domnul ţării; iar când va muri fără de moştenitori, adică de nu va avea rude, şi nici pe altul străin n-a apuca a-l face moştenitor pe moşiile lui, nici diată nu va fa­ce, atuncea moşiile şi toată averea lui rămâ­n ale stăpânitorului ţării.

 

5). Când face vreunul diată, ce trebuinţă este să mai facă, şi de poate fieştecare stăpân de moşie să facă diată sau are osebire unul de altul?

5). Fieştecare om slobod şi neoprit de pravilă poate să facă diată pe averea sa, care diată este dator să o încredinţeze spre dovadă cum că este chiar a lui, ori cu însuşi a lui iscălitură, şi cu vrednici de credinţă marturi, ori şi numai cu însuşi a lui iscălitu­ră, fiind adevărată şi fără de prepus, însă cel mai puţin păzind a treia parte din averea sa pentru moştenitor, după pravilă.

 

6). De face cineva vreo împărţeală moşte­nitorilor săi, în viaţa sa, şi a făcut vreunuia dintr-înşii strâmbătate, de rămâne acea împărţeală în puterea ei; adică părintele ce stăpâneşte o moşie, care se cade se rămână în moştenire,atât părţii bărbăteşti, cât şi femeieşti, şi el sau a depărtat pe fată, sau au dat ficiorului, sau pe ficior l-au depărtat, şi a dat fetei?

6). Poate fieştecine, în viaţa sa, să facă împărţeala lucrurilor lui moştenitorilor săi, după a lui însuşi voinţă, şi altă nu se caută, nici să socoteşte, fără numai dacă pe vreunul dintr-aceşti moştenitori l-a făcut desăvâr­şit moştenitor ori i-a lăsat atâta parte, care nu are nici o analogie cu părţile celorlalţi, ori de au dat numai din cele mişcă­toare, şi nu şi din cele nemişcătoare, şi nu va arăta pricina în scris, atunci împărţeala este fă­ră tăria sa.

 

7). Un stăpân de moşie părintească de poate să vândă moşia sa de istov? Şi copiii lui, făcându-se de vârstă şi cunoscând că acea vânzare s-a făcut în păgubirea lor, şi măcar de nu şi este arătat în zapisul de vânzare ce a fost făcut părintele lor, ca să poată copiii lui răscumpăra, au putere copiii să răscumpere, au ba?

7). Un stăpân poate se vândă moşia sa cea părintească de istov, şi de vor fi copiii lui fără de vârstă, şi sub stăpânirea tatălui lor, şi în zapisul de vânzare nu va scrie, ca să poată răscumpăra copiii, după ce vor veni la vârstă, nu pot să răscumpere.

 

8). Un stăpân de moşie, căzând la datorie sau având altă trebuinţă şi voieşte să vândă mo­şia sa de istov,  de este dator, prin ştirea judecăţii, să facă ştire neamului său şi răzeşilor şi a cere de la neam sau răzeşi de voiesc să-i dea preţul moşiei, şi vânzând moşia, de pot, după vremi, moştenitorii lui să-i dea acel preţ, ce a dat neamul lui sau răzeşii, sau străinii părinţi­lor lor, şi să răscumpere moşia, şi până la câtă vreme pot să aibă volnică răscumpărare?

8). Cel ce va cădea la datorie sau pen­tru altă trebuinţă va vrea să vândă moşia sa, are datorie să întrebe, întâi pe fii săi, în­să de vor fi de vârstă, şi pe neamuri, şi pe răzeşi, şi când nu vor vrea aceia să o cum­pere, atunci poate să o vândă şi la străini; iar când nu va înştiinţa pe fiii săi, de vor fi de vârstă, şi pe neamuri şi pe răzeşi, atunci fiii, de vor fi de vârstă, sau neamurile sau ră­zeşii, după ce vor afla de vânzare, au voie, până în patru luni, după pravilă, şi până în şase luni, să tragă judecata şi să răscumpere; iar de nu vor afla de vânzare, nici or şti nimica, şi până la 10 ani au voie să tragă judecata şi să răscumpere, însă încredinţându-se judecătorul că n-au aflat mai înainte, şi sorocul acest de zece ani este la cei ce nu vor fi înstrăinaţi din pământul lor; iar când mo­şia se va vinde pentru datorie, din porunca judecăţii, la mezat, atunci n-are datorie să întrebe nici pe fii, nici pe neamuri, nici pe răzeşi, nici pot să mai răscumpere, fiind vân­zare cu publicaţie.

 

9). Când o moşie a pus-o oarecine zălog, cu soroc, cu această hotărâre, că de nu va plăti banii la sorocul arătat, să rămână moşia de istov,  neputând să o mai răscumpere, de rămâne acest fel de interesat contract în puterea sa sau zapisele ce se fac între cumpărător şi vânzător, şi nu se fac înaintea judecăţii, de rămân în puterea lor au ba?

9). Moşia sau orice lucru nemişcător se va pune zălog cu hotărât soroc, ca, neplătind banii, să rămână de istov, de nu va da stăpânul moşiei al doilea zapis cu desă­vârşită vânzare, sau acel ce ţine zălogul de nu va avea cartea judeţului, întru care să arate că s-a dat acel zălog de istov, atunci zapisul cel de zălogitură nu are nici o tărie, şi oricând, ori acel ce au pus zălogul, ori moştenitorul şi neamurile lui, pot să dea banii şi să ia zălogul; iar zapisele ce se fac între cumpărători şi între vânzători, de nu vor fi făcute nici înaintea judecatei, din oareşicare pricini, şi vor fi încredinţate cu iscălituri, oameni vrednici de credinţă, au tă­ria lor.

 

10). Când, din întâmplare, nu poate cineva să arate dovezi şi scrisori pe moşia ce o stă­pâneşte, dar stăpâneşte moşia sa cu odihnă, până la câţi ani poate să-i slujească stăpânirea lui, spre dovadă că este dreaptă a lui?

10). Pentru cei ce stăpânesc moşii şi nu au dovedi, scrisori, până în zece ani, stă­pânind cu pace şi cu bună credinţă (adică că nu ştie la cugetul său cu vreo asupreală sau năpăstuire stăpânirea sa), nefiind lipsiţi din pământul lor, a tot cel ce stăpâneşte, cât şi cel ce vrea să tragă judecată peste zece ani, rămâne temeinică stăpânirea; iar la cei ce lipsesc din pământul lor, şi va fi stăpânire cu bună credinţă până la douăzeci ani; iar la rea credinţă (adică cel ce stăpâneşte, de ştie la cugetul său că este cu asupreală şi năpăstuire stăpânirea sa), atunci de nu vor fi şi lipsiţi din pământul lor, sau de vor fi lipsiţi peste 30 ani, rămâne temeinică stăpânirea.

 

11). Când unul a stăpânit moşia sa cu odihnă, peste suma anilor hotărâţi, şi, după vremi, vine altul cu bune scrisori asupra acelei moşii, ci­ne, după obiceiul pământului, rămâne stăpânitor: cel ce a stăpânit atâţia ani sau cel ce poate cu scrisorile dovedi că ar fi moşia lui?

11). De vreme ce, din adese vremelnice tulburări, ce s-au întâmplat în ţara aceasta, mulţi n-au putut avea purtare de grijă pen­tru moşii şi alte averi ale lor, pentru aceia, dar, prescripţia, la asemenea pricini de întâmplări, după obiceiul pământului, se socoteşte până la 30 ani; iar de se va dovedi că cu năpăstuire şi lăcomie stăpâneşte, atunci nu se soco­teşte numărul anilor.

 

12). De este vremea prescripţiei, adică până la 30 ani sau mai mult sau mai puţin, atât la boieri sau la Mănăstiri sau mazili ruptaşi, totdeauna, sau vreo deosebire, fiindcă osebit este cunoscut că, în vremile tulburărilor, scrisorile boierilor au căzut în mâinile mazililor, şi a mazili­lor în mâinile boierilor, şi acum mulţi ca aceştia, care fără de dreptate ţin scrisorile cu care se folosesc, atât cu veniturile, cât şi cu sloboziri ce s-ar cădea să aibă cel adevărat stăpân?

12). Hotărârea judeţului se socoteşte pen­tru toţi de obşte, tot într-un chip, nefăcând deosebire, după rânduiala prescripţiei, a ani­lor stăpânirii, care s-au arătat la al 10-lea pont, cum şi pentru scrisori, după cum s-a arătat la al 11-lea pont; iar pentru lucrurile bisericeşti, paragrafia, adică prescripţia hotărăşte până la 40 ani să poată trage ju­decata.

 

13). Şi fiind cunoscut că, în vremile tulbu­rărilor, mulţi mazili ruptaşi s-au făcut stăpâni de moşii, cu unii ca aceştia, după obiceiul pământului, ce se cade să se facă ?

13). Din mazilii ruptaşi sau oricine care, în vremile tulburărilor, s-au făcut stăpâni de moşii, asemenea, după rânduiala prescrip­ţiei, ce s-au arătat la al 10-lea şi la al 11-lea pont, rămâne să se socotească.

 

14). La pricinile de hotare, când nu se găsesc hotarnice în scris, de se ţine stăpânire până la sorocul prescripţiei, fiindcă niciodată, la pricini de hotare, nu se socoteşte prescripţia?

14). Pricinile de hotare, când nu vor fi încredinţate hotarnice în scris, fiindcă stăpânirea la pricini de hotare nu să socoteşte hotărârea anilor prescripţiei, rămâne după mărturiile megieşilor, şi altor oameni vrednici de credinţă să se îndrepte hotarele, după cum s-au stăpânit; iar când nu sunt nici marturi ca se poată şti hotarele, după cum au umblat din (vechi) veac, atât la o parte, cât şi la alta, atunci acele moşii cu pricină, fiind alăturea, se măsoară la un loc, şi se împart întocmai; iar mai pe urmă, când vreo parte va găsi pe moşia sa hotarnică adevărată în semne, atunci va stăpâni după a lui încredinţată hotarnică.

 

15). De câţi ani trebuieşte să fie moştenito­rul, să aibă voie a lua moştenirea părintească pe sama sa, şi cu moşia sa să poată face ce va vrea,  şi pentru dânsa să se poată judeca?

15). Moştenitorul, de nu va avea părinţi, de la 14 ani înainte, având epitrop, poate să se judece şi să facă orice va vrea cu ave­rea sa, prin ştirea şi voia epitropului, şi orice va face cu averea sa este statornic, însă de va fi epitropul ne-viclean şi cu credinţă; iar de la 25 ani, înainte, nu are trebuinţă de epitrop şi rămâne moştenitorul însuşi de si­ne stăpânitor, şi poate să facă ce va vrea cu averea sa, însă de nu va avea părinţi, du­pă hotărârea pravilei.

 

16). Când satul A. a plătit pentru satul B. o sumă de bani, pentru o moarte de om, şi a luat pentru acei bani o bucată de moşie, de nu este acea bucată de loc luată ca un zălog, şi cu vremea să se poată întoarce banii, şi să-şi ia moşia înapoi?

16). Părţi de moşii ce se vor afla luate pentru moarte de om şi nu vor fi scrisori, întru care să se arate că s-au dat ca un zălog, de vor fi date de istov, prin cartea judeţului, rămân temeinice, iar unde vor fi cărţi de la judeţ, se socoteşte stăpânirea a celor 30 de ani, după hotărârea prescripţiei.

 

17). Locurile cele deşarte ale târgurilor de pot să le dea târgoveţii, din voia lor, altor oa­meni, fără de a cere voie de la stăpânul ţării, şi fără de a lega pe cel ce i-a dat locul, ce să plă­tească stăpânului ţării pentru loc, adică cumpărătorul de are să plătească ceva şi cui pentru loc, şi de este cumpărătorul boier, de poate să se apere cu prerogativa sa şi pe moşiile stăpânitorului ţării, sau la cheltuielile târgului să dea şi el ajutor, şi de au fost mai înainte ţăran, pentru că s-a făcut târgoveţ, de are să plătească pentru aceea ceva şi cui?

17). Din locurile cele deşerte ale târguri­lor, pe care să nu fi avut casa sa mai îna­inte, pe acel loc nu poate să-l dea sau să-l vândă altuia, neavând tăria sa, fiind loc domnesc; iar care va fi avut mai înainte casa sa pe acel loc sau şi acum, de va avea poate să-l vândă; sau să-l dea cui va vrea, măcar de nu va avea nici carte domnească pe acel loc, fiindcă din întâmplările turburărilor, de multe ori părtinindu-se târgurile, şi luminaţii Domni, vrând ca să se locuiască târgurile iarăşi la loc, au dat cărţi deschise de obştie cu hotărâre, că oricine va veni să locuiască la târguri, să fie volnici a-şi face ca­se şi dugheni şi locul se rămână al lui de is­tov; şi după puterea acelor luminate cărţi, ce s-au dat de obştie, a rămas locul al lor, şi rămân şi vânzările de la unul, la altul, iarăşi temeinice şi stătătoare, şi atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul, nu rămân îndatoriţi cu vreo dare stăpânului ţării pentru loc; iar la cheltuielile târgurilor, care vor fi prin şti­rea rânduitului dregător, au să răspundă nu­mai târgoveţii birnici, ţărani; iar boiarii, cu prerogativa lor, sunt apăraţi de toate şi în tot locul, şi cel ce a fost mai înainte ţăran şi pe urmă s-a făcut târgoveţ, nu are să plă­tească nimănui nimic pentru aceia, fără nu­mai birul lui, după cislă; fiindcă târgoveţul ţăran birnic nu are deosebire de ceilalţi ţă­rani, afară din bresle.

 

18). Armenii şi jidovii de au acea drep­tate, a cumpăra moşii la ţară de vecie?

18). Armenii şi jidovii n-au avut după dreptate a cumpăra moşii la ţară de veci, nici au; iar casă şi dugheni, la târguri, au putut şi pot cumpăra; însă armenii nu mai pot cumpăra şi vii.

 

19). De este slobod fieştecăruia a lua lemne de ars sau de alt fel de lemne, din fieştecare codru, şi fără de a se socoti codrii cei slabi şi trebuincioşi şi fără de a cere voie de la stăpânul moşiei sau al codrului?

19). Dumbrăvile şi rădiurile sunt ale stă­pânului locului, şi nimeni, fără de învoiala stăpânului moşiei, nu este volnic a lua lemne sau nuiele, sau a dărâma; iar codrii şi pădu­rile mereie sunt slobode şi are voie fieştecine a tăia şi a lua orice fel de lemne, ne-oprit de nimeni şi fără de plată, însă numai locuito­rii ţării aceştiea; iară cei de prin locurile me­gieşilor sunt opriţi după firmanul împărătesc, însă unde or fi sate pe sub codri şi păduri, alţii străini nu sunt volnici a tăia lemne pen­tru trebuinţa lor, împrejurul acelor sate, iar mai înăuntru pot să taie şi să ia.

 

Din luminată porunca prea Înălţatului Domnului nostru Măria Sa, Costandin Dimitrie Moruz Voevod, s-au făcut răspunsurile la întrebările guvernului Bucovinei, pentru toate pe larg, după cum se arată mai sus.

Leat 1782, Fevruarie 19.

Ioan Cantacuzin vel Logofăt. / Ştefan Sturza vel Vornic. / Nicolai Roset vel Vornic. / Gheorghe Sturza vel Vornic. / Laskaraki Roset vel Vornic. / Laskaraki Sturza Hatman (Codrescu, Theodor, Uricarul sau Colecţiune de diferite acte care pot servi la Istoria Românilor, Volum XI, Iassi 1889, pp. 252-264).

*

În „alte şapte ponturi de întrebări din partea guvernului Bucovinei”, cu răspunsuri din partea Sfatului voievodului Moruz, tot în 19 februarie 1782, există mărturii şi asupra altor aspecte ale dreptului valah, al „pravilei” sau „obiceiului pământului”:

 

4). De a fost slobod sau de este şi acum obiceiul ca moşiile să se împărţească la răzeşi în bucăţele mici, şi de au avut fieştecare putere pe părticica sa a face cârciumi, velniţă şi mori, prin care se aduceau mari stricăciuni locuitorilor?

4). Moşiile răzeşeşti s-au împărţit şi se împart şi acum în părticele mici, pe câţi răzeşi sunt şi se cuvine fieştecăruia partea sa, şi pe părticica sa este volnic a face fieştecare crăcimă, fiindcă nu aduc stricăciuni, cum şi mori pot să facă, de nu va îneca una pe alta; iar când va îneca una pe alta, atunci nu poate să facă fieştecine moară pe părtici­ca sa, ci numai câte mori vor încăpea pe toa­tă moşia, ca să nu aducă înecătură una, alteia, intrând la acele mori părtaşi toţi răzeşii, câţi or fi fieştecare, după analoghia părticicăi sale, prinzând şi la cheltuială asemenea.

 

5). Cum se rânduiesc mazilii şi ruptaşii, la Mol­dova, să dea birul lor pe părticelele de moşii ce au sau pe averea lor, şi ce privilegii au ace­ştia şi ce sunt datori, atât stăpânitorului ţării sau cătră public să slujească?

5). Dajdia mazililor şi a ruptaşilor nu se socoteşte după părţile de moşii ce au, ci se aşează după putinţă, însă mai cu uşurare de cum plătesc ceilalţi birnici, fiindcă se  află şi în slujbele împărăteşti şi domneşti, fără pla­tă, făcând slujba lor tot aicea, în ţară. Privilegiul ruptaşilor este, fiind aleşi din ţărani cu birul lor deosebit, şi la disetină au deosebire păr la 30 bucate, să plătească boiereşte, iar is­pravnicilor sunt supuşi la toate, şi la greşelile lor au voie ispravnicii să-i şi pedepsească; iar privileghia Mazililor este, fiind aleşi şi mai so­cotiţi, după ruptaşi şi la desetină pe câte bu­cate vor avea drepte a lor să plătească boiereşte, şi ispravnicii n-au volnicie se rânduiască Mazilii la vreo slujbă fără carte dom­nească, din porunca în scris ca să rânduiască şi din Mazili, cum şi la greşalele lor n-au volnicie ispravnicii a-i pedepsi, fără numai a-l trimete la Divan, cu faptele lor în scris, şi de la Divan li se hotărăşte pedeapsa lor.

 

6).   Ce sunt aceia ce se numesc aicea Şleahtici?

6). În pământul Moldovei, nimeni nu s-a numit, nici se numesc cu nume de Şleahtici, iar unii, ce sunt de neamuri vechi, carii strămoşii şi moşii lor au stătut boieri după vremi, cari se cheamă neamuri, şi aceştia sunt deo­sebiţi şi mai cinstiţi din Mazili, având şi în­credinţate dovedi de la Divan şi de la Domni, de alegerea neamului lor, şi privileghia ace­stora este să nu plătească dajdii şi desetina să plătească boiereşte. La unele din porunci şi la slujbele care sunt mai mari, se rânduiesc cu deosebite cărţi domneşti, scrise cătră însuşi ei, iar nu cătră Ispravnici.

 

7). Ce orânduială au argaţii, de poate fieştecare boier sau mazil să ţie argaţi, câţi îi va fi voia, şi aceştia de au vite,  arături şi fânaţe, prin cari fac şi osebită gospodărie, de sunt slo­bozi de bir şi de alte orânduele?

7). Atât boierii şi mazilii pot să ţie ar­gaţi cât le-a fi de trebuinţa, cu tocmală, şi bi­rul argaţilor, fiind însuraţi, plătesc după cislă, la satul unde este legat şi birul; iar fiind holtei şi şezând în casa stăpânului, nu se supără cu birul, iar boierii au deosebit şi liudi scutelnici, daţi de la Domnie, pentru slujba case­lor, după stăpân a boieriei fieştecărui, care scutelnici nu se supăra, nici la o orânduiala ce ar fi pe ţară.

 

Din luminată porunca prea Înălţatului Domnului nostru, Măria Sa Costandin Dimitrie Moruz Voevod, s-au făcut răspunsurile la în­trebările guvernului Bucovinei, pentru toate pe larg, după cum se arată mai sus.

Leat 1782, Fevruarie 19.

Iscăliţi boierii Divanului: Ioan Cantacuzino vel Logofăt. / Ştefan Sturza vel Vornic. / Neculai Ruset vel Vornic. / Gheorghe Stur­za vel Vornic. / Laskaraki Ruset vel Vornic / Scarlatache Sturza Hatman”(Codrescu, Theodor, Uricarul sau Colecţiune de diferite acte care pot servi la Istoria Românilor, Volum XI, Iassi 1889, pp. 266-268).

 

 

[1] „Gloata s-adună-ntr-un loc în sobor, între doi e o sfadă,

dânşii se judecă pentru răsplata cu care să fie

răscumpărat un omor. I-asigură unul că dase

plata, o spune-n vileag; celălalt, că nimic nu primise;

de-asta ei vor amândoi ca judeţul s-aleagă ce crede.

Oamenii strigă, fac gură, fiind pentru unul sau altul,

crainicii însă-i opresc şi fac linişte. Judecătorii

şed la judeţul lor sfânt, pe trepte de netedă piatră;

ia fiecare în mână toiagul strigacilor crainici

şi se ridică-n picioare şi judecă după olaltă.

Stau între dânşii talanţii, doi bulgări de aur, răsplata

judelui, care, rostind judecata, mai drept o să fie” (Homer, Iliada, XVIII, pp. 360, 361).

[2] Un prim exemplu de aplicare a dreptului privat de răzbunare sau compensare, pe seama arbitrajului, specific şi celţilor, dar şi Legilor încredinţate lui Zalmoxe de Hestia, s-a petrecut la Curtea domnească din Suceava, în 14 octombrie 1473, când Ilca, fata lui Petru Ponici, moştenind vinovăţia tatălui său, „nu a tăgăduit această moarte a lui Andriţă, pe care l-a ucis Petru Ponici, tatăl Ilcăi, ci s-a ridicat… şi a plătit în mâinile slugii noastre, pan Petrea stolnic, moartea lui Andriţă” şi, astfel, „prin tocmeală bună şi înţelegere şi pace veşnică”, omorul a fost dat definitiv uitării, Petrea stolnic beneficiind de compensarea bănească, plătită de fata ucigaşului.

[3] Acelaşi tip de compensare, prin arbitraj, se săvârşeşte şi în satele câmpulungene, cel mai sugestiv caz fiind cel judecat în 7 august 1696 şi în 10 mai 1724. În 1695, pentru un „loc după Straje, în faţa Măgurii di cătră satul Pojorâta, care acel loc au fostu a Petrii Tolovanului celui bătrân, care întro vremi au fost giurat Toloveanul cel bătrân cu brazda în cap pentru dânsul” şi „având Tolovanul cel bătrân doi nepoţi, veri primari, şi vrând ei să-ş împărţască acel loc şi neputându-să ei învoi, s-au prelejit di au ucis şi au omorât pe Simion Boza vărul său, tocma pe acel loc, iar cealaltu au pribegit în ţara ungurească”. Deci, pentru un fânaţ din Pojorâta, pe care îl moşteneau de la bunicul lor, răposatul Petrea Toloveanu (care jurase „cu brazda în cap”), doi veri se iau la harţă, iar unul dintre ei este ucis. Celălalt fuge în Ardeal. Omorul trebuia răzbunat sau compensat şi, cum nu mai exista vreun Tolovan, care să răspundă pentru crimă, vinovăţia este atribuită obştii săteşti din Pojorâta, din simplul motiv că pe teritoriul satului ei se săvârşise acel omor cu autor cunoscut. Atunci, în 7 august 1696, pentru că „pentru ace moarte au plătit satul judeţului”, Toader Filimon întoarce banii obştii şi obţine hotarnică, proprietatea astfel obţinută putând fi contestată de vreun Tolovan, dar acesta „fără nici un cuvânt să aibă a da gloabă care se chiamă „hultamo” judeţului, 30 ughi (ducaţi ungureşti) şi 12 oi negre breză cu 12 mei negri breji”.

 


Pagina 20 din 1.126« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »