aspazia munte: cel din urmă cânt
„volumul de versuri al doamnei Aspazia Munte a fost cel mai bun de poezie din câte au apărut semnate de scriitoare, în ultimii trei ani” (Mircea Streinul)
„volumul de versuri al doamnei Aspazia Munte a fost cel mai bun de poezie din câte au apărut semnate de scriitoare, în ultimii trei ani” (Mircea Streinul)
„acesta e poezia lui Dragoş Vitencu şi poezia de la care au pornit
bucovinenii atinşi de neliniştile versului, prin anii 1925-1929”
Cristofor Vitencu, „e-n rugă pentru primăvară“, „hoinărind“ nopţile, la vremea în care „ning stele albe“, pentru a culege miresmele rătăcitoare „pe invizibile cărări“.
un alegoric de substratul mitic cerebral, precum cel din alegoriile nuntirii cosmice,
în care domniţa împăratului ceresc, Luna, ademenită de
Luceafăr (Steaua Ciobanului), se îndrăgosteşte, în zori, de Soare
„Preot al metaforei, rar maestru al cuvântului, Vasile Posteucă a înzestrat literatura românească şi, în special, cea a exilului românesc cu o simţire personală, optimism mesianic, dragoste pentru viitorul neamului, o energie sentimentală impresionantă şi o limbă de o plasticitate barocă, o poezie care răsare din voinţa de trezire a unui neam şi care concurează cu cele mai bune creaţii ale lui Aron Cotruş şi, în parte, le întrece prin virtuozitate verbală şi emotivitate”.