Muzica rock, între legendă şi contemporaneitate
*
Cu întârziere (doar am avut nevoie de vreo zece zile de odihnă, în compania nepoţilor mei), revin asupra Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, cu un foto-reportaj al ultimei seri, cea de sâmbătă, în care, pe scena din şanţul de apărare a Cetăţii Sucevei, avea să evolueze legendara trupă NAZARETH.
*
Precizez, încă din start, că ediţia actuală a festivalului mi-a lăsat un gust amar, prin: 1). suficienţa sucevenilor care au ratat concertul NAZARETH, orientându-se după surse de informare îndoielnice şi nu după acest site, în care precizasem că, funcţie de nevoia de refacere, după un drum lung, legendarii muzicieni scoţieni vor cânta între orele 20,00 şi 22,00 – în nici un caz mai târziu – mă şi bucur, într-un fel, că, datorită suficienţei lor, au luat ţeapă; 2). faptul că publicul majoritar venea din alte ţinuturi şi localităţi româneşti şi nu prea din Suceava; 3). atitudinea incalificabilă a cetăţeanului Rangu, în calitate de prestator de servicii de sonorizare; 4). atitudinea indiferentă, ba chiar ostilă a sucevenilor faţă de valorile care provin din acest oraş (m-a durut să văd atât de puţin public la concertul trupei THE MECHANIX).
*
Orăşelul BUCOVINA ROCK CASTLE
*
Nu vreau să mă pripesc, aşa că nu am să spun mai multe, deşi ne bate gândul (pe mine şi pe muzicienii de la TOY MACHINES şi LUNA AMARĂ) să abandonăm definitiv festivalul, din convingerea că târgul acesta nu-l merită.
*
Sâmbătă, 23 august 2014, s-a probat (iar muzicienii de la NAZARETH aveau să o recunoască franc şi cu o desăvârşită nobleţe) că majoritatea publicului a fost prezent în şanţul Cetăţii pentru festivalul în sine şi nu doar pentru NAZARETH, deşi legendarii muzicieni scoţieni au plăcut şi tinerei generaţii. Convenţia era că ei vor cânta în trei reprize. După prima repriză, i-am rugat pe tinerii din primele rânduri să-i biseze, pentru că vor reveni pe scenă – chestie care s-a şi întâmplat. După a doua repriză muzicală, iar am apelat la tineri, iar ei mi-au răspuns cu francheţe: “Noi nu am venit pentru ei, ci pentru THE AMSTERDAMS şi pentru ALTERNOSFERA“. Ceea ce se poate proba şi prin imaginile care urmează, în această foto-cronică a ultimei nopţi de festival.
*
THE MECHANIX
*
*
*
*
*
TONS OF POWDER
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
NAZARETH
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
THE AMSTERDAMS
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
ALTERNOSFERA
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
PUBLICUL ŞI CULISELE
*
În culise, ni se alăturaseră Lucian Cisibi şi Ionuţ Dărămuş, ambii de la RELATIVE, Laura de la ASTERO, o puzderie de tineri fotografi, câţiva reporteri ai televiziunilor naţionale. Publicul, deşi ignora concertele primelor trupe (cu excepţia lui Mihnea Blidariu şi a băieţilor de la TOY MACHINES, care, în calitate de organizatori, verificau atebţi toate detaliile manifestării), a fost unul minunat, în primea treime dinspre scenă, acceptabil – în a doua treime, şi folcloros – în ultima treime. Publicul, deşi majoritar nesucevean, merită întreg respectul nostru nu doar pentru participare, ci mai alt pentru integrare în spectacol, în trăire.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
