Dragusanul - Blog - Part 122

puzderia de noi crucificări

 

 

vom îmbrăca din nou în crucea nopţii

cămăşile de miri neprihăniţi

şi vom fi dangăt ruginit de clopot

în universul celor fericiţi

care păşesc în sărbători primare

venind pe calea altor sărbători,

dintotdeauna timpul amăgeşte

cu o lumină proaspătă în zori

 

ca să intrăm în cosmica nuntire

cu forţe noi şi cu sporit alean,

în timp ce calendarele presoară

pe crucea nopţii fila unui an

desprins ca o cămaşă de pe umeri

ca să plutească-ncet în necuprins

căci noi rămânem doar învingătorii,

deşi destinul însuşi ne-a învins,

 

dar nu contează, pâinile pe masă

răsfaţă timpul şi-un pahar cu vin

sloboade caii-n straşnice galopuri,

chiar dacă ştim că-mbătrânim puţin,

iar crucea nopţii pare pregătită

în curmezişul cosmicelor zări

să-nalţe-n depărtarea depărtării

puzderia de noi crucificări

 


Alte 30 de cântece vechi ies la drumul mare

 

Eu caut, de ceva vreme, elemente ale Datinii ancestrale şi o largă argumentare, dar mereu şi mereu îmi ies în cale partituri de cântece vechi, mai ales cântece din secolele XVIII-XIX. Şi nu le pot ignora, nu mă pot face că nu le văd. Am prea multe comori pierdute, aşa că mă grăbesc să le pun la dispoziţia cui o vrea să le ia (deşi am de gând să mă ţin de capul lui Răzvan Mitoceanu, să mi le cânte, într-o după-amiază, ca să le ştiu şi eu).

 

 

Există într-o ignorată culegere de folclor, Literatură populară românească, de Nicolae Păsculescu (Bucureşti 1910), şi „30 arii notate de Gheorghe Mateiu, şeful muzicii comunale din Huşi”, care mă interesează în mod deosebit, datorită fondului mitologic primordial, în care Luna sau „Iana Sinziana”, „ţese” primăvara drept „cămaşa soarelui”: „Verde trei smicele, / Sunt nouă argele / Ţeasă Iana-n ele, / Ţeasă Iana-n ele, / La mijlocul lor, / O mică argea, / Ţeasă Iana-n ea, / Ţeasă Iana-n ea”, iar într-o altă variantă: „Într-un ostrov de mare / Ţeasă Iana ţeasă / Sculuri de mătasă / Să facă lui Soare cămaşă”.

 

 

Preluând o teză a lui Aron Densușianu, Vulcănescu precizează că „Numele Ileana derivă din numele grecesc „Ilia – sora soarelui Ilios, care primind sufixul –iana a devenit Ili-ana, iar prin constrângere, Ileana”, cât și de la numele latin Iana sau Diana Iana, sora Soarelui la latini și zeiță a lunii. Iar partea a doua a numelui, adică Cosânzeana, derivă din termenul latin „consens” (= sfătuitor, consilier divin), titlu particular ce se dădea zeilor de sfat ai Olimpului (în număr de 12), dintre care făcea parte și Diana. Din epitetul Iana Consulens sau Iana Consens derivă numele care primește sufixul –ana, Cosentiana, iar prin aspirarea lui t, Cosenzeana, Cosânzeana” (Vulcănescu, Mitologie română, p. 396).

 

 

În colinde, Mircea Vulcănescu descoperea elemente de mitologie arhaică convingătoare: „Ileana / Sânziana / doamna florilor / ș-a garoafelor, / sora Soarelui, spuma laptelui”; „Lună, lună, / vergolună, / vergolună, /… / tu ești mândră și frumoasă, tu ești a nopții crăiasă”; Ileană / Cosânzeană, / tu ești mândră și frumoasă, / a nopții dalbă crăiasă, / tu lucești și strălucești / printre stele feciorești” (Vulcănescu, Mitologie română, p. 397).

 

 

01 Iana Sinziana – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

02 Iana Sinziana – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

03 Vişina – „legendă şi baladă istorică”

05 Mănăstirea Argeşului – „legendă şi baladă istorică”

06 Cântecul naşului – „legendă şi baladă istorică”

07 Antofiţa lui Vioară – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

08 Golea – „baladă haiducească”

09 Miul Haiducul – „baladă haiducească”

10 Miul Haiducul – „baladă haiducească”

11 Ivan Iorgovan – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

12 Voica din Nadolie – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

13 Trei surori la flori – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

14 Marcu Viteazul – „baladă haiducească”

15 Jăman Craiu – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

16 Ghiţă Cătănuţă – „baladă haiducească”

17 Doicin Bolnavul – „baladă haiducească”

18 Constantin Brâncoveanu – „legendă şi baladă istorică”

19 Tănislav – „baladă haiducească”

20 Chira Chira Lina – „baladă haiducească”

21 Corbea – „baladă haiducească”

22 Aguşiţa lui Topală  – „legendă şi baladă domnească”

23 Ibraim – „legendă şi baladă domnească”

24 Fata din frâng – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

25 Zăvălaş Tudor – „legendă şi baladă domnească”

26 Mistriceanul – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

27 Vişina – „legendă şi baladă istorică”

28 Novac Baba Novac – „legendă şi baladă domnească”

29 Neguţa – „legendă şi baladă domnească”

30 Iencea Săbiiencea – „legendă şi baladă domnească”

 

 

Pentru toate aceste partituri, cu cântece din secolele XVIII-XIX, notate de Gheorghe Mateiu din Huşi şi publicate, abia la 1910, în Literatură populară românească, de Nicolae Păsculescu, există şi textele integrale ale cântecelor în aceeaşi carte.

*


Crăciunul, în vechime, la curţile domneşti

 

Datinile, poveştile, muzica şi poezia, sunt archivele popoarelor.

Cu ele se poate reconstitui trecutul întunecat” (A. Russo)

 

Fiecare vreme îşi are obiceiurile sale, care dispar, lăsând loc la altele, şi oricine găseşte tot mai bune obiceiurile din timpul său: de altminteri, ceea ce noi găsim natural, alţii vor găsi ridicol şi oricare ar fi schimbările de datini în sărbători, sărbătorile vor rămâne întotdeauna fazele de bucurie ale popoarelor. Lumea de azi e prea sceptică ca să-şi poată da seama de bucuria ce o simţeau cei vechi în sărbătorile mari. Crăciunul, la curtea domnească, era sărbătorit mai mult ca saturnaliile din antichitate.

 

În ajunul Crăciunului, Vodă mergea la biserică, înconjurat de toţi boieri Curţii; înaintea sa mergea marele spătar, ţinându-i buzduganul; alaiul său ţinea, de la Palat, până la uşa bisericii. Odată intrat în biserică, Vodă asculta toată liturghia şi, la sfârşit, după ce mitropolitul citeşte molifta colivei, marele vistiernic ridica voiniceşte tava cu colivă (un ministru de azi n-ar mai face una ca asta) şi o prezenta întâi mitropolitului şi apoi lui Vodă. Apoi toţi boierii sărutau mâna lui Vodă, care, după ce ieşea din biserică, era întâmpinat de plocoanele vânătorilor Curţii, înşirate pe macaturi, în curtea bisericii, ca cerbi, ciute, iepuri…

 

 

Boieri moldoveni, în portul fanariot al vremii

 

Intrând în spătărie, Vodă primeşte felicitările mitropolitului şi ale boierilor; acolo li se dau la toţi cafea. După boieri, vin călugării cu cântările, care, la ieşire, sunt întâmpinaţi de vel (marele – n. n.) cămăraş, ce tine punga cu galbeni, de bacşişuri…

 

În ziua de Crăciun, alaiul e tot astfel, numai că Vodă se găteşte cu cabaniţă (haină împărătească). În biserică, stau, cu lumânările aprinse în mâini, şi el, şi boierii. După terminarea slujbei, se duce, înconjurat de toată boierimea, la spătărie, acolo marele paharnic, îmbrăcat în caftan şi înfăşurat, de sus, până jos, în tafta roşie, prezintă lui Vodă şi mitropolitului vutcă şi cofeturi, apoi li se dă şi boierilor. Era mare lucru a lua vutcă de la Vodă, pe care lăutarii o găseau deopotrivă cu amorul!

 

Cine la amor nu crede

N-ar mai călca iarbă verde…

Amorul când se-mpreună

Parcă bei vutcă de-a bună.

 

Apoi, aşezându-se cu toţii la masă, li se aduceau, de către marele clucer, mezelicuri din beciurile domneşti, după care li se da câte un coboc de vin şi iar, cu toţii, sărutau mâna lui Vodă.

 

În fine, se începeau şi paharele pentru închinăciune. Cel dintâi era mitropolitul, iar după el, protopsaltul cânta „condacul” şi apoi venea rândul lui Vodă, care, ridicând paharul, se şi auzea bubuitul tunurilor, după care începea meterhaneaua (orchestra muzicală) şi de aci să te ţii trai şi berechet! Protopsaltului i se da un pahar de vin, în fundul căruia se puneau câţiva galbeni. Meterhaneaua nu mai înceta, căci lăutarii ţigani erau mulţi, şi bietul Vodă prindea chef şi, vrând, nevrând, trebuia să audă oraţiuni şi cântice cam de felul următor:

 

 

Măria ta!, nu te supăra,

Ci fii bun a ne asculta;

Îţi vom spune cam multe şi mărunte,

Dar tot lucruri plăcute,

Să fie drag oricui să ne asculte.

 

O sută de ani să domneşti,

Pe duşmani să-i biruieşti,

Pe vrăjmaşi să-i pedepseşti.

Pe turci

Să-i pui în furci,

Pe tătari

Să-i pui în pari,

 

Pe lehi şi pe cazaci

Să-i dai la draci,

Pe unguri şi pe nemţi

Tot acolo să-i trimeţi;

 

Şi aşa mai departe,

Ca toţi să-şi aibă parte,

Şi aşa înainte,

Ca toţi să se-nveţe minte,

Şi aşa, rânduri, rânduri,

Ca toţi să se pună pe gânduri,

 

Dar cu moldovenii tăi

Măcar de or fi răi,

Maria ta, să fii bun cu ei,

Şi de oi vedea unii oi desculţi,

Maria ta, să-i tot asculţi,

 

Căci norocul e cam năzdrăvan,

Face multe pozne într-un an,

Şi ţara e cam nebună,

Face multe pozne într-o lună,

Ba, la îndemână,

Şi într-o săptămână,

 

Iar de nu te-i păzi,

Chiar într-o zi

Multe ai auzi

Şi de-ai zice „lasă-mă să te las”,

O s-o păţeşti şi într-un ceas.

 

Pe de alta parte, Doamna petrecea şi ea, cu jupânesele, în alte camere, nu se lăsa mai prejos. Da şi ea vutcă, cofeturi la (cucoane) jupânese; închina şi ea pahare. Şi marea logofeteasă îi răspundea la închinăciune, şi, după vutcă, i se săruta şi el mâna de către toate jupânesele.

 

Către seară, se începeau jocurile, Domnul cu Doamna şi boierii cu jupânesele. Toate aste petrecerii se urmau trei zile, cu variantele lor.

 

Ce ne păstrează secolul viitor, ce surprize? Nu ştim. În orice caz, însă, alaiurile şi chefurile de la Curţile domneşti şi boiereşti vor rămâne de pomină. Amintirea despre datinile frumoase va fi cu atât mai scumpă, cu cât cineva va avea o natură mai aleasă. Şi cât timp un popor îşi păstrează obiceiurile cele bune şi credinţele strămoşeşti, el merită să trăiască. Căci numai în religie se poate găsi limanul ce în zadar se caută pe pământ. / Paul Panaitescu („Foaia populară”, anul II, nr. 39 din 26 decembrie 1899, pp. 4, 5).


Reţete pentru compoturi

 

Compoturi de caise şi piersici, de pere, de cireşe şi vişine, din Calendarul plugarului 1940.

 


Reţete pentru mâncăruri din carne de pui

 

Pui cu smântână, pui umplut, pui cu conopidă, pui cu ţelină, papricaş de pui, ostropel, borş de pui, ciulama de pui, pui cu roşii, măruntaie cu orez şi pui cu ciuperci.

 

*


Pagina 122 din 1.165« Prima...102030...120121122123124...130140150...Ultima »