Dragusanul - Blog - Part 120

La taifas cu „Ţapinarii”

Deşi ne leagă o veche prietenie, iar prieteniile mele se bazează întotdeauna pe implicări sufleteşti în ceea ce oamenii fac, abia în această seară m-am văzut, după un deceniu, cu „Ţapinarii” Adrian Tănase (în stânga) şi Cozmin Covei (în dreapta), cu ocazia probelor de sunet, pe care le făceau pentru concertul lor de pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Suceava. Între timp, băieţii au devenit taţi, Adrian al unei fetiţe, Cozmin al lui Andrei şi Matei – are doi fecioraşi, au cântat la festivaluri mari de rock şi de folk, muzica lor, plină de stil şi inconfundabilă, oferindu-le o largă marjă de exprimare artistică. Se ştie, doar, că una dintre piesele lor a devenit, prin voia suporterilor, imnul echipei de fotbal Steaua, important fiind mesajul versurilor, dispuse într-o desfăşurare melodică încântătoare.

Cât am tăifăsuit, „Ţapinarii” au făcut probe de sunet, iar eu i-am fotografiat. Nu am stat la concert, din pricina unor mici probleme de sănătate, dar şi pentru că vreau să-i ascult, pe îndelete, la Bucovina Acoustic Park 2019, în seara primei zile de vineri a lunii iulie, singura pentru care am împuternicire de a-mi face de cap. Adică de a decide. Ne-am înţeles şi asupra condiţiilor, după ce am ascultat două piese, cântate la probe, apoi, la o ţigară, am pus pe suflete câte un deceniu de viaţă şi niscaiva planuri de viitor.

Când ne-am despărţit, ştiam şi eu, şi ei, că doar fizic se vor insinua distanţe între noi; pentru că prietenia înseamnă o uriaşă aură, în care toţi ne regăsim şi dialogăm clipă de clipă, pentru toţi vecii.

*


Salcii şi sosuri pentru rasoluri boiereşti

Hanul lui Manuc – Raffet

Nr. 81. Salce de hrean cu migdale

*

Iei cinci linguri de smântână, jumătate lingură de făină şi le mesteci tare bine la un loc, apoi pui înăuntru un polonic de zeamă de carne, o mână de migdale pisate bine, o bucăţică de zahăr şi hrean ras, iarăşi o mână, şi, mestecându-le, laţi să dea un clocot, şi să torni peste rasol.

*

Nr. 82. Salce de muştar rece pentru rasol

*

Să răscoci patru ouă, trei sardele curăţite bine şi scoase oasele, puţină ceapă, puţin pătrunjel; toate la un loc să se hăcuiască tare mărunt, apoi, luându-le într-un blid, pui muştar, puţin zahăr şi oţet după plăcere, şi, amestecându-le bine, le torni peste rasol.

*

Nr. 83. Sos cu pătlăgele roşii

*

Iei pătlăgelele şi le pui într-o covată sau într-o putină şi le mustueşti cu un băţ, le laşi o zi sau două şi, după aceea, scurgi apa care este deasupra, şi zeama cea groasă s-o pui să fiarbă până ce îngroaşă bine, apoi o dai prin sită şi iar o pui la fiert, până se face vârtoasă; apoi o pui pe tavă şi o dai în cuptor, până se usucă; pe urmă, o tai, o înşiri pe aţă şi o spânzuri.

*

Nr. 84. Sos de harpacică de rasol

*

Să pui într-o tingire puţin unt şi să-l topeşti, apoi să pui trei linguri de făină şi două linguri de harpacică tăiată mărunţel, şi să fiarbă puţin pe jeratic, apoi pui ceapă, puţină smântână şi oţet, puţină sare şi puţină harpacică, şi faci sos, şi-l pui pe rasol, deasupra.

*

Nr. 85. Sos de ciuperci

*

Pui într-o tingire puţin unt şi-l laşi de se topeşte, apoi pune puţin pătrunjel; mai iei puţine ciuperci şi le taie subţire, şi le pui în unt, să fiarbă puţin, apoi pune puţină făină şi-l lasă de se rumeneşte; apoi pune puţină ceapă, puţin vin roşu şi sare; sosul acesta se poate pune şi peste pârjoale, şi peste pui.


Cum mâncau moldovenii în 1806 – prima ediţie

Nr. 76. Cum se fierbe jambonul

*

Îl pui, întâi, de fierbe, o jumătate de ceas, numai cu apă, apoi peste apa aceea pui vin mai puţin decât apa, pui şi chimion, enibahar şi ce alte mirodenii voieşti, apoi, după ce fierbe, îl scoţi din apă şi, după ce se răceşte bine, este gata.

Nr. 77. Jamboane

*

La jamboane, îndată ce le vei scoate, calde încă fiind, să pui 250 dramuri (un dram – 3,18-3,23 grame) silitră pisată, punând câte o mână bună de silitră de fiecare jambon, ţinându-l până a doua zi numai în silitră; şi, a doua zi, le pui sare până se fac albe, şi, punându-le tot câte două, carne la carne, şi întorcându-le în toate zilele, le stropeşti cu salamura care îi lăsată dintrânsele; şi le pui, şapte zile, dacă sunt mici, iar dacă sunt mari, apoi le ţii zece zile; pe urmă le scoţi şi le pui la teasc, patru zile, apoi le pui la fum şi le ţii până la paşti.

Nr. 78. Budincă de griș de pus în supă

*

Iei o litră (250-300 grame – n. n.) de zeamă, pui 50 dramuri griș şi o laşi să fiarbă bine, şi să se răcească, apoi să iei 40 dramuri unt puhav, pui patru ouă întregi şi două gălbenuşuri, puţin pătrunjel şi posmag, şi apoi le amestecă cu grisul la un loc; unge un calup cu unt şi îl pune înăuntru şi-l coace, apoi îl tai bucăţele şi îl pui în supă: această supă este pentru zece persoane.

Nr. 79. Franzelă umplută cu tocătură pentru supă

*

Iei carne de miel şi maiuri de găină şi pătrunjel şi le hăcuieşti mărunţel, la un loc; apoi pui şi topeşti puţin unt, şi pui două linguri de posmag şi tocătură înăuntru, puţină sare şi piper, şi laşi să se rumenească, apoi pui un ou întreg şi două linguri de smântână şi le amesteci bine; pe urmă taie felii de pâine mici, întinde tocătura deasupra şi le prăjeşti în grăsime, apoi le pui în supă, să ia un clocot.

Nr. 80. Trahana pentru ciorbă

*

Laptele acru de vaci să-l ţii şi o săptămână, adică ori amestecându-l până se va înăcri bine; apoi, la zece ocă lapte acru, să pui 30 sau 40 ouă şi făină de grâu curat, să se frământe, în curgere de o săptămână; după aceasta să-l rupi bucăţi şi să-l pui la soare; şi bucăţelele să le tot rupi până când vor fi bune de frecat; după aceasta să le freci în ciur şi, cernându-le, le usuci bine, şi vei avea bună trahana.


Sofia Vicoveanca, de 23 de ani deportată din Bucovina

În 2019, simbolul inegalabil al Bucovinei, Sofia Vicoveanca, va aniversa 60 de ani de slujire trudnică și inconfundabilă a spiritualității românești, dar și 23 de ani de la deportarea ei din Bucovina, din voia și cheremul unor pdsr-iști, prefect și director de ansamblu, bătuți cu nicovala vremelniciei în cap și în suflet. Nu-i bai, neamul ei românesc bucovinean a mai avut parte de astfel de ticăloase lovituri din partea stăpânitorilor de clipite, două dintre mătuși pierzându-se definitiv prin Siberia, fără ca Sofia Vicoveanca să le mai poată afla, nici măcar cu cântecul, pe care l-a dus și în Siberia, într-o cumpănă a iernilor siberiene și într-un miez de vară surprinzătoare.

*

Singură și însingurată în Suceava vieții sale, Sofia Vicoveanca pregătește un album, cu „Lăutarii” din Chișinău, și o carte de poezie și proză, cu care și prin care să scoată la iveală patrimoniul de simțire românească „din culisele sufletului” ei, durat de bunul Dumnezeu pentru înveselirea și iluminarea vremuirilor. Bucovina nu dă semne că ar dori să se implice în anul aniversar al strălucirii melosului ei, și nici Suceava nu o ajută cu nimic, semn că „Bulevardul Sofia Vicoveanca” înseamnă doar o prefăcătorie de-a respectul, prin care Suceava se fălește de-a droanga cu deportarea Sofiei Vicoveanca într-un oraș moldovenesc profund cultural, cum este Botoșaniul.

*

Chemată, cu trăistuța ei cu cântece, prin lumea largă (America, Scandinavia, China, Japonia, Italia, Anglia, Germania, Belgia, Siberia, Siria etc. – duminică, de pildă, se afla la Nicosia, în Cipru), Sofia Vicoveanca este marginalizată premeditat în Bucovina popândăilor culturnici, și nu-i drept, ba, mai mult de atât, înseamnă un adevărat sacrilegiu atitudinea Bucovinei de astăzi.


7 concerte cu cântece bucovinene ale Unirii

Astăzi am sfătuit cu profesorul Petru Oloieru asupra celor 7 concerte, de câte 30 de piese, cu cântece bucovinene ale Unirii, cântece pe care le vom fonoteca fără public, în zilele noastre libere, ulterior urmând să le cântăm acolo unde vom fi şi dacă vom fi chemaţi. Am decis criteriile alegerii celor 210 cântece uitate, din perioada 1849-1914, pe care le-am grupat în 7 ţinuturi lăutăreşti (Cernăuţi, Suceava, Siret, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei), cu omagieri distincte, prin retrezirea cântecelor, a unor lăutari de legendă, precum Nicolae Picu, Grigore Vindereu (repertoriu complet), Alecu Lupaşco din Cernăuţi, Ionică Batalan din Călugăriţa, Vasile a lui Alexandru Bujdei din Vicovu de Sus şi aşa mai departe.

*

Noi, Zicălaşii, nu ne-am constituit pentru a ne înscrie la festivaluri sau pentru a susţine spectacole, deşi, în limita timpului nostru liber, nu refuzăm ofertele, ci pentru a atenţiona asupra bogăţiei moştenirii noastre străvechi, risipită prin cărţile şi prin gazetele străinilor. Avem peste 10.000 de partituri, din care am fonotecat puţin, abia o mie şi ceva de cântece. Ştim că munca noastră e privită cu ostilitate mai ales de „specialişti”: folcloriştii ar trebui să se dezică de tot ce au scris, dacă adevărata muzică naţională este scoasă la iveală, iar guriştii falsificatori de spiritualitate, făloşi închipuiţi reprezentanţi ai „vetrelor folclorice” născocite de şovinii români interbelici, s-ar îneca cu manelele folcloroase pe care le promovează şi care au succes, într-o epocă din ce în ce mai neştiutoare şi mai irositoare de identităţi.

*

Demersul pe care noi, Zicălaşii, l-am început astăzi este unul trudnic, dar trebuie materializat, şi pentru a lăsa urmele trecerii noastre prin vreme, dar mai ales pentru închinări oneste şi demne în faţa respiraţiei străbunilor şi strămoşilor – care nu-s tot una, dar cine s-o mai ştie?


Pagina 120 din 1.144« Prima...102030...118119120121122...130140150...Ultima »