Dragusanul - Blog - Part 1165

Cântecul încireşării: lui Călin Vălean

*

Copilăria fremătă speranţă

acolo, lângă alt cireş amar,

lăsat să ţină stelele-n balanţă

incendiindu-mi sufletul fugar;

nu-mi amintesc ce rădăcini mă lasă

*

Vânat de troscot zării să mă-nchin,

am alt cireş ce-mi iscodeşte-n casă

lipindu-mi frunze veştede-n destin:

e prea târziu şi nu mai sunt cireşe,

am şi uitat de unde încă vin,

nopţile-au prins în stele să mă-nfeşe.


Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara

Splendidul Palat al lui Franz Ritter Des Loges

Splendidul Palat al lui Franz Ritter Des Loges

*

După ce am participat la sărbătoarea vie a Zilei Bucovinei, adică la o lansare de carte (vorba Elenei Greculesi: “Un popor trebuie să-şi merite locul pe care stă prin memorie şi prin cultură”), am ieşit în Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara, beznă colorat împestriţată într-un fel de prostire a contemporanilor cu cioburi de sticlă colorată.

*

Suceava, Noaptea Naţională 2014

Suceava, Noaptea Naţională 2014

*

Frumos! S-au strâns tembeleviziunile locale, de nu aveam pe unde trece, semn că, undeva, pe aproape, veghează întâiul patriot al judeţului, domnul Ioan Cătălin Nechifor. Nu de pomană mă cheamă Ion (Io-Anu înseamnă, în armaică, ştiutorul de cer), nu m-am înşelat asupra semnelor tembelevizante, pentru că imediat l-am zărit, mai în beznă, pe bravul patriot, fumând harnic şi preocupat. Noapte, noapte, dar umbra Sârghe i se zărea alături şi mai întunecată. L-am salutat (pe Nechifor, nu şi umbra), dar am priceput repede că am picat la un moment nepotrivit: pe zidurile palatului construit de Franz Ritter Des Loges se scurgeau, zoioase, nişte lumini, pe care patriotul le fotografia zorit. Am rămas atât de marcat sufleteşte şi de intimidat-emoţionat în faţa acestei statuare manifestări de dragoste de ţară, încât brusc şi instantaneu m-a înşfăcat talentul poeticesc de poalele anteriului şi m-am pus pe declamat cu voce tare:

*

Divină Bucovină,

Nechifor ţi se-nchină,

iar Lungu şi mai şi

cinstindu-ţi sfânta zi!

*

Suceava patriotică

Suceava patriotică

*

Gafasem de şi-a dat seama chiar şi Nechifor, privindu-mă cu reproş. Spusesem “sfânta zi”, când până şi Nechifor vedea că e “sfânta-i noapte”, aşa că am salutat ceremonios şi m-am îndepărtat, scrâşnind: Dracu’ m-a pus să-l salut!

*

Sfânta Noapte Naţională a Bucovinei

Sfânta Noapte Naţională a Bucovinei

*

Noaptea, Suceava nu arată rău. Nici bine, dar nici atât de rău ca pe lumină. Numai că, în viziunea ştabilor judeţeni şi muncipipali, Suceava ţine doar de la crâşma lui lungu şi până hăt, la crâşma lui lungu. În rest, urât, chiar şi noaptea.

*

Prin noaptea Sucevei

Prin noaptea Sucevei

*

În 1870, la Viena, în faţa unor probe asemănătoare de patriotism, Eminescu exclama: “Dar, domnilor, aşa român mi-e ruşine să fiu!”. Şi cât de dureros se răsucesc în mine, mai ales în Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara, spusele Poetului!


Carmen Marcean şi cuvintele din clepsidră

Omul şi cartea

Omul şi cartea

*

Din respect egal faţă de om (Carmen Antoaneta Marcean) şi faţă de carte (“Cuvinte din clepsidră”, Editura PIM 2014), m-am înfăţoşat astăzi, joi, 28 noiembrie, împreună cu poetul de poet Roman Istrati, în Sala “Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Acolo, public demn de cuviincioasă închinare, în frunte cu doamnele Rodica Alexandru, Maria Elena Cuşnir, Ileana Paranici, Gabriela Teişanu, Dana Beale şi aşa mai departe, dar şi cu domnii Ion Paranici, Ioan Ieţcu, Constantin Horbovanu, Emilian Marcu, Gabriel Cărăbuş, Georgel Mihalciuc, Adrian Tabarcea şi aşa mai departe.

*

Parte din publicul care merită închinăciuni

Parte din publicul care merită închinăciuni

*

Reprezentanta Asociaţiei “Universul Prieteniei” din Iaşi, doamna Rodica Rodean ne-a invitat, pe mine şi pe Roman Istrati, în prezidiu, chestie pe care amândoi şi la unison am refuzat-o categorici, nefiind noi vrednici de o astfel de onoare (nişte pârliţi, care îşi poartă flendurile râzând, în loc să îşi tragă singuri palme). Iar manifestarea a început, deschisă de directorul Bibliotecii, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, moderată, apoi, fain şi antrenant, de doamna Rodica Rodean, de la Iaşi, care, cu asociaţia pe care o conduce, face un lucru extraordinar: încearcă să combată enclavizarea culturii.

*

Gabriel Cărăbuş, deschizând manifestarea

Gabriel Cărăbuş, deschizând manifestarea

*

Componenţii prezidiului au vorbit frumos, antrenant, probând şi erudiţie, ba chiar şi patriotism netrucat (în fond, ce altceva este cultura). Scriitorul Emilian Marcu, de la Iaşi, pe care îl admir şi pentru miile şi miile de pagini scrise, dar scrise cu har de netăgăduit, a dat curs unei optici culturale (după manifestare, aveam să-l întreb dacă are familie; are, dar îl acceptă “zidit” în faţa maşinii de scris).

*

Emilian Marcu, ascultând la ce spuneau alţii

Emilian Marcu, ascultând la ce spuneau alţii

*

Domnul doctor Ioan Ieţcu, profitând de prilej, a ţinut un adevărat curs despre poezia lui Ovidius, căreia i-a contrapus (deloc inspirat) poezia poetesei Carmen Antoaneta Marcian, autoare bună, care debordează de spirit, dar hăt-hăt, precum noi mai toţi, de legendarul exilat la malul mării noastre.

*

Ioan Ieţcu, conferenţiind despre opera lui Ovidius

Ioan Ieţcu, conferenţiind despre opera lui Ovidius

*

Despre ce-am spus eu, în afară de faptul că autoarea “Cuvintelor din clepsidră” este un poet adevărat, n-am să vă povestesc, că doar n-am înnebunit într-atât, încât să mă autodenunţ. Eu doar am făcut poze, că tare-mi place să fiu pozar, deşi nu prea pricep ce vrea aparatul de la mine, iar el, prin reciprocă, nu se dumireşte ce vreau eu de la el.

*

Poetesa-actriţă care a citit din cartea lansată

Poetesa-actriţă care a citit din cartea lansată

*

Ion Paranici, Rodica Alexandru, Ileana Paranici şi Elena Maria Cuşnir

Ion Paranici, Rodica Alexandru, Ileana Paranici şi Elena Maria Cuşnir

*

Gabriel Cărăbuş

Gabriel Cărăbuş

*

Adrian Tabarcea

Adrian Tabarcea

*

Roman Istrati

Roman Istrati

*

Roman Istrati… Cred că el şi eu, dar şi eu şi el, ar trebui să ne reprofilăm. Am scoate bani frumoşi, dacă am ţine cuvântări într-un club cu intrarea plătită, vorbind despre patrioţi şi despre culţi. Ar veni lumea să râdă – că doar râsul ne-a mai rămas, în curând urmând să ne rămână numai plânsul – şi bine am mai trăi noi din râsul tuturor, cu excepţia patrioţilor şi culţilor despre care am face vorbire. Roman Istrati a intrat în scenă cu un personaj, care, cică, n-ar prea şti pe ce lume trăieşte.

*

Roman Istrati, la intrarea în scenă

Roman Istrati, la intrarea în scenă

*

Apoi a rugat să i se dea un pupitru, pentru că nu a vorbit niciodată ca un tovarăş sau domn şi că visul lui de-o viaţă ăsta ar fi, să vorbească de la pupitru. I l-am adus eu, împreună cu Gabi Cărăbuş.

*

Roman Istrati, cu o spumoasă filipică, la pupitru

Roman Istrati, cu o spumoasă filipică, la pupitru

*

Ce, Ştefan Iordache! Ce, George Dinică! Să-l fi auzit dumneavoastră pe Roman Istrati, apoi pe Carmen Marcean, cu o fabulă perfect integrată momenului!

*

Carmen Antoaneta Marcean

Carmen Antoaneta Marcean

*

În fabulă, e vorba despre doi beţivi, un bou şi un leu, care beau şi beau, înspăimântând chiar şi luna de pe cer. Şi vine vaca să-şi ia boul acasă, dar boul, amintindu-i de ce i s-a întâmplat conjugalei ieri, o expediază acasă. Şi vine şi leoaica, iar leul se pierde cu firea şi e gata s-o zbughească spre domiciliu, dar boul îşi râde de frica lui, în faţa nevestei. El, leul, care se pretinde regele şi spaima tuturor vietăţilor de pe pământ, să tremure în faţa nevestei! Iar leul se scuză cam aşa: O, dacă aş avea nevastă o vacă, nu mi-ar păsa; dar a mea e… leoaică!

*

Splendidă fabulă! O am, dar o s-o reproduc abia după ce autoarea şi-o va publica singură pe pagina ei de Facebook.

*

Apoi a cântat şi ne-a încântat colega mea, Gabriela Teişanu, prozatoare înnăscută, proaspăt debutată în “Revista Bucovinei”. La ultimul cântec, “Cântă cucu-n Bucovina”, piesă scrisă de bibliotecarul Universităţii din Cernăuţi, Constantin Mandicevschi, în 1903, la rugămintea lui Spiru Haret şi a lui Nicolae Iorga, Gabrielei i s-a alăturat Georgel Mihalciuc, inimos actor al teatrului de odinioară al Sucevei.

*

Gabriela Teişanu, cu o Doină

Gabriela Teişanu, cu o Doină

*

Gabriela Teişanu, cu un cântec acompaniat de orchestră

Gabriela Teişanu, cu un cântec acompaniat de orchestră

*

Cântă cucu-n Bucovina, cu Gabriela Teişanu şi Georgel Mihalciuc

Cântă cucu-n Bucovina, cu Gabriela Teişanu şi Georgel Mihalciuc

*

Dinamică, sclipitoare prin replici, inclusiv prin cele ale autoarei Carmen Antoaneta Marcean (Nelu, mereu în plan secund, filma de-l apucau brâncile), lansarea cărţii “Cuvinte din clepsidră” a fost una dintre cele mai frumoase dintre cele la care am participat. Mulţumim, Carmen, mulţumim, dragi ieşeni!

*

L 5


Sugestia Enkidu

Sugestia Enkidu într-o copertă de carte

Sugestia Enkidu într-o copertă de carte

*

Cei care au citit “The Epic of Gilgamesh” (Assyrian International News Agency, 1998), ştiu că Enkidu nu era, aşa cum s-a crezut, prietenul lui Gilgamesh, ci propria lui tinereţe (statutul de “om care să se poată căţăra în cer”), pe care, în căutarea vieţii veşnice, încearcă să o afle în munte, în “casa din care nici unul care intră nu se mai întoarce, casa de pe drumul fără întoarcere”.

*

Cam asta ar fi, în fond, şi sugestia cărţii “cântecele despovărării”, dar şi a lansării din 7 ianuarie 2015, despre copertele cărei cărţi e vorba în materialul de mai jos.


În căutarea unei coperte pentru cântecele despovărării

Copera propusă de Victor Rusu, PIM şi Viorica

Coperta propusă de Victor Rusu, PIM şi Viorica

*

Multă bătaie de cap îmi dau cele două coperte (1 şi 4) pentru ultima mea carte de poezie, dedicată integral, în acrostih, prietenilor şi numită  “edecarii de umbre”, cartea aceasta fiind, în acelaşi timp, şi prima carte de poezie a lui Andi, “last confession / ultima confesiune”, dar amândouă grupate sub un acelaşi titlu, “cântecele despovărării”, carte care va fi lansată în 7 ianuarie 2015.

*

Andi îmi tot cere să nu-l pun pe el pe coperta 1, în vreme ce prietenii mei, Mihai Pânzaru-PIM şi Victor T. Rusu (care a conceput varianta cadru a respectivei coperte), văd limpede mesajul pe care vreau să-l transmit şi insistă  pe sugestia imaginii lui Andi cântând, deci împovărându-se cu cântecul de care eu urmează să mă despovărez.

*

Aseară, PIM, prezent la “joia tineretului” în doi, din “bârlogosul” (bâr – cuvânt mioritic, logos – rostire) meu personal, a insistat ca, la coperta de mai jos, pe care mi-o recomandă ca afiş, să schimb poza mea cu cea a poetului care am fost cândva.

*

Coperta propusă de PIM ca afiş

Coperta propusă de PIM ca afiş

*

PIM îşi dorea să pun o anumită poză, pe coperta a 4-a, din vremea în care câştigam toate concursurile de poezie din ţară, aşa că am încercat şi varianta lui, oarecum stimulat de argumentul că un scriitor îşi alege fotografia (eu nu mi-am pus poza pe nici una dintre cele vreo optzeci şi ceva de cărţi publicate) care să-l reprezinte.

*

Coperta propusă de PIM

Coperta propusă de PIM

*

Lui Andi, când i-am trimis sugetia lui PIM, i-a plăcut, dar cu aceeaşi obiecţie: el pe coperta 4, eu pe 1 – ceea ce nici nu intră în discuţie.

*

Dimineaţă, la cafea, nevastă-mea, Viorica, martor tăcut şi aparent dezinteresat la disputele de aseară, mi-a sugerat să folosesc fotografia altei vârste, alături de cea a lui Andi (pe fundal, eu) la coperta 1, şi fotografia recentă, făcută de Tiberiu Cosovan, pe coperta 4, pe fotografia aceasta “citindu-se” limpede părerea mea şi despre poezia şi muzica lui Andi, dar şi despre propria-mi poezie, scrisă de lungul deceniilor.

*

Am operat modificarea şi, deocamdată, îmi place. Toată lumea este împotriva unei coperte color, care nu s-ar potrivi cu statutul nostru de edecari conştienţi de umbre. Conştienţi, pentru că noi ştim că înţelepciunea sanscrită susţinea că “Sinele particular şi Sinele universal locuiesc, împreună, în grota inimii, precum umbra şi lumina”, iar “iniţierile în peşteră” (ulterior platoniciene) fac parte din felul nostru de a trăi. Dar voi, cei cărora v-am dedicat poeme, ce copertă preferaţi, dintre toate cele prezentate până acum, şi pe care le reiau, pentru a vi le reaminti?

*

Prima machetă

Prima machetă

*

A doua machetă

A doua machetă