Cântecul naşterii prin cuvinte: Ilenei Paranici

*

Iar mă cuprinde iarba-n călimară

lăsându-mi doar cuvântul să dezbine

elegiac o altă primăvară

adăpostind speranţe în destine,

n-o să mai zvârl cu lacrima în cerbi,

amiezilor n-o să le cat pricină

*

Păşind cu vântul serii peste ierbi

atunci când orologii mă închină,

râzând de vreme, unei călimări

ascunsă-n cer dibaci de steaua mea,

n-o să păşesc lumini în depărtări,

iar tălpile de umbră şi de nea,

călcând pe ierbi, vor vrea să îmi alinte

istovitoare naşteri prin cuvinte.

Cântecul păşirii hotarelor: Mihaelei Tatiana Fodor

*

Mai sunt hotare de păşit, iar cerbii

iar îşi arată coarnele prin nori

hotărnicind în universul ierbii

ademenirea clipei în ninsori,

eu am văzut cum ninge doar cu clipe

lângă mesteceni calmi şi ireali,

apoi s-au fost desprins nişte aripe

*

Tocmai din zeii lumii ancestrali,

atunci hotarul l-am încins drept brâu

trecând pe boltă-n limpede păşire,

iar stelele ca boabele de grâu

au adormit în palma mea subţire

nepăsătoare numărând destine,

acaparate de un somn primar

*

Frânt violent nici nu mai ştiu din cine,

oraşului să-i fie alt hotar,

dar nu contează, vremilor ursit

o să le-arăt cu degetul că iar

rămân hotare dure de păşit.

Cântecul vânării strămoşilor: lui Victor Şutac

*

Vânând pe cer, doar lebăda rămâne,

imensu-i zbor, spre norduri aplecat,

câştigă timp, iar porţile păgâne,

trăgând zăvorul greu, le-a sigilat:

odinioară au venit părinţii

râvnind s-ajungă zei şi au trecut

*

Şi au zvârlit pe cerul larg arginţii

urmând să facă drumul cunoscut:

tocmai atunci eu aruncam săgeata;

arcaşul fiind urmaş nepriceput

curmă în cer strămoşilor lui viaţa.

Cântecul fructului interzis: Elenei-Maria Cuşnir

*

Eram singur cu păcatul

lângă creanga unui măr

eu optând pentru muşcatul

necesar din adevăr,

apoi alţii şi-ncă unii

*

M-au urmat cu muşcături

aţâţând masiv nebunii,

regăsiţi în nişte uri

incredibil de ostile,

acuzându-mă mereu

*

Că-am muşcat adânc din zile,

ucigând pe Dumnezeu,

şi-am zvârlit în ei cu mărul

nimerind câteva cete,

iar din ceruri adevărul

riscul vrea să mi-l repete.