Dragusanul - Blog - Part 1144

Poetul poet Victor T. Rusu

Victor Rusu, profil de artist  creator

Victor Rusu, profil de artist creator

*

Pentru că am obligaţia de a-l determina pe Victor T. Rusu să îndrăznească scrierea unei noi cărţi de poezie, în care să-şi definitiveze profilul liric inconfundabil, salutat ca atare chiar şi de criticul literar Adrian Dinu Rachieru, voi posta, din antologia lui Adrian, paginile care îl desluşesc şi definesc pe Victor:

*

Antologia lui Adrian Dinu Rachieru

Antologia lui Adrian Dinu Rachieru

*

Poetul Victor T. Rusu

Poetul Victor T. Rusu

*

Poezii de Victor T. Rusu

Poezii de Victor T. Rusu

*

Victor T. Rusu, "o lacrimă a pământului"

Victor T. Rusu, “o lacrimă a pământului”

*

Poezia lui Victor T. Rusu, ca argument pentru o carte viitoare

Poezia lui Victor T. Rusu, ca argument pentru o carte viitoare


Rapsodul Gheorghe Lungoci a păşit în amintire

Rapsodul Gheorghe Lungoci, fratele lui Silvestru Lungoci

Rapsodul Gheorghe Lungoci, fratele lui Silvestru Lungoci

*

Violonist care desfăcea în strune respiraţia duioasă a Pământului, la fel de dumnezeieşte meşteşugit cum o făcea, la instrumente de suflat, regretatul lui frate, Silvestru Lungoci, rapsodul Gheorghe Lungoci, tezaur uman viu al Bucovinei, a păşit în amintire.

*

lungoci*

Umorul lui veşnic proaspăt şi inconfundabil, dar mai ales povestea de dragoste neasemuită, pe care a trăit-o cu vioara (cumva asemănător cu Charlie Chaplin), precum şi stilul aproape ancestral de transpunere muzicală a spiritului neamului românesc fac din bădiţa Ghiţă Lungoci un reper artistic autentic pe calea deschisă, cândva, de Niculae Picu şi de Grigore Vindireu, dar continuată desăvârşit de fraţii Silvestru şi Gheorghe Lungoci din Călugăriţa Horodnicului, amândoi plecaţi să desăvârşească armonia universală.

*

Ultimul spectacol...

Ultimul spectacol…

*

Filmele şi înregistrările audio, realizate de Centrul Cultural „Bucovina”, ţin cântecele lui Gheorghe Lungoci în spaţiul trăirilor fără de bătrâneţe şi fără de moarte, înveşnicindu-i şi numele, dar absenţa lui va rămâne arsură în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut.

*

Dumnezeu să-l odihnească, ascultându-i, în suprema veşnicie,

cântecele lui nepieritoare!


Între cărţile antice şi lirica amazoancei de Suceava

Carmen Marcean, poensionată de curând

Carmen Marcean, poensionată de curând

*

Poensionată de curând, adică eliberată din câmpul muncii pentru a se dedica odihnei, Carmen Marcean a găsit calea de a-i da lui Sadoveanu în cap (bietul magistru ruga scriitorimea să pună virgulele oriunde, dar nu între subiect şi predicat, şi între comparaţie şi termenul de comparat!). Şi versifică, versifică, foaie verde pe oblon, ia fă-mi poze, măi ion, că-s poiată de bonton, între pagini de carton!

*

Provocat la un duel epigramistic, i-am răspuns (deşi am atâtea altele de făcut), dar se vede treaba că doamna care a descoprit imboldul liric abia la pensie, mă confundă cu Ion al ei de-acasă, dacă se ţine scai cu textuleţe masochiste de nădragii mei. O mo(n)stră recentă, pe care nu o observasem, îi scoate în evidenţă încăpăţânarea de doamnă acerbă, obişnuită să domine totul:

*

Ion Drag…, a mea poveste
Îți vorbește de Ioan,
Care-a fost și încă este
Prinț pe calul lui Bălan.
De copite, ce să spun?
Purtătoare-s de potcoavă.
Deci, norocul mi-e într-un
Viu simbol din a ta snoavă.

*

Cum n-am priceput nimic din chestia asta rimată (exemplu: Ioan este “Prinţ pe calul lui Bălan” sau “Prinţ pe calul lui, Bălan”?; alt exemplu: epigrama nu-i… snoavă, dar snoava poate fi snoabă!), nu prea ştiu la ce să răspund, aşa că am să apelez la o repliere în gardă:

*

Ştiam proverbul daco-get

şi bine-ar fi să-l prinzi şi tu:

românul s-a născut poet,

însă românca, sigur, nu!

*

Cum poezia e un chin

dispus mereu să te amâne,

norocul tău va fi deplin,

dacă… la cratiţă rămâne!


Din anul 2357 înainte de Hristos, încoace

Secretele de pe Tălpile lui Buddha

Secretele de pe Tălpile lui Buddha

*

Un englez oarecare (oare?), după ce a studiat, la faţa locului şi sub îndrumarea iniţiaţilor, vechile cărţi chineze (cea mai veche, Shu, adună documente istorice chineze din perioada 2357-627 î. Hr.), a izbutit, pe lângă o traducere amplă a tutor scrierilor antice din China (The Sacred Books of China. The Texts of Daoism, Oxford, 1891), şi traducerea tratatelor, hărţilor şi graficelor astronomice, care, în Asia, au ceva vechime, începând de la prima eclipsă conştientizată drept “nod al Timpului care nu poate fi luat în discuţie”, cea din anul 3156 înainte de Hristos. Alte două eclipse, care aveau să fie analizate ştiinţific, s-au petrecut în zilele de 29 august 776 î. Hr. şi în 14 februarie 719 î. Hr. 

*

Primele simboluri asiatice ale eclipsei

Primele simboluri asiatice ale eclipsei

*

Procesiunea echinocţiilor nu a fost cunoscută până în anul 2500 î. Hr., dar, din anul 2300, deja s-au întocmit primele hărţi şi grafice (oarecum) zodiacale, pe care englezul ăla oarecare, pe nume James Legge, le-a tradus în limba lui, şi ea mărturisitoare, ca şi româna noastră daco-romană, care a lăsat mărturii de te doare mintea.

*

Cum se folosc graficul şi cele două hărţi încă nu pot vă spun (nu vreau să vă induc în eroare cu traducerea mea aproximativă, dar, imediat ce-mi traduce fiul meu, Andi, cele două pagini, revin), dar ţin să probez că, în ciuda mentalităţilor despre “omul primitiv”, care era, în fond, “omul metafizic” sau “omul universal”, cum îl numea Vasile Lovinescu, cosmogonia preistorică, vag descifrată de noi prin simboluri, era incredibil de complexă. Dovada:

*

Graficul zodiacal, folosit pentru predicţii încă din anul 2300 î. Hr.

Graficul zodiacal, folosit pentru predicţii încă din anul 2300 î. Hr.

Şablonul care se suprapunea peste grafic

Şablonul care se suprapunea peste grafic

Harta cerului, făcută de chinezi după anul 2300 î. Hr.

Harta cerului, făcută de chinezi după anul 2300 î. Hr.

*

Egiptenii obişnuiau să spună că omenirea pierde din metafizic exact atât cât câştigă în civilizaţie. După cum se văd lucrurile, noi, pământenii, ne-am cam golit de posibilităţile de a comunica cu Dumnezeu, iar asta abia prevesteşte sfârşitul ciclic (“omenirea se primeneşte din 7 în 7000 de ani”, spuneau egiptenii).

 


Amazoanca contraatacă aerian. Total aerian!

Carmen Antoaneta Marcean

Carmen Antoaneta Marcean

*

Amazoanca lirică de Suceava ripostează aerian(ă) 

*

Măi Ioane, nici nu știi…

Ce copite, ce săgeată ?!!

Pegasu’- i pentru copii.

Cu alt gadget e dotată …

 *

Eu iau Pegasul când vreau,

Dar şi mătura e bună,

Mai modernă sau străbună,

Totul e zborul să-mi iau.

*

OBSERVAŢIE BANALĂ I. D.: Probabil că “Pegasu’-i” reprezintă o grafie în limba gadget, pentru că în română se scrie altfel (secret de serviciu!).

*

*

Riposte pământeşti, în limba română:

*

Te-am văzut, zburândă cică,

nu contează în ce fel,

şi de “gadget” mi-era frică:

nu cumva să… cazi în el!

*

Când te văd în liric zbor

şi apoi te-aud, în fine,

ţi-aş şopti aşa, uşor:

Mătura te prinde bine!