Doina Catargiu nu pictează!

Tablou de Doina Catargiu

*

Astăzi, împreună cu PIM, cu Victor Rusu, cu Gabi Teişanu şi, mai ales, Gheorghe Senciuc şi Aurel Alexa, am fost martor al urcării pe simeze a expoziţiei cu care Doina Catargiu are de sărbătorit şi ziua sa de naştere, dar şi Ziua Artelor Plastice Bucovinene. Am mai scris….

*

Doina Catargiu nu pictează, ci retrăieşte, cu armonioase risipe de lumină (şi de sunet, şi de inefabil), elementele dumnezeieşti ale lumii în care trăim. Pictura ei şi cântă, şi vibrează liric până dincolo de liturgic, pictura ei este scapărul de desăvârşire a naturii, pe care numai un ochi hărăzit îl poate culege, pictura ei este o fărâmă de dumnezeire pe care doar palmele neprihănite ne-o pot înfăţişa.

*

Ştiu că, vineri, la ora 14, când vor începe manifestările, în clădirea numită Centrul Tradiţiilor Populare Bucovinene, puhoi de iubitori ai creaţiei-creaţie vor fi acolo, pentru că pictura Doinei fascinează aidoma desăvârşirii, dar îmi fac datoria de a mai posta, încă o dată, afişul.

*

Afişul Zilei Artelor Plastice Bucovinene – Anul 83

Conceptul JAZZ-FOTO, în caricatura lui PIM

Cum “interpretează” PIM conceptul JAZZ-FOTO

*

Noul concept de interpretare grafică a fotografiei, numit de Victor T. Rusu, născocitorul conceptului, JAZZ-FOTO, are, în principalii lui partizani (eu, PIM şi Sorin Avram, dar Sorin trebuie să se abţină, din exclusivitate TVR), şi născocitori de tachinări duioase. Cea care vine din partea mea, în fotografia de mai jos.

*

Victor T. Rusu: Vreau să arăt, prin foto, că-s tare şi la trombon!

Pe Palma şi la “Hanul Voievozilor”

Stăpânii Cerului – foto Gabriel Sandu

*

De câte ori urc pe Palma, retrăiesc, amuzat, reacţia poeţilor din nouă ţări europene şi din Brazilia, care, pentru o vreme, aidoma lui Enlil al Muntelui, în vremurile primordiale, s-au simţit, prin vibraţia sufletelor, stăpânii lumii, poate că şi din pricina ciudatei stări religioase care-i cuprinsese pe toţi. Ba mai şi glumisem atunci, citându-l pe Tolstoi, în condiţiile în care majoritatea dintre poeţii europeni se considerau atei: “Toată lumea crede: unii cred că cred, alţii cred că nu cred!”.

*

Palma ar putea însemna cea mai oportună locaţie pentru reconstituiri de Datină, pe baza fragmentelor de memorie pe care le mai moştenim, de cele mai multe ori doar subconştient. Palma ar putea redeveni un reper al memoriei extraordinar, inclusiv prin zbaterile lui Vladimir Macoviciuc, ultimul român care s-a mai împotrivit ocupaţiei bolşevice, preferând, în cele din urmă, să se lase ucis, ca să nu facă rău ţării, dar să nu se lase umilit (habar nu aveam că, peste câteva zile, prin schimbarea arbitrară a regulamentului, prin ingerinţa birocraţilor, aveam să trăiesc aceleaşi sentimente, renunţând la Bucovina Rock Castle doar pentru a nu mă număra printre cei care umilesc, inconştienţi, un astfel de festival).

*

În drum spre Palma: Corina Scîntei

Conceptul JAZZ-FOTO, propus de Victor T. Rusu

Pe muntele Palma

Ionică Băiţan, Constantin Irimia, Tiberiu Cosovan, Petrică Horvat, Gabriel Sandu, Victor Rusu şi Gabriela Havriliuc

Pe acoperişul lumii

Directorul demisionar (a optat pentru libertate) Victor T. Rusu

Monitorul de Suceava: Tiberiu Cosovan

Profesioniştii: Dan Lungu şi Tiberiu Cosovan

PIM

Conceptul grafic RUSU, la care subscriu

PIM şi Gabriela Havriliuc – foto Gabriel Sandu

Ionică Băiţan, liderul nostru în cea mai frumoasă zi, şi PIM – foto Gabriel Sandu

Tiberiu Cosovan – foto Gabriel Sandu

Oana-Maria Sîrbu-Botezat – foto Gabriel Sandu

*

La “Hanul Voievozilor”, unde aveam să cunosc un personaj fabulos, pe domnul Adrian Popescu, cu care am convorbit îndelung, şi unde aveam să ne întâlnim şi cu managerul instituţiei, domnul Viorel Varvaroi, pregătiseră Ionică Băiţan şi Victor T. Rusu un popas pentru masă (plăteau ce era de plătit, sărbătoriţii perioadei, “cei trei ierarhi” ai Centrului Cultural “Bucovina”, Mihai Pânzaru-PIM – născut în 16 ianuarie, Ion Drăguşanul – născut în 25 ianuarie, şi Victor T. Rusu – născut în 13 februarie).

*

Hanul Voievozilor

Altă minunată locaţie pentru manifestări publice: Hanul Voievozilor

Managerul Viorel Varvaroi – foto Gabriel Sandu

O locaţie pentru lansări de carte: Hanul Voievozilor

Colegele noastre mai tinere – foto Gabriel Sandu

“Conducătorul” nostru, Cornel Boicu – foto Gabriel Sandu

*

Cam asta a fost, dar minunat a fost. Apoi, începând cu a doua zi, ne-am reîntors în cenuşiul zilelor care urmează.

Simbolistica ancestrală a Mănăstirii Moldoviţa

Dubla natură, pământească şi cerească, a lui Iisus Hristos – foto Gbriel Sandu

*

Simbolistica sacră ancestrală, cu rol totemic, dar însuşită, cum era firesc, de creştinism (mai ales în perioada picturilor murale din vremea lui Petru Rareş (lucrate cu pictori bizantini sau măcar de şcoală bizantină), este excelent reprezentată la mănăstirea din Vatra Moldoviţei. În pictura aceasta, a Maicii Domnului cu Pruncul Sfânt în braţe, în orizonul cunoaşterii, prin credinţă, sunt suprapuse, prin simboluri sacre ancestrală, Pământul-Mamă (pătratul) şi Cerul-Tată (rombul).

*

Acelaşi simbol, sub icoana lui Iisus Hristos

*

În dreapta altarului, acelaşi simbol, dar într-o grafie plastică stilizată până la a imagina o stea în opt colţuri (floarea din cele două capete ale oului încondeiat):

*

Tatăl Ceresc sau Cerul-Tată, în dreapta altarului, cu alb pe roşu – culori cucuteniene

Pământul Sfânt, Pământul Mamă

*

Simbolul Cetăţii, al Raiului Pământesc (Paradesha), al Pământului-Mamă, are, la Moldoviţa o dezvoltare interesantă. În mod tradiţional, diagonalele pătratului, care dau crucea oblică (simbol astral al Pământului), sunt lucrate, prin uşoare deviaţii în aparenţă de relief, obligând la sugestia piramidei. Cum piramida, dar şi toate construcţiile religioase, indiferent de cult, simbolizează muntele, trimiterea simbolului de la Moldoviţa este tranşantă spre Muntele Sfânt (Ra), ca simbol al Pământului. Dacă ţinem cont că în libajul monosilabic al preistoriei silaba rostită invers denumea slujitorul (“Oi”, invocaţia lui “Om”, citită “Io”, deci “Ştiutorul de Dumnezeu, de Ceruri”; “Ra”, însemnând Soare, este slujit de “Ar” – am un text străvechi fenician şi o să fac proba, într-un alt material, că ştiu ce spun). În aceste condiţii, ce vă spune muntele Ra-Ar-Ra-u?

*

Detaliu cu Muntele Sfânt ca simbol cosmic al Pământului

*

Simbolurile ancestrale ale elementelor cioplite în piatră, deşi cu contribuţii de imaginativ din partea artiştilor, care modifică, funcţie de arhitectura pe care o înfrumuseţează, expunerea explicită a simbolurilor sunt multe şi interesante la Moldoviţa (comparaţile cu cele de la Muzeul Lemnului din Câmpulungul lui Virgil Macovei – doar nu vreţi să spun al nu ştiu cărui primar din succesiunea de netezi, prezentate într-un material anterior):

*

Cerul-Tată şi Pământul-Mamă

Cerul-Tată şi Pământul-Mamă, cu hotarul triplei sfinţeniii cereşti

“Mitra” (legământul) celor trei ceruri şi al cerului de după

Alternanţe de Protectori Cosmici ai Muntelui

Alternanţe de Protectori Cosmici în Timpul Leului (detaliu)

*

Simbolurile acestea, precedate de o reprezentare zoomorfă (Leul, ca simbol al Generaţiei de Aur, prima de “oameni vorbitori”, cum preciza Hesiod, alternează simbolic, în planurile aceleiaşi sfinţenii, Cerul (floarea în opt petale) şi Pământul (floarea în patru petale, fără cerc, deci fără orizont, încadrată de pătrat).

*

Alternanţa Soare, Venus, Cer, Venus (steaua în şase colţuri), Protectoarea Muntelui Sfânt

*

Toate aceste simboluri, după ce le vom fotografia profesionist, îmi vor înlesni “citirile”, pentru că, aidoma oului încondeiat, simbolistica sacră ancestrală din mănăstirile noastre frazează, narează un anume mit cosmic. Miturile astrale mi le-am tradus din toate cărţile sfinte vechi, aşa că nu cred că o să fie prea greu să le identific (şi să o faceţi şi dumneavoastră), atunci când o să public, în ediţie revăzută şi completată, “Datina, Biblia Românilor”.

*

Biserica mănăstirii Moldoviţa

Centrul Cultural “Bucovina”, în Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa

*

După întâlniri cu colaboratori de astăzi şi de odinioară, echipa Centrului Cultural “Bucovina” a intrat în curtea mănăstirii, apoi şi în splendida biserică a lui Petru Rareş, durată de zidarii (goga, în limba veche) celebrului meşter bistriţean Ion Pietraru (cu casă identică, în Bistriţa, păstrată şi azi, cu ansamblul de chilii al mănăstirii.

*

Călin Brăteanu, Pim şi Gheorghe Senciuc, în dialog cu un vechi colaborator al Centrului

Intrarea în biserică

*

Pentru biserica Mănăstirii Moldoviţa, şi o mie de fotografii ar fi puţin, dar o să încep cu fresca, de pe peretele sudic, “Asediul Constantinopolului”, care are părţi lipsă, justificate cu legendări penibile. Nu ştiu din ce pricină stareţa mănăstirii şi restauratorii nu folosesc, în refacerea părţilor care lipsesc, importanta mărturie a frescei întregi, realizată de acuarelistul german Rudolf Bernt (1844-1914).

*

“Asediul Constantinopolului”, cu goluri în frescă

Fresca integrală, desenată de Rudolf Bernt (1844-1914)

*

În dreapta imaginii de mai sus, mai există o scenă de asediu, excelent păstrată, pe care v-o arăt.

*

“Asediul Constantinopolului”, fresca din dreapta

*

E de prisos, cred, să mai spun că întreaga colecţie de mărturii iconografice document, “Illustrierte Bukowina“, pe care am expus-o, în urmă cu doi ani, nu a trezit decât dezinteres total din partea autorităţilor, deşi, dincolo de frumuseţea desenelor şi a acuarelelor, colecţia aceea se dovedeşte a fi utilă, inclusiv în cazul în care s-ar dori recuperarea integrală a frescei de la Moldoviţa.

*

Ctitoria lui Petru Rareş

Moldoviţa, biserica mănăstirii – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

Moldoviţa de astăzi

Moldoviţa, peretele vestic

Moldoviţa, peretele nordic

Bustul ctitorului, Voievodul Petru Rareş

Casa lui Ion Pietraru de la Bistriţa, durată şi la Moldoviţa

O altă “privire” a Moldoviţei

Constantin Irimia, la ieşirea din biserică

Biserica Mănăstirii Moldoviţa