Ziua 83 a Artelor Plastice Bucovinene

Gabriela Teişanu, deschizând manifestarea

*

Deschisă de Gabriela Teişanu, moderată inspirat de Mihai Pânzaru-PIM şi de Victor T. Rusu, Ziua 83 a Artelor Plastice Bucovinene a fost sărbătorită vineri, 30 ianuarie 2015, după ora 14, în incinta Centrului pentru Sprijinirea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, în cadrul minunat, reprezentat de expoziţia unuia dintre laureaţi, pictorul pictor Doina Catargiu, întregită cu două panouri cu lucrări ale celuilalt laureat, pictorul pictor Dimitrie Savu. Am scris “întregită”, pentru că lucrările celor doi pictori pictori intraseră, practic, într-un dialog tainic şi armonios, pe care toată lumea, prezentă la eveniment (şi a fost multă, multă lume), l-a putut auzi şi înţelege.

*

Au vorbit, fără nici o frază inutilă, despre opere şi artişti (splendide discursuri!), în afară de organizatori şi de pictorii sărbătoriţi, domnii Ioan Ieţcu şi Mihai Iacobescu, personalităţi culturale ale Sucevei de primă mână. O cronică foto a manifestării, cu deschidere numai spre “prezidiu”, mărturiseşte următoarele:

*

Laureaţii Zilei 83 a Artelor Plastice Bucovinene

Dimitrie Savu şi Doina Catargiu, încadrându-l pe Amicul Artelor, Nicolai Preutesi

*

Juriul tradiţional al Sociatăţii Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina, format din Mihai Pânzaru-PIM, Tiberiu Cosovan şi Ovidiu Ambrosie Bortă-BOA, a decis ca, în Anul 83 al Artelor Plastice Bucovinene (vorbim, desigur, de artele organizate într-o societate profesională de creaţie), să fie decernate două diplome şi, respectiv, două premii “Opera Omnia” pictorilor pictori Dimitrie Savu şi Doina Catargiu.

*

Mă credeţi că şi aparatul foto din dotare fremăta, în timpul înmânării dimplomelor, atunci când cei doi protagonişti erau copleşiţi de emoţie şi de netrucată fericire? Nu mă credeţi? Atunci o să vă demonstrez, dar nu înainte de a preciza că diplomele au fost înmânate, în locul managerului Centrului Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi (plecat la Chişinău, în cadrul unei delegaţii judeţene), de directorul demisionar al CCPCT Suceava (a ales libertatea creaţiei, în detrimentul funcţiei), Victor T. Rusu, şi că diploma de Amic al Artelor, acordată pentru prima dată, pentru sprijin efectiv, poartă pe ea numele studentei Andreea Preutesi, fiind ridicată de tatăl ei, Nicolai Preutesi.

*

Pictura Doinei Catargiu

Doina Catargiu, la 19 ani

*

Doina Catargiu are, cu siguranţă, un înger păzitor, care freamătă luminile cu aripile lui delicate. Ştie totul despre meşteşugul picturii şi valorifică, din plin, toate cunoştinţele.

*

Tablourile Doinei Catargiu nu sunt picturi, ci viaţă fremătătoare, viaţa care triumfă prin cea mai neaşteptată dumnezeire. Tablourile ei cântă, tablourile ei poartă veşmântul de gală al poeziei înnăscute, tablourile ei desluşesc frumuseţea tulburătoare şi, tocmai de aceea, divină, a vieţii pământeşti.

*

În expoziţia vernisată în ziua naşterii ei (30 ianuarie), Doina Catargiu, celebră prin neînchipuit de frumoasele flori, din naturile aparent statice şi mai vii decât tot ceea ce este viu, celebră prin peisajele bucovinene, în care nimeni nu o poate egala, a probat că este şi un portretist înnăscut, dar şi un peisagist universal, şi în portrete, şi în peisaj punând atâta viaţă biruitoare, încât, doar privindu-i lucrările, începi să redescoperi şi în tine viul viu şi demn de toată admiraţia.

*

Doina Catargiu, împreună cu Dimitrie Savu, cu Radu Bercea, cu David Croitor, cu Carmel Georgescu, dar şi cu minunatul Adrian Bocancea, fără să se fi sfătuit vreodată, pune în practică un concept nou, care să stăvilească decăderea artei în urât şi impersonal. Dacă Traian Chelariu, într-o perioadă de regăsire şi de afirmare a culturii bucovinene, decreta: “Înapoi, la Eminescu!”, Doina şi cei enumeraţi mai sus par să decreteze: “Înapoi, la academism!”. Dar cât de inspirat, pe fundalul elaborat al unei expresionism viguros şi plin de viaţă, comite Doina Catargiu aflarea de sine printr-un obligatoriu recurs la frumos, la adevărat, la desăvârşit!

*

Pictura lui Dimitrie Savu

Dimitrie Savu

* 

Dimitrie Savu este pictorul exponenţial al tradiţiei artelor plastice bucovinene. Regăseşti în tablourile lui neaşteptate înrudiri cu marii acuarelişti germani din secolul al XIX-lea (Jasckhe, Knapp, Charlemont, Zuber, Bernt), dar şi cu ctitorii fenomenului plastic românesc din Bucovina (Bucevschi, Roşca, Maximovici), expunerile lui tematice fiind un încântător şi îndelund elaborat eşantion de contemporaneizare a academismului, prin discrete nuanţe de expresionism.

*

Dimitrie Savu, care, la 83 de ani, a avut, în toamna trecută, prima expoziţie personală în Suceava (ce Dumnezeu au păzit breslele profesionale?) s-a născut pictor şi pictor pictor rămâne, deasupra disputelor gomoase despre “profesionism” în arta plastică, pe care le tot stârnesc trândavii cârpaci ai culorilor, care n-au operă, dar se au pe ei.

*

Dimitrie Savu, pictor cu lucrări în colecţii particulare din Europa, din Asia şi din America, om de o rară nobleţe, pe care numai o statură intelectuală autentică ţi-o poate conferi, ar merita, măcar în Rădăuţi, un muzeu de artă, care să-i adăpostească lucrările, tezaurizându-le, înainte de a risipi în cele patru zări ale oamenilor care au şi bani, dar şi preţuiesc arta. Şi în judeţul nostru sunt mulţi oameni bogaţi (mai ales politicienii!), dar gust pentru frumos nu cred că are vreunul.

*

La Ziua 83 a Artelor Plastice Bucovinene, lui Dimitrie Savu i-am expus doar două panouri cu tablouri din expoziţia vernisată în toamnă, doar atât încât privitorii să înţeleagă cât de justificată, ba chiar obligatorie, era recompensarea acestui mare artist contemporan cu Diploma şi Premiul “Opera Omnia”.

*

Unul dintre cele două panouri din expoziţie

Ziua Artelor Plastice Bucovinene: Publicul!

Primii degustători de dumnezeire

*

Cronica emoţionantei Zile a Artelor Plastice Bucovinene trebuie să o scriu de la sfârşit, spre început, precum mă obligă acest spaţiu virtual, cu regulile lui fixe. Deşi, de câte ori am ocazia să vorbesc despre publicul public din Suceava, trăiesc profund senzaţia unui nou început, a unei ciudate întremări cu prospeţime, cu care mă răsfaţă soarta.

*

Publicul Zilei Artelor Plastice Bucovinene (Societatea Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina s-a înfiinţat în 31 ianuarie 1932, într-o duminică, la Cernăuţi, după slujba bisericească) a fost, în bună măsură, publicul Doinei Catargiu, care, în 30 ianuarie, îşi sărbătorea naşterea cu o expoziţie. Cum 31 cade sâmbăta şi cum soarta are deciziile ei surprinzătoare, între Ziua Artelor şi Ziua Doinei Catargiu s-a produs, pe drept, o contopire identitară.

*

Publicul începe să se adune

În public, Gabi Sandu filmează, iar BOA se întreţine cu umoriştii

În public, istoricul Mihai Iacobescu, poetul Ion Paranici şi Doamna Ileana Paranici

Reîntâlnirea unor prieteni

Publicul, în timpul manifestării

Mihai Iacobescu şi Ion Paranici

Publicul public sucevean

Suceveni care presoară pe suflete prospeţime

Finalul manifestării Ziua Artelor Plastice Bucovinene

*

Unde sunt eu în toată povestea asta? În spatele bietului aparat de fotografiat din dotare? Şi acolo, dar iată că, din pură întâmplare, în vreme ce Victor Rusu îl cerceta, resetându-i reglările şi constatând că i s-a ars bliţul, aparatul s-a declanşat de la sine şi m-a surprins cu îngrijorările de dinaintea fiecărei manifestări pe care o coordonez:

*