Dragusanul - Blog - Part 1124

Enigmele expoziţiei de luni, 30 martie 2015

Afişul unei antropologii a simbolurilor

Afişul unei antropologii a simbolurilor

*

Mulţi vor fi fiind cei care gândesc pieziş la adresa mea pentru îndrăzneala de a descifra în ornamentaţia picturală şi sculpturală a bisericilor voievodale din nordul Moldovei o simbolistică primordială, pusă în legătură directă cu simbolistica anului 5000 înainte de Hristos, la Baia, de către proaspătul doctor în arheologie, Constantin-Emil Ursu. Mă rog, simbolistica poate fi acceptată, ca atare, chiar şi de către bigoţi, pentru că, în fond, Dumnezeu există dintotdeauna, iar metodele Lui de a ni se descifra rămân, pe veşnicie, nebănuite. Dar să se apuce unul ca Drăguşanul să o interpreteze, cu pretenţia că o şi citeşte, e prea din cale-afară! Nu, zău?

*

În acest material, o să las deoparte cărţile vechi ale omenirii, toate anterioare “Bibliei”, dar mărturisind aceleaşi idei şi concepţii, şi am să apelez la nişte documente din veacurile X-XII, care au circulat pe teritoriul României, cu trimitere directă la istoria noastră faptică şi spirituală, documente numite “Rohonczi Codex” (după numele localităţii ungureşti unde au fost găsite) şi traduse de o fostă angajată a Muzeului Bucovinei (în tinereţe), doamna Viorica Enăchiuc. Mi-a trimis cartea, cândva, regretatul filosof al culturii Artur Silvestri, cu care am desbătut puţinele erori uşor de probat (Vlad nu a fost un regele unei Dacii târzii, ci, sub numele de “vlad” – “stăpânitor de moşii, proprietar” în slavă, “majores terrae” în latină – erau denumiţi diferiţi stăpânitori români, inclusiv unul de prin noastre; semnele ciudate, incluse în text drept semne de punctuaţie, când, de fapt, ca simboluri, ele însemnau mai mult decât atât: invocaţii în şi spre astral). În rest, după cum o va dovedi timpul, descifrarea, transcrierea şi traducerea doamnei Viorica Enăchiuc sunt impecabile. Şi mă bazez, când fac afirmaţia, pe… ilustraţiile din codex, care, de fapt, transmit mesaje printr-o desfăşurare de simboluri primordiale, dar care, încet-încet, dublează, în explicit, creştinismul.

*

Cartea doamnei Viorica Enăchiuc

Cartea doamnei Viorica Enăchiuc

*

În partea de jos a imaginii de pe copertă (banda cu triunghiuri cu vârful în sus şi banda cu pătrate cu crucea oblică pe ele), mesajul este mai mult decât explicit: „Când omul se înţelege, înţelege Sinele universal (Om)” (Katha-Upanishad I, p. 27). Desigur că şi traducerea, dar şi simbolistica respectivă are corespondenţe şi în pictura creştină din nordul Moldovei:

*

Pământul Sfânt sau Muntele-Templu, pe toate bisericile ortodoxe

Pământul Sfânt sau Muntele-Templu, pe toate bisericile ortodoxe

*

În aceeaşi planşă de copertă, mai întâlnim simbolul Soarelui – „Soarele este ochiul lumii” (Katha-Upanishad 2, p. 36) – precum şi variante ale gammadioanelor echinocţiale, care vizează doar spaţiul existenţial, dar şi Dumnezeu-Cerul, în partea de sus, deasupra iniţierii în astral (triunghiul cu vârful în sus), drept stea în opt colţuri (în alte reprezentări, în şapte colţuri), aidona ca în dreapta altarului mănăsirii Moldoviţa.

*

Nu voi face, acum şi aici, câte o argumentare a fiecărui simbol în parte, prezent pe scrisorile Patriarhilor de Constantinopol, de prin anii nouă sute şi ceva, până prin 1150, scrisori adresate “vlazilor” (conducătorilor) blahi (vlahi), ilustraţii făcute de călugării-dieci, care cunoşteau bine simbolurile străvechi, la fel de bine ca şi pictorii şi sculptorii bizantini care au durat mănăstirile din nodul Moldovei. Dar, folosindu-mă şi de textele traduse de doamna Viorica Enăchiuc, o să mă ocup pe larg de subiect, în cartea aflată în rescriere, “Datina, Biblia Românilor”. În fond, simbolistica primordială reprezintă o civilizaţie totemică exemplară, care, de la prima carte religioasă a omenirii (oul încondeiat) şi până la bisericile pictate, a conservat acelaşi limbaj, de care ne-am înstrăinat odată cu apariţia misterelor, care îi vizau doar pe cei iniţiaţi.  Nu voi face o argumentare, dar evoluţia/involuţia simbolurilor, pe fondul consolidării unei simbolistici creştine, e musai să v-o înfăţişez:

*

Iniţierile în astral, cu trimiteri spre... ing şi iang (ca la Sf. Dumitru - vedeţi afişul)

Iniţierile în astral, cu trimiteri spre… ing şi iang (ca la Sf. Dumitru – vedeţi afişul)

Crucea dreaptă (Cerul), crucea oblică (Pământul) şi crucea gammadion (zvastică)

Crucea dreaptă (Cerul), crucea oblică (Pământul) şi crucea gammadion (zvastică)

Pământul, Sfântul Soare şi iniţierile în astral (ar a ra, în limbajul totemic)

Pământul, Sfântul Soare şi iniţierile în astral (ar a ra, în limbajul totemic)

Dumnezeu-Cerul (deasupra Regelui) şi Pământul Sfânt

Dumnezeu-Cerul (deasupra Regelui) şi Pământul Sfânt

Iniţierea în astral (sfinţenie)

Iniţierea în astral (sfinţenie)

Martiriul, drept cale spre cer

Martiriul, drept cale spre cer

*

Aici obligatorii câteva explicaţii şi câteva argumente iconografice suplimentare. Crucea dreaptă a fost, dintotdeauna, simbolul Cerului (Dumnezeu-Cerul), iar gammadionul echinocţial explicit de deasupra (jumătate din zvastică, cea orizontală, precum în bisericile noastre) “delimitează” existenţa umană (condiţia umană). În alte ilustraţii, martiriul, inclusiv asceza, drept condiţii ale înveşnicirii în cer sunt şi mai explicit formulate:

*

Martiriul, drept condiţie existenţială a iniţierii în astral

Martiriul, drept condiţie existenţială a iniţierii în astral

Condiţia vieţii veşnice, în Cer: martiriul existenţial

Condiţia vieţii veşnice, în Cer: martiriul existenţial

Sfânta Lună şi Sfântul Soare, în Trinitatea Cerească (cele trei ceruri)

Sfânta Lună şi Sfântul Soare, în Trinitatea Cerească (cele trei ceruri)

Istoria... religiilor

Istoria… religiilor

Muntele templu

Muntele templu

Iniţierea pământeană în Veşnicie

Iniţierea pământeană în Veşnicie

Iniţieri în veşnicia cerească

Iniţieri în veşnicia cerească

Pământul, între păcat şi mântuire

Pământul, între păcat şi mântuire

Triunghiul celtic al celor trei lumi pământeşti cunoscute

Triunghiul celtic al celor trei lumi pământeşti cunoscute

Biruinţa asupra vremelniciei

Biruinţa asupra vremelniciei

Dobândirea sfinţeniei, în al patrulea cer

Dobândirea sfinţeniei, în al patrulea cer

*

Naraţiunile acestea simple, naiv expuse şi redate, constituie, alături de cele pe care nu le-am selectat şi, mai ales, alături de traducerea textelor însoţitoare (în textul de sus, în al doilea cuvânt din ultimul rând puteţi vedea simbolul “Dumnezeu-Soarele” – ceea ce, în creştinism, este, în fond Iisus) consituie un alt şir de argumente, care pot limpezi înţelegerea mesajelor Cărţii Sacre a Omenirii, care este una singură, ca şi Dumnezeu, deşi formulată, după puterile de înţelegere ale neamurilor, în diverse epoci, altfel pilduită, dar cu aceeaşi esenţă.


“Zicălaşii”, repetiţie finală. Luni – premiera!

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

*

Astăzi, 27 martie 2015, am asistat la repetiţia finală a concertului “Walachische Tanze und Lieder“, pe care “Zicălaşii” Sucevei îl vor prezenta, în premieră absolută, după minimum două veacuri de uitare, luni, 30 martie 2015, începând cu ora 13, în incinta Centrului Tradiţiilor Bucovinene din Suceava. Intrarea: LIBERĂ!

*

Atât de captivantă a fost repetiţia, încât, în prima ei parte, la care a participat şi  muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu, contristul bandei, am uitat că am un aparat de fotografiat în buzunar. Abia spre final, când Răzvan, frânt de oboseală, se retrăsese, mi-am amintit de obşteasca mea datorie şi m-am pus pe pozat, aşa că, în sfârşit, vi-i şi pot arăta pe singurii muzicieni ai Sucevei capabil să monteze un astfel de spectacol (în zadar am tot încercat cu alţii, în ultimii şase ani). Aşadar, în banda de lăutari “Zicălaşii” cântă, când ca la 1531, când ca la 1848, călătorind cu dezinvoltură prin vremuri:

*

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Constantin Irimia, zicălaş şi cobzar

Prof. Constantin IRIMIA, zicălaş şi cobzar

Narcis ROTARU, primaş

Narcis ROTARU, primaş

Adrian PULPĂ, secund

Adrian PULPĂ, secund

Ionuţ CHITIC, gordună

Ionuţ CHITIC, gordună

Gabriel HURJUI, năier

Gabriel HURJUI, năier

*

Formula de prezentare a spectacolului, convenită în comun, nu va fi una cronologică, ci de coloratură ciclică, desfăşurată astfel încât să pornim de la rădăcini şi să ne întoarcem la rădăcini. În fond, luni, 30 martie, Bucovina, ca regiune geografică, va împlini 623 de ani, fără a i se fi sărbătorit naşterea, până acum, nici măcar o singură dată.

*

Am mai pozat, astăzi (în fond, un astfel de spectacol e un eveniment şi istoric, nu numai cultural), şi detalii “zonale” din repetiţii, tot întrebându-mă dacă nu ar fi mai bine să susţinem spectacolul aşa cum l-am şi repetat. De ce folosesc pluralul, eu care n-am cântat niciodată la nimic, nici măcar la Securitate? Păi, vă închipuiţi dumneavoastră că arcuşurile din imagini au vibrat pe altceva decât pe sufletul meu?

*

Zicălaşii Petrică Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Petru Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

 


Acuarelele lui Radu Bercea

Tablouri deja vândute

Tablouri deja vândute

*

În galeria de artă de la etaj a minunatei Case de Cultură din Gura Humorului, lucrările lui Radu Bercea, executate în două tehnici, deco-art şi acuarelă, sunt ca o odihnă sub culmea stelelor, desfăşurând şi imaginând universuri desăvârşite. Despre primele, am mai scris, dar acuarelele, din motive întemeiate, încă nu le văzusem. Câte un “R” mă avertizează că multe dintre lucrări au fost deja vândute şi mă bucur şi pentru Radu Bercea, dar şi pentru cei care le-au achiziţionat.

*

Bercea R 2

Bercea R 3

Bercea R 4

Bercea R 5

Bercea R 6

Bercea R 8

Bercea R 7

Bercea R 9

*

Ostenit de o gripă afurisită şi aproape transparent la faţă, Radu Bercea mă însoţeşte la fiecare tablou, de parcă ar ţine să-l salute pe fiecare în parte. Ceva părintesc se desprinde din privirile lui pentru a poposi, mângâietor, pe scăpărătoarele lumini ale simezelor, care-i poartă semnătura.

*

Bercea 14

Bercea 13

Bercea 12

Bercea 11

Bercea 10

Bercea 8

Bercea 9

Bercea 7

Bercea 6

Bercea 5

Bercea 4

Bercea 3

Bercea 2

Bercea 1


Arendaşii hardughiei lui Lungu vs Ziua Bucovinei

Hardughia inutilă a lui Ion Lungu

Hardughia inutilă a lui Ion Lungu

*

Curată spălare de bani murdari şi nicidecum un sediu propice unor activităţi culturale şi, cu atât mai puţin, celor care ţin de meşteşugurile tradiţionale, viitoarea cafenea a familiei Lungu (pentru cafenea tip Oskar Wilde e numai bună!) adăposteşte, astăzi, în dulcele culcuş bugetar, pe câţiva dintre lipitorii de afişe ai PDL-ului, care se mulţumesc şi cu cât au primit în arendă.

*

Indivizii ăştia fac şi mai de nesuportat viitoarea cafenea Oskar Long-Wilde, dar cum ştabii îmi tot cer să fac şi acolo “acţiuni”, m-am tot conformat, deşi scrâşnind din dinţi. Mai nou, când paraziţii culturali din hardughia lui Lungu au prins de veste că vrem să facem acolo cele trei manifestări simultane, dedicate Zilei Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, iar s-au dat în stambă şi s-au făcut şi mai ai dracului:

*

Expoziţia “Moşteniri totemice“, cu simbolistică sacră străveche, prezentă în pictura şi arhitectura bisericilor vechi din Bucovina, nu ne lasă să o panotăm, decât când or vrea muşchii lor cranieni, dar s-o strângem imediat după.

*

Costume de târgoveţi (numai minţişoarele lui Lungu le poate vedea “de boieri”), făcute pe bani publici, inclusiv europeni, nu vor să ne împrumute, pentru “Zicălaşi“, că doar ne au la cheremul arendăşiei lor. Să amân manifestarea, nu se mai poate – nu din pricina ştabilor, ci datorită faptului că Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, probată şi sărbătorită pentru prima dată în istorie abia acum, nu se poate amâna, iar multă lume a fost informată că în hardughia lui “Lungu and arendaşii” vor putea să asculte cântecele româneşti dintre anii 1531-1848.

*

Nu-i bai! O scot eu la capăt. În fond, există un loc viran, între Centrul Cultural “Bucovina” şi hardughia lui Lungu, cu un deluţ în capăt, pe care pot urca “Zicălaşii”, astfel încât sucevenii, ba pe tăpşan, ba pe prundişul pascal al trotuarelor lui Lungu, să-i poată vedea şi asculta.

*

Şi ce dacă va fi frig, iar “Zicălaşii” Sucevei vor cânta în blugi, câtă vreme piesele muzicale sunt autentice şi absolut necunoscute măcar de două sute de ani, încoace!?


Aurel Alexa, ultimul lord al volanului

Aurel Alexa, "conducătorul" Centrului Cultural "Bucovina"

Aurel Alexa, “conducătorul” Centrului Cultural “Bucovina”

*

Personaj savuros, pururi zâmbitor şi pus pe glume, colegul şi prietenul meu Aurel Alexa, şofer al Centrului Cultural “Bucovina”, aşteaptă cu nerăbdare frenetică pensionarea, chestie care se va petrece în vară. M-am obişnuit, de-a lungul anilor, să-l am mereu alături, să-l zăresc, în public, urmărind atent fiecare moment al manifestărilor noastre culturale, chiar dacă la unele dintre ele mai participase, la fel de atent, în aceeaşi zi. Ne-am obişnuit să ne ducă şi să ne aducă în siguranţă, să ne binedispună cu glume, să fie parte dinamică şi implicată în viaţa spirituală pe care noi, împreună, o slujim.

*

Mari sunt meritele lui Aurel Alexa în cultura suceveană, cu mult mai mari decât ale majorităţii autor-lâcilor judeţeni şi de asta mă bate gândul ca, în vară, când “dom’ Aurel” va ieşi la pensie, să organizez, împreună cu PIM, cu Victor Rusu, cu Tibi Cosovan şi cu cine va mai dori să o facă, o manifestarea publică în onoarea lui Aurel Alexa. Pentru că autorităţile, inclusiv cele culturale, sigur nu au s-o facă.