Concert de muzică medievală românească
*
Faceţi click pe afiş, ca să vedeţi despre ce este vorba.
VIDEO: “Zicălaşii”, Concertul de muzică medievală românească
Foto: Victor T. RUSU
*
Filmul concertului de muzică medievală românească “Walachische Tanze und Lieder“, interpretat, în 30 martie, de “Zicălaşii” lui Petrică Oloieru, poate fi vizionat şi audiat în întregime, făcând click pe: Zicalasii – Concertul de muzica medievala romaneasca “Walachische Tanze und Lieder”.
*
Următorul concert, ultimul – înaintea celei de a doua montări cu muzică veche (cu premieră în 29 mai 2015), se va desfăşura luni, 13 aprilie 2015, ora 13, în faţa bustului lui Petru Rareş, din centrul Sucevei.
“Zicălaşii”, cronică… jazz-photo, de Victor T. Rusu
Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu
*
Cu expoziţia “Moşteniri totemice” trecută, ca şi Ziua Atestării Bucovinei, în planul doi, datorită strălucitoarei evoluţii a “Zicălaşilor”, poetul şi artistul fotograf Victor T. Rusu realizează o cronică… jazz-photo a evenimentului demnă de toată admiraţia şi pe care v-o prezint cu entuziasm:
*
Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin
Stăpânii Timpului: Zicălaşii
Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi
Gabriela Teişanu
Începutul manifestării
Zicălaşii şi… hm!, iarăşi eu!
Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!
Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici… burta!
Gata, cu asta scap de mine!
Susţinătorii zicălaşului Irimia
Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu
Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu
Zicălaşii, spre finalul concertului
Florin Şuşinschi
Colegul Gheorghe Senciuc, în public
Publicul tânăr al Centrului Cultural “Bucovina”
Şefii noştri cei de toate zilele
Instantaneu cu ceafa drăguşanului
Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor
Final de spectacol
Ion, drăguşanul zicălaşilor
Gabi Teişanu, Ion – drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu
“Zicălaşii” lui Petrică Oloieru, mai presus de cuvinte
*
Muzica medievală românească a adunat elitele culturale din urbe, în Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, dincolo de timp, într-o veşnicie a spiritului, care există şi pulsează peste somnul raţiunii şi al memoriei noastre. Muzicienii Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Gabriel Hurjui au săvârşit sfânta liturghie a identităţii noastre, în faţa unor spirite vii, dinamice, numite Constantin Hrehor, Doina Catargiu, Constantin Severin, Alexandru Ovidiu Vintilă, Mihai Pânzaru-PIM, Radu Iaţco (sosit din Franţa), Constantin Horbovanu, Tiberiu Cosovan, Magda Axon, Florin Şuşinschi, Victor Rusu, Constantin-Emil Ursu, Gabriel Cărăbuş, Emil Havriliuc, Gabriela Teişanu, Florin “Maghi” Pascal, Carmen şi Nelu Marcean şi aşa mai departe.
*
Am fost acolo, am respirat, deci am existat. Am trăit, prin intermediul “Zicălaşilor”, un vis împlinit, am păşit de-a lungul veacurilor şi am aprins lumini în sufletele din care am luat lumină. Nu am mai multe de spus, pentru că totul a fost mai presus de cuvinte. Mă bucur doar că am fost acolo, în comunitatea spirituală de dincolo de lentila aparatului de fotografiat din dotare:
*
suceava lui lungu, de Ziua Bucovinei
*
Astăzi, 30 martie 2015, aveam de pornit pe Calea Strămoşilor, pentru a mă închina memoriei lor, în ziua când regiunea geografică Bucovina împineşte 623 de ani de la atestarea documentară. Peste doar două săptămâni, va fi cea mai profundă sărbătoare a Creştinătăţii, dar şi Calea Credinţei trece, prin suceava lui lungu, prin batjocura şi insolenţa unui jaf fără de sfârşit.
*
Aici, a fost, cândva, o alee frumoasă, marcată, din loc în loc, cu scări de piatră. Aleea a dispărut, scările au fost spulberate de patima arheologică a harpagonului ion lungu, singurul descoperitor şi înşfăcător de comori din sărăcia acestor vremuri. Nu mă plâng, vă plâng. În fond, asta aţi ales, în schimbul bianualelor găluşte-pomană ale analfabetului prelipcan care stoarce acest târg de peste un deceniu. Rătăcim printre ruine, prin târgul jalnic, abia prădat şi pârjolit de lumească lăcomie. Poate că ne şi merităm soarta, adică drumul îngust şi desfundat care duce doar spre niciunde:
*
