Dragusanul - Blog - Part 1122

“Zicălaşii”, cronică… jazz-photo, de Victor T. Rusu

Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu

Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu

*

Cu expoziţia “Moşteniri totemice” trecută, ca şi Ziua Atestării Bucovinei, în planul doi, datorită strălucitoarei evoluţii a “Zicălaşilor”, poetul şi artistul fotograf Victor T. Rusu realizează o cronică… jazz-photo a evenimentului demnă de toată admiraţia şi pe care v-o prezint cu entuziasm:

*

Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin

Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin

Stăpânii Timpului: Zicălaşii

Stăpânii Timpului: Zicălaşii

Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi

Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi

Gabriela Teişanu

Gabriela Teişanu

Începutul manifestării

Începutul manifestării

Zicălaşii şi... hm!, iarăşi eu!

Zicălaşii şi… hm!, iarăşi eu!

Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!

Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!

Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici... burta!

Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici… burta!

Gata, cu asta scap de mine!

Gata, cu asta scap de mine!

Susţinătorii zicălaşului Irimia

Susţinătorii zicălaşului Irimia

Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu

Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu

Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu

Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu

Zicălaşii, spre finalul concertului

Zicălaşii, spre finalul concertului

Florin Şuşinschi

Florin Şuşinschi

Colegul Gheorghe Senciuc, în public

Colegul Gheorghe Senciuc, în public

Publicul tânăr al Centrului Cultural "Bucovina"

Publicul tânăr al Centrului Cultural “Bucovina”

Şefii noştri cei de toate zilele

Şefii noştri cei de toate zilele

Instantaneu cu ceafa drăguşanului

Instantaneu cu ceafa drăguşanului

Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor

Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor

Final de spectacol

Final de spectacol

Ion, drăguşanul zicălaşilor

Ion, drăguşanul zicălaşilor

Gabi Teişanu, Ion - drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu

Gabi Teişanu, Ion – drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu


“Zicălaşii” lui Petrică Oloieru, mai presus de cuvinte

Public Zicalasii 4

*

Muzica medievală românească a adunat elitele culturale din urbe, în Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, dincolo de timp, într-o veşnicie a spiritului, care există şi pulsează peste somnul raţiunii şi al memoriei noastre. Muzicienii Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Gabriel Hurjui au săvârşit sfânta liturghie a identităţii noastre, în faţa unor spirite vii, dinamice, numite Constantin Hrehor, Doina Catargiu, Constantin Severin, Alexandru Ovidiu Vintilă, Mihai Pânzaru-PIM, Radu Iaţco (sosit din Franţa), Constantin Horbovanu, Tiberiu Cosovan, Magda Axon, Florin Şuşinschi, Victor Rusu, Constantin-Emil Ursu, Gabriel Cărăbuş, Emil Havriliuc, Gabriela Teişanu, Florin “Maghi” Pascal,  Carmen şi Nelu Marcean şi aşa mai departe.

*

Am fost acolo, am respirat, deci am existat. Am trăit, prin intermediul “Zicălaşilor”, un vis împlinit, am păşit de-a lungul veacurilor şi am aprins lumini în sufletele din care am luat lumină. Nu am mai multe de spus, pentru că totul a fost mai presus de cuvinte. Mă bucur doar că am fost acolo, în comunitatea spirituală de dincolo de lentila aparatului de fotografiat din dotare:

*

Zicalasii 1

Public Zicalasii 1

Public Zicalasii 0

Public Zicalasii 2

Zicalasii 2

Public Zicalasii 3

Zicalasii 3

Public Zicalasii 5

Zicalasii 4

Public Zicalasii 6

Zicalasii 5


suceava lui lungu, de Ziua Bucovinei

Batjocura 3

*

Astăzi, 30 martie 2015, aveam de pornit pe Calea Strămoşilor, pentru a mă închina memoriei lor, în ziua când regiunea geografică Bucovina împineşte 623 de ani de la atestarea documentară. Peste doar două săptămâni, va fi cea mai profundă sărbătoare a Creştinătăţii, dar şi Calea Credinţei trece, prin suceava lui lungu, prin batjocura şi insolenţa unui jaf fără de sfârşit.

*

Aici, a fost, cândva, o alee frumoasă, marcată, din loc în loc, cu scări de piatră. Aleea a dispărut, scările au fost spulberate de patima arheologică a harpagonului ion lungu, singurul descoperitor şi înşfăcător de comori din sărăcia acestor vremuri. Nu mă plâng, vă plâng. În fond, asta aţi ales, în schimbul bianualelor găluşte-pomană ale analfabetului prelipcan care stoarce acest târg de peste un deceniu. Rătăcim printre ruine, prin târgul jalnic, abia prădat şi pârjolit de lumească lăcomie. Poate că ne şi merităm soarta, adică drumul îngust şi desfundat care duce doar spre niciunde:

*

Batjocura 2

Batjocura 1


Enigmele expoziţiei de luni, 30 martie 2015

Afişul unei antropologii a simbolurilor

Afişul unei antropologii a simbolurilor

*

Mulţi vor fi fiind cei care gândesc pieziş la adresa mea pentru îndrăzneala de a descifra în ornamentaţia picturală şi sculpturală a bisericilor voievodale din nordul Moldovei o simbolistică primordială, pusă în legătură directă cu simbolistica anului 5000 înainte de Hristos, la Baia, de către proaspătul doctor în arheologie, Constantin-Emil Ursu. Mă rog, simbolistica poate fi acceptată, ca atare, chiar şi de către bigoţi, pentru că, în fond, Dumnezeu există dintotdeauna, iar metodele Lui de a ni se descifra rămân, pe veşnicie, nebănuite. Dar să se apuce unul ca Drăguşanul să o interpreteze, cu pretenţia că o şi citeşte, e prea din cale-afară! Nu, zău?

*

În acest material, o să las deoparte cărţile vechi ale omenirii, toate anterioare “Bibliei”, dar mărturisind aceleaşi idei şi concepţii, şi am să apelez la nişte documente din veacurile X-XII, care au circulat pe teritoriul României, cu trimitere directă la istoria noastră faptică şi spirituală, documente numite “Rohonczi Codex” (după numele localităţii ungureşti unde au fost găsite) şi traduse de o fostă angajată a Muzeului Bucovinei (în tinereţe), doamna Viorica Enăchiuc. Mi-a trimis cartea, cândva, regretatul filosof al culturii Artur Silvestri, cu care am desbătut puţinele erori uşor de probat (Vlad nu a fost un regele unei Dacii târzii, ci, sub numele de “vlad” – “stăpânitor de moşii, proprietar” în slavă, “majores terrae” în latină – erau denumiţi diferiţi stăpânitori români, inclusiv unul de prin noastre; semnele ciudate, incluse în text drept semne de punctuaţie, când, de fapt, ca simboluri, ele însemnau mai mult decât atât: invocaţii în şi spre astral). În rest, după cum o va dovedi timpul, descifrarea, transcrierea şi traducerea doamnei Viorica Enăchiuc sunt impecabile. Şi mă bazez, când fac afirmaţia, pe… ilustraţiile din codex, care, de fapt, transmit mesaje printr-o desfăşurare de simboluri primordiale, dar care, încet-încet, dublează, în explicit, creştinismul.

*

Cartea doamnei Viorica Enăchiuc

Cartea doamnei Viorica Enăchiuc

*

În partea de jos a imaginii de pe copertă (banda cu triunghiuri cu vârful în sus şi banda cu pătrate cu crucea oblică pe ele), mesajul este mai mult decât explicit: „Când omul se înţelege, înţelege Sinele universal (Om)” (Katha-Upanishad I, p. 27). Desigur că şi traducerea, dar şi simbolistica respectivă are corespondenţe şi în pictura creştină din nordul Moldovei:

*

Pământul Sfânt sau Muntele-Templu, pe toate bisericile ortodoxe

Pământul Sfânt sau Muntele-Templu, pe toate bisericile ortodoxe

*

În aceeaşi planşă de copertă, mai întâlnim simbolul Soarelui – „Soarele este ochiul lumii” (Katha-Upanishad 2, p. 36) – precum şi variante ale gammadioanelor echinocţiale, care vizează doar spaţiul existenţial, dar şi Dumnezeu-Cerul, în partea de sus, deasupra iniţierii în astral (triunghiul cu vârful în sus), drept stea în opt colţuri (în alte reprezentări, în şapte colţuri), aidona ca în dreapta altarului mănăsirii Moldoviţa.

*

Nu voi face, acum şi aici, câte o argumentare a fiecărui simbol în parte, prezent pe scrisorile Patriarhilor de Constantinopol, de prin anii nouă sute şi ceva, până prin 1150, scrisori adresate “vlazilor” (conducătorilor) blahi (vlahi), ilustraţii făcute de călugării-dieci, care cunoşteau bine simbolurile străvechi, la fel de bine ca şi pictorii şi sculptorii bizantini care au durat mănăstirile din nodul Moldovei. Dar, folosindu-mă şi de textele traduse de doamna Viorica Enăchiuc, o să mă ocup pe larg de subiect, în cartea aflată în rescriere, “Datina, Biblia Românilor”. În fond, simbolistica primordială reprezintă o civilizaţie totemică exemplară, care, de la prima carte religioasă a omenirii (oul încondeiat) şi până la bisericile pictate, a conservat acelaşi limbaj, de care ne-am înstrăinat odată cu apariţia misterelor, care îi vizau doar pe cei iniţiaţi.  Nu voi face o argumentare, dar evoluţia/involuţia simbolurilor, pe fondul consolidării unei simbolistici creştine, e musai să v-o înfăţişez:

*

Iniţierile în astral, cu trimiteri spre... ing şi iang (ca la Sf. Dumitru - vedeţi afişul)

Iniţierile în astral, cu trimiteri spre… ing şi iang (ca la Sf. Dumitru – vedeţi afişul)

Crucea dreaptă (Cerul), crucea oblică (Pământul) şi crucea gammadion (zvastică)

Crucea dreaptă (Cerul), crucea oblică (Pământul) şi crucea gammadion (zvastică)

Pământul, Sfântul Soare şi iniţierile în astral (ar a ra, în limbajul totemic)

Pământul, Sfântul Soare şi iniţierile în astral (ar a ra, în limbajul totemic)

Dumnezeu-Cerul (deasupra Regelui) şi Pământul Sfânt

Dumnezeu-Cerul (deasupra Regelui) şi Pământul Sfânt

Iniţierea în astral (sfinţenie)

Iniţierea în astral (sfinţenie)

Martiriul, drept cale spre cer

Martiriul, drept cale spre cer

*

Aici obligatorii câteva explicaţii şi câteva argumente iconografice suplimentare. Crucea dreaptă a fost, dintotdeauna, simbolul Cerului (Dumnezeu-Cerul), iar gammadionul echinocţial explicit de deasupra (jumătate din zvastică, cea orizontală, precum în bisericile noastre) “delimitează” existenţa umană (condiţia umană). În alte ilustraţii, martiriul, inclusiv asceza, drept condiţii ale înveşnicirii în cer sunt şi mai explicit formulate:

*

Martiriul, drept condiţie existenţială a iniţierii în astral

Martiriul, drept condiţie existenţială a iniţierii în astral

Condiţia vieţii veşnice, în Cer: martiriul existenţial

Condiţia vieţii veşnice, în Cer: martiriul existenţial

Sfânta Lună şi Sfântul Soare, în Trinitatea Cerească (cele trei ceruri)

Sfânta Lună şi Sfântul Soare, în Trinitatea Cerească (cele trei ceruri)

Istoria... religiilor

Istoria… religiilor

Muntele templu

Muntele templu

Iniţierea pământeană în Veşnicie

Iniţierea pământeană în Veşnicie

Iniţieri în veşnicia cerească

Iniţieri în veşnicia cerească

Pământul, între păcat şi mântuire

Pământul, între păcat şi mântuire

Triunghiul celtic al celor trei lumi pământeşti cunoscute

Triunghiul celtic al celor trei lumi pământeşti cunoscute

Biruinţa asupra vremelniciei

Biruinţa asupra vremelniciei

Dobândirea sfinţeniei, în al patrulea cer

Dobândirea sfinţeniei, în al patrulea cer

*

Naraţiunile acestea simple, naiv expuse şi redate, constituie, alături de cele pe care nu le-am selectat şi, mai ales, alături de traducerea textelor însoţitoare (în textul de sus, în al doilea cuvânt din ultimul rând puteţi vedea simbolul “Dumnezeu-Soarele” – ceea ce, în creştinism, este, în fond Iisus) consituie un alt şir de argumente, care pot limpezi înţelegerea mesajelor Cărţii Sacre a Omenirii, care este una singură, ca şi Dumnezeu, deşi formulată, după puterile de înţelegere ale neamurilor, în diverse epoci, altfel pilduită, dar cu aceeaşi esenţă.


“Zicălaşii”, repetiţie finală. Luni – premiera!

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

*

Astăzi, 27 martie 2015, am asistat la repetiţia finală a concertului “Walachische Tanze und Lieder“, pe care “Zicălaşii” Sucevei îl vor prezenta, în premieră absolută, după minimum două veacuri de uitare, luni, 30 martie 2015, începând cu ora 13, în incinta Centrului Tradiţiilor Bucovinene din Suceava. Intrarea: LIBERĂ!

*

Atât de captivantă a fost repetiţia, încât, în prima ei parte, la care a participat şi  muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu, contristul bandei, am uitat că am un aparat de fotografiat în buzunar. Abia spre final, când Răzvan, frânt de oboseală, se retrăsese, mi-am amintit de obşteasca mea datorie şi m-am pus pe pozat, aşa că, în sfârşit, vi-i şi pot arăta pe singurii muzicieni ai Sucevei capabil să monteze un astfel de spectacol (în zadar am tot încercat cu alţii, în ultimii şase ani). Aşadar, în banda de lăutari “Zicălaşii” cântă, când ca la 1531, când ca la 1848, călătorind cu dezinvoltură prin vremuri:

*

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Constantin Irimia, zicălaş şi cobzar

Prof. Constantin IRIMIA, zicălaş şi cobzar

Narcis ROTARU, primaş

Narcis ROTARU, primaş

Adrian PULPĂ, secund

Adrian PULPĂ, secund

Ionuţ CHITIC, gordună

Ionuţ CHITIC, gordună

Gabriel HURJUI, năier

Gabriel HURJUI, năier

*

Formula de prezentare a spectacolului, convenită în comun, nu va fi una cronologică, ci de coloratură ciclică, desfăşurată astfel încât să pornim de la rădăcini şi să ne întoarcem la rădăcini. În fond, luni, 30 martie, Bucovina, ca regiune geografică, va împlini 623 de ani, fără a i se fi sărbătorit naşterea, până acum, nici măcar o singură dată.

*

Am mai pozat, astăzi (în fond, un astfel de spectacol e un eveniment şi istoric, nu numai cultural), şi detalii “zonale” din repetiţii, tot întrebându-mă dacă nu ar fi mai bine să susţinem spectacolul aşa cum l-am şi repetat. De ce folosesc pluralul, eu care n-am cântat niciodată la nimic, nici măcar la Securitate? Păi, vă închipuiţi dumneavoastră că arcuşurile din imagini au vibrat pe altceva decât pe sufletul meu?

*

Zicălaşii Petrică Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Petru Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru