Lungu pune panseluţe!

*

Pe coşmarul stradal Mărăşeşti, acolo unde, de vreo doi ani, se tot sapă şi astupă alandala, acolo unde trotuarele sunt mai desfundate decât carosabilul şi viceversa, ion lungu pune panseluţe. De fapt, floricele urbane de seră, dar absolut inutil plantate, câtă vreme săpătorii lui frământă întruna noroaiele, care au fost, cândva, trotuare şi carosabil, de te doare mintea.

*

Lungu toacă aiurea banii noştri, şi nu cred că o face din tâmpenie, ci din raţiuni parşive de pungă groasă şi de obraz şi mai şi. Iar sucevenii tac şi-l îndură. Consilierii municipali mestecă firimituri de la chiolhanul lui lungu şi îşi văd de ale lor, iar DNA ignoră tocarea banului public, de parcă s-ar fi născut, la Suceava, cu orbul găinăriilor.

*

Asta e! Vorba, vag parafrazată, a lui Bolintineanul: “Cei ce poartă jugul şi-a trăi mai vor / Merită să-l poarte, spre onoarea lor”!

Moştenirea lăutarilor evrei de la Kolomeea

Lăutari evrei din Kolomeea, la o nuntă galiţiană

*

În evul mediu moldovenesc, satele, populate mai ales cu “vecini”, deci cu iobagi aduşi din din ţările vecine, nu aveau mai mult de zece-cincisprezece case. Viaţa spirituală se desfăşura prin târguri, târg însemnând mai curând iarmaroc, decât aşezare statornică, deşi, în vecinătatea cetăţilor, şi mai ales a Cetăţii Suceava, se încropiseră aşezări, în care locuiau mai ales breslaşii.

*

De muzică, în evul mediu moldovenesc, se ocupau tarafurile de lăutari ţigani de pe la curţile mănăstireşti (ţigani şi turci, pe la Curtea Domnească şi pe la unele curţi boiereşti) şi breslele de muzicanţi târgoveţi, cei din Suceava şi cu evoluţii la Curte, şi în iarmaroc. În nordul Moldovei, răzeşii bogaţi, mulţi şcoliţi în Polonia (documentele colecţionate de Balan sunt, în marea lor majoritate, scrise de răzeşi), apelau, pentru nunţi şi hramuri, la lăutarii evrei din Kolomeea.

*

Datorită acestor lăutari din Kolomeea, tocmiţi şi la petrecerile polonilor, şi ale rusinilor, şi ale moldovenilor, au apărut “kolomeicile”, adică melodii cu rezonanţe străine, care şi purtau numele unor naţionalităţi: Huţulca, Leşeasca, Ţigăneasca, Ovreicuţa, Ungurieneasca, Ardeleneasca, Moldoveneasca, Sârba etc.

*

Ruseştile, de regulă, se numeau kosak-uri, iar partiturile de pe la anul 1700 probează transformarea kosak-urilor în “bătute moldoveneşti” (celelalte provincii româneşti nu au “bătute”), Bătuta Moldovenească, dans celebru cândva, numindu-se, şi astăzi, la românii din regiunea Cernăuţi, Ruseasca.

*

Constatările de mai sus sunt ale muzicienilor muzicieni de la ZICĂLAŞII, cărora le-am pus la dispoziţie şi partituri ale unor kosak-uri din secolul XVII (ca să înveţe circarii balşoişti din zona Siretului şi cântecele străbunilor lor ucraineni), şi care, citind notele, mi-au zis: “Bine, dar astea sunt Bătute Moldoveneşti!”.

*

Celor care se vor grăbi să mă acuze că aş “demola” folclorul românesc, vreau să le precizez că n-au priceput nimic. În răsăritul european, aşa cum susţinea Lucian Blaga, a existat, dintotdeauna, o spiritualitate unică, dar exprimată multilingv. În fond, cântecul şi dansul fiecărui popor din răsăritul european, ca formulă obştească de manifestare, sunt cioburi ale ceremoniilor totemice, pe care încă le numim Datină. Prin urmare, ritmicităţile străvechi nu înseamnă decât “Chemarea Străbunilor”, deci o dublă invocaţie a ursirii (numele celor trei ursitoare au fost, întotdeauna şi indiferent de civilizaţie, Trecut, Prezent şi Viitor). Nimic nu este slav sau românesc, totul este ancestral. Din fericire, noi încă mai păstrăm moştenirile sacre (ucrainenii şi ruşii le-au pierdut, datorită narodnicismului), dar, din nefericire, noi nu ştim să facem din ancestral un produs turistic, ci eşuăm definitiv în “Haidi naşuli şî be / haida-dâra, dârî-da / Şî ascultî gura me / haida-dâra, dârî-da!”. Sfârşit.

Concurs onest, la Centrul Cultural “Bucovina”!

*

Managerul Viorel Varvaroi

Aflat în concediu de odihnă, până luni, managerul Centrului Cultural “Bucovina”, domnul Viorel Varvaroi, m-a sunat, adineauri, ca să mă asigure că, în ciuda aparenţelor, concursul pentru ocuparea funcţiilor de directori la Ansamblul Artistic “Ciprian Porumbescu” şi la Şcoala de Arte “Ion Irimescu” se va desfăşura onest şi cu deplină transparenţă.

*

Se pot înscrie la concurs, cu garanţia nerefuzării dosarelor, toţi cei îndreptăţiţi de studii şi de cariere să o facă, inclusiv Sorin Filip, a cărui sancţiune, pe cale de a expira, se datora unei “abateri” minore, care, în fond, nici nu a însemnat o abatere, ci mai curând un abuz al comisiei de disciplină (oricum, sancţiunea, în sine, nu îi poate bloca dreptul de a candida).

*

În calitate de lider, inclusiv de sindicat, mi se va aproba statutul de observator, aşa cum li se va aproba şi ziariştilor care vor dori acest lucru.

*

Prin urmare, îi sfătuiesc pe toţi profesioniştii culturii, inclusiv pe cei ieşiţi la pensie (George Sârbu, Emil Havriliuc sau Mihai Pânzaru-PIM, de pildă, se pot înscrie la concurs), inclusiv pe cei care nu lucrează la Centrul Cultural “Bucovina”, să-şi depună dosarele şi să candideze. Important este ca viitorii directori să-şi ocupe birourile intrând pe uşa din faţă, în baza unui concurs câştigat pe merit. Ceea ce s-ar întâmpla pentru prima dată în multimilenara istorie culturală profesionistă a Sucevei (sic!), care este pe cale să împlinească, multimilenar, 68 de ani.

“Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!”

Cireşul meu

*

La începutul mandatului lui Gheorghe Flutur de Preşedinte al C. J. Suceava, spre sfârşitul anului 2008, vicepreşedintele Cadariu, înfrânt mereu, în alegerile de pe valea Moldovei, de Viorel Varvaroi şi de pesediştii lui, a cerut directorilor proaspăt înfiinţatului Centru Cultural “Bucovina” ca Viorel Varvaroi să fie dat afară din sistem, iar directorii respectivi au plusat, de la ei, şi cu intenţia de a-i lăsa fără locuri de muncă şi pe Emil Havriliuc, Dănuţ Lungu şi Marcel Horodincă.

*

Era o nedreptate crasă şi am mers la Preşedinte, să protestez. Numai că Gheorghe Flutur, care nu ştia de răfuiala lui Cadariu, deşi nu-l plăcea pe Varvaroi, a refuzat să admită o astfel de nedreptate, iar Viorel Varvaroi a rămas, bine-mersi, în sistemul bugetar. Cu leafă mai mică (diminuată de o fostă colegă UTC, care-i plătea poliţe), dar a rămas.

*

În 2014, interpretul de folclor Sorin Filip, fără să fie membru al vreunui partid, fără să militeze, precum Margareta Clipa la Dumbrăveni (“Votaţi PSD! Victor Ponta, Preşedinte!” – şi era dreptul ei să clameze astfel, din moment ce are dreptul la vot), a acceptat să cânte la un spectacol organizat de PDL şi să dea citire textului de promovare a spectacolului, pe ecranul unei televiziuni. Şi-atunci, Viorel Varvaroi, înşurubat în sistemul culturii de Gavril Mîrza în negoţ barter cu consilierii PNG (sau cum se numea partidul securiştilor, condus de Virgil Măgureanu), l-a executat pe Sorin Filip prin:

*

Decizia stalinistă a lui Varvaroi

*

Citez din textul deciziei bugetarului care zi de zi face politică, Viorel Varvaroi:

*

„Având în vedere abaterea disciplinară săvârşită de domnul Sorin Vasile Filip prin faptul că a apărut la postul de televiziune „Bucovina TV”, într-un spot publicitar în care promova un spectacol organizat de Partidul Democrat Liberal care urma să se desfăşoare în data de 23 mai 2014 pe espanada Casei de Cultură, afirmând în acel spot următoarele: „La „Hora Bucovinei” vă invită Sorin Filip alături de Partidul Democrat Liberal Suceava” (“espanada” din agramatul text citat nu cred că înseamnă o greşeală de culegere).

*

Decizia de sancţionare cu “avertisment scris” a lui Sorin Filip pentru păcatele… zilnice ale vieţii lui Varvaroi (dintotdeauna, doar politruc a fost) este datată 16 iunie 2014.

*

Între timp, cu mentalitate de arendaş pesedist al Culturii, Viorel Varvaroi, care a impus mediocrităţi în posturile de directori, toate cu contracte de interimat valabile până la sfârşitul anului 2015, organizează brusc, instantaneu şi pe neaşteptate un concurs de ocupare de funcţii. De ce? Ca să nu expire anul de penitenţă (ipocritul Varvaroi ar merita un veac) a lui Filip, caz în care Sorin ar putea concura pentru funcţie, punând în pericol scaunul Tamirei Gonda Cojocaru, protejata lui Varvaroi.

*

O veste proastă pentru Varvaroi: Pentru cele două posturi de directori vor concura mulţi oameni de cultură, unul dintre ei, doctor, pe bune, în Sociologie.

*

O veste proastă pentru oamenii de cultură: La nimic nu vă ajută nici competenţa, nici statutul de creatori şi de artişti, câtă vreme vă lipseşte “cunoştinţa” cu politrucul Varvaroi!