Folclorul românesc, creaţie a lăutarilor ţigani – RESCRIS

Dansuri ţigăneşti din anul 1830

Cum nu aud notele (de asta am şi făcut “Zicălaşii”, ca să pot auzi şi eu cântecele străbunilor), am încurcat partiturile, postând “Romanesca” din secolul XVI în locul suitei de dansuri ţigăneşti “Romanische Tanze”, publicată în anul 1830 şi readusă în auzul zilei, pe 13 aprilie 2015, la Suceava, de către zicălaşii lui Petrică Oloieru, în finalul spectacolului. În rest, afirmaţiile rămân valabile, dansul ţigănesc din vremea muşatinilor urmând să se audă, la Cetate, în 30 mai (dacă nu plouă; dacă plouă, amânăm cu o săptămână). Deci:

Odată cu tentativa de redescoperire a cântecelor vechi româneşti, pe care am numit-o “Zicălaşii”, aveam să pricep (şi vă rog s-o faceţi şi singuri) că folclorul românesc adevărat, cel interpretat de breslele de muzicanţi târgoveţi, a fost brutal abandonat, în favoarea folclorului ţigănesc, decretat, prin anii 1924-1938, drept folclor autentic românesc. Ce-i drept, iobagii nu apelau, odinioară, decât la tarafurile de lăutari ţigani (cel mai des format din “două scripci proaste” – după cum mărturiseau călătorii străini), dar iobagii, mai ales cei din Moldova, nu erau români, fiind aduşi din ţările vecine şi, de aceea, fiind numiţi “vecini – după cum consemna Dimitrie Cantemir.

Cântecele ţigăneşti defineau o parte a culturii rurale, cealaltă parte (răzeşească) fiind reprezentată de cântece breslelor de muzicanţi târgoveţi, toate consemnate separat chiar şi de Alexandru Voievidca, şi de Friedwagner. Până să mi se fi ivit în cale, prin mijlocirea lui Dănuţ Lungu, Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Gabriel Hurjui, nu puteam proba cele spuse mai sus. Acum, însă…

În finalul concertului “Walachische Tanze und Lieder“, prima premieră muzicală a ZICĂLAŞILOR, există, pe lângă cântecele profund româneşti, şi câteva melodii de dansuri ţigăneşti (“Romanische Tanze“, specifice sfârşitului de secol al XVIII-lea şi începutului de secol al XIX-lea, publicate în 1830) pe care zicălaşii le-au interpretat în finalul concertului lor din 13 aprilie, în faţa bustului lui Petru Rareş. Dacă reascultaţi concertul, veţi constata că “Romanesca”, cum e notată suita pe film, pe care am redat-o ca partitură în moţul paginii, conţine fragmente ale folclorului românesc contemporan, probând că folclorul “românesc”, promovat de imbecilitatea erudită (de tip cristescu sau brăteanu), este, de fapt, folclor ţigănesc. Vechi, frumos, dezinvolt, dar creat de lăutarii ţigani şi nu de “badea Costan din Mălini şi de gospodarii din Bucşoaia”, cum tălâmb se înduhneşte de patriotism ieftin brăteanu. Ascultaţi, în finalul concertului, “Romanesca” (cum am etichetat eu “Romanische Tanze), deci dansurile ţigăneşti din jurul anului 1800, făcând click pe fotografia care urmează, şi decideţi dacă am sau nu dreptate.

Erudiţii, atâţi câţi mai există, pot verifica fidelitatea lecturării partiturii, în orchestrarea realizată de prof. Petru Oloieru, şi în concertul “Walachische Tanze und Lieder“, dar şi în cel care va urma, “Chemarea străbunilor” drept pentru care, pe lângă partitura deja “lecturată”, voi posta şi partitura dansului ţigănesc de după anul 1500 (“romanesca” nu înseamnă cunoscutul stil de interpretare european, cu nume identic, ci chiar un vechi dans ţigănesc înromânizat, adică furat de ignoranţa românească deja tradiţională), cu audiţie la premiera din 30 mai, de la Cetate.

Partitură cu dansuri ţigăneşti de după anul 1500

Nu desconsiderăm folclorul ţigănesc (dovadă că îl avem inclus în repertoriu, iar în următoarea recuperare de memorie muzicală vom include şi alte dansuri ţigăneşti, din secolul XVI, ba chiar şi un cântec al lui Stănică a lui Trifu din Horodniceni – lăutarul care i-a vândut vioara “Amati” lui Iraclie Porumbescu), dar considerăm că e o nerozie, de care numai un directoraş şuşanist ca brăteanu constantin călin se poate face vinovat, să refuzi cunoaştere, să dai cu bombeul în memorie, în patrimoniul sacru al acestor pământuri.

Cântecul lui Stănică Trifu

Şi cântecele breslelor de lăutari târgoveţi români, şi cântecele lăutarilor ţigani, şi cântecele lăutarilor evrei din Kolomeea (kolomeicile – dansurile purtând nume de naţionalităţi, şi kozak-urile – dansurile numite de moldoveni “bătute”) fac parte din patrimoniul sfânt al acestor locuri şi toate merită încredinţate, fără înnoroiri de tip zgâianu, clipa sau recolciuc, viitorimii. În fond, încă nu e prea târziu pentru dărâmarea lozincardismului cu memoria adevărată, cunoscută şi asumată cu responsabilitate.

Oricâţi ni s-ar pune împotrivă, noi, Ion Drăguşanul, Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă, Ionuţ Chitic, Gabriel Hurjui şi Dănuţ Lungu, vom realiza, volum cu volum, “FONOTECA MUZICII VECHI ROMÂNEŞTI“, pe care s-o încredinţăm viitorimii, pentru ca măcar viitorimea să nu mai poată fi păcălită de coşneguţii vreumurilor ei.

Bucovina, pe un itinerariu cultural mondial

Bucovina, în agenda unui mare chitarist: Jan Akkerman

Ne-am obişnuit cu poziţionarea Bucovinei şi a Sucevei în itinerariile de spectacole ale unor mari trupe rock (“VADER”, de pildă, se află, în luna mai, într-un lung turneu prin Brazilia, Argentina şi nu mai ştiu care alte ţări – la Suceava va cânta în 20 august), deci într-un circuit cultural mondial.

Îmi place să văd că şi Bucureştii beneficiază de pe urma festivalului sucevean, unul dintre primii zece chitarişti ai lumii, Jan Akkerman, urmând să cânte, ca şi “Nazarteh”, în vara trecută, şi la Bucureşti.

Şi nu o să mă credeţi, dar, deşi îmi produce atâtea neplăceri şi suferinţe bătălia cu morile de vânt, eu chiar mă bucur când văd că prin “Naţiunea Poeţilor” şi prin “Bucovina Rock Castle” ni se aud respiraţiile până hăt şi până la cer.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL No Comments May 17

Bucovina Rock Castle 2015 – Ediţie jubiliară

În serile de 20, 21 şi 22 august 2015, în şanţul de apărare al Cetăţii Suceava, scena Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, Ediţia a V-a, 2015, dotată cu ecran cu leduri, cu lasere (care să trezească Suceava din amorţire), cu focuri şi cu alte minuni marca Marius şi Lucian Socoliuc, va vibra de cântec adevărat, de cântecul prin care respiră şi Cerul, şi Pământul şi, tocmai de asta, nu prea încape şi în măruntele vanităţi ale ecranelor de televiziune.

Veţi putea vedea şi auzi concerte de vis, care satisfac toate “gusturile rock” (faceţi click pe fotografii, inclusiv pe cea de sus, şi veţi descoperi, în ordinea serilor de spectacole, câteva dintre trupele laureate în acest an şi muzica lor), concerte care, ca şi în anii precedenţi, integrează Suceava într-un circuit muzical internaţional de excepţie.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL No Comments May 16

ZICĂLAŞII, o fonotecă a vechiului cântec românesc

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

Deşi încercăm, prin câteva reprezentaţii, să atenţionăm asupra frumuseţii muzicii româneşti vechi, cea mărturisită între anii 1531-1848, pe care eu am numit-o muzică medievală, pentru că a fost creată, cântată şi răspândită de către breslele de lăutari târgoveţi, scopul întrupării ZICĂLAŞILOR nu este altul decât constituirea unei fonoteci a muzicii româneşti vechi, care nu a existat, nu există şi nu înţeleg de ce, deşi specialiştii în folclor se calcă pe ţurloaie mai aglomerat decât cântăcioşii de nunţi. Şi cum poţi interpreta evoluţia/involuţia muzicii româneşti de folosinţă obştească, dacă nu ai auzit, vreodată, şipotele de sunete care tămăduiau, prin vremuri, aleanurile străbunilor?

Doi violonişti înnăscuţi: Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Prin urmare, albumul audio, pe care îl vom lansa în 30 mai – dacă nu va ploua, odată cu un nou concert, cuprinzând alte 30 de vechi cântece româneşti, înseamnă, de fapt, prima componentă a acelei necesare fonoteci. Iniţial, doream să facem concertul în 29 mai (în ziua naşterii lui Petrică Oloieru), dar concertul trupei lui Vali Boghean (alt basarabean de excepţie) merită şi deplinul nostru respect (manifestat prin participare ca spectatori), aşa că nu de noi, ci de povestea firească a spiritului va depinde, în viitor, şi demersul nostru teuzarizator.

Năierul Gabriel Hurjui

Zicălaş şi cobzar: profesorul Constantin Irimia

Fără îndoială, ZICĂLAŞII nu vor refuza nici o invitaţie de evoluţie în spectacole, dar ţinta pe care eu am premeditat-o şi pe care ne-am asumat-o cu toţii, este ca, în 3-4 ani, să realizăm o fonotecă a vechiului cântec românesc, toate piesele (peste 300) urmând să fie cântate şi înregistrate exact aşa cum le-au păstrat portativele şi cu formula de taraf de curte voievodală mărturisită de călătorii străini, de-a lungul veacurilor.

Profesorul Răzvan Mitoceanu (contra) şi Ionuţ Chitic (gordună)

Un prieten, aflând că vrem să facem, în acest an, 3 premiere, cu câte 30 de piese diferite, m-a întrebat dacă am găsit, pe potecile vremurilor vechi, atât de multe cântece: “Chiar ai 90 de cântece vechi?”.

Încă nu. Abia dacă am adunat vreo 300, dar mai caut!, i-am promis, fără să mai aştept să văd dacă a şi priceput ce i-am zis.

Jurnalism No Comments May 14

ZICĂLAŞII repetă. Duminică, vor cânta la Bucşoaia

Zicălaşii, la repetiţia din 14 mai 2015

Duminică, 17 mai 2015, după ora 11 , ZICĂLAŞII lui Petrică Oloieru vor cânta la “Hora Bucovinei” de la Bucoşoaia, în deschiderea manifestării. Prin urmare, astăzi, 14 mai, au avut loc repetiţii, pe care le-am pozat, spre aducere aminte.

Jurnalism No Comments May 14