Dragusanul - Blog - Part 1111

Bucovina Rock Castle 2015 – Ediţie jubiliară

Vader

*

În serile de 20, 21 şi 22 august 2015, în şanţul de apărare al Cetăţii Suceava, scena Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, Ediţia a V-a, 2015, dotată cu ecran cu leduri, cu lasere (care să trezească Suceava din amorţire), cu focuri şi cu alte minuni marca Marius şi Lucian Socoliuc, va vibra de cântec adevărat, de cântecul prin care respiră şi Cerul, şi Pământul şi, tocmai de asta, nu prea încape şi în măruntele vanităţi ale ecranelor de televiziune.

*

Veţi putea vedea şi auzi concerte de vis, care satisfac toate “gusturile rock” (faceţi click pe fotografii, inclusiv pe cea de sus, şi veţi descoperi, în ordinea serilor de spectacole, câteva dintre trupele laureate în acest an şi muzica lor), concerte care, ca şi în anii precedenţi, integrează Suceava într-un circuit muzical internaţional de excepţie.

*

Dubioza Kolektiv

zdob_si_zdub-6

Alternosfera

Akkerman trupa

*


ZICĂLAŞII, o fonotecă a vechiului cântec românesc

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

*

Deşi încercăm, prin câteva reprezentaţii, să atenţionăm asupra frumuseţii muzicii româneşti vechi, cea mărturisită între anii 1531-1848, pe care eu am numit-o muzică medievală, pentru că a fost creată, cântată şi răspândită de către breslele de lăutari târgoveţi, scopul întrupării ZICĂLAŞILOR nu este altul decât constituirea unei fonoteci a muzicii româneşti vechi, care nu a existat, nu există şi nu înţeleg de ce, deşi specialiştii în folclor se calcă pe ţurloaie mai aglomerat decât cântăcioşii de nunţi. Şi cum poţi interpreta evoluţia/involuţia muzicii româneşti de folosinţă obştească, dacă nu ai auzit, vreodată, şipotele de sunete care tămăduiau, prin vremuri, aleanurile străbunilor?

*

Doi violonişti înnăscuţi: Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Doi violonişti înnăscuţi: Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

*

Prin urmare, albumul audio, pe care îl vom lansa în 30 mai – dacă nu va ploua, odată cu un nou concert, cuprinzând alte 30 de vechi cântece româneşti, înseamnă, de fapt, prima componentă a acelei necesare fonoteci. Iniţial, doream să facem concertul în 29 mai (în ziua naşterii lui Petrică Oloieru), dar concertul trupei lui Vali Boghean (alt basarabean de excepţie) merită şi deplinul nostru respect (manifestat prin participare ca spectatori), aşa că nu de noi, ci de povestea firească a spiritului va depinde, în viitor, şi demersul nostru teuzarizator.

*

Năierul Gabriel Hurjui

Năierul Gabriel Hurjui

Zicălaş şi cobzar: profesorul Constantin Irimia

Zicălaş şi cobzar: profesorul Constantin Irimia

*

Fără îndoială, ZICĂLAŞII nu vor refuza nici o invitaţie de evoluţie în spectacole, dar ţinta pe care eu am premeditat-o şi pe care ne-am asumat-o cu toţii, este ca, în 3-4 ani, să realizăm o fonotecă a vechiului cântec românesctoate piesele (peste 300) urmând să fie cântate şi înregistrate exact aşa cum le-au păstrat portativele şi cu formula de taraf de curte voievodală mărturisită de călătorii străini, de-a lungul veacurilor.

*

Profesorul Răzvan Mitoceanu (contra) şi Ionuţ Chitic (gordună)

Profesorul Răzvan Mitoceanu (contra) şi Ionuţ Chitic (gordună)

*

Un prieten, aflând că vrem să facem, în acest an, 3 premiere, cu câte 30 de piese diferite, m-a întrebat dacă am găsit, pe potecile vremurilor vechi, atât de multe cântece: “Chiar ai 90 de cântece vechi?”.

*

Încă nu. Abia dacă am adunat vreo 300, dar mai caut!, i-am promis, fără să mai aştept să văd dacă a şi priceput ce i-am zis.


ZICĂLAŞII repetă. Duminică, vor cânta la Bucşoaia

Zicălaşii, la repetiţia din 14 mai 2015

Zicălaşii, la repetiţia din 14 mai 2015

*

Duminică, 17 mai 2015, după ora 11 , ZICĂLAŞII lui Petrică Oloieru vor cânta la “Hora Bucovinei” de la Bucoşoaia, în deschiderea manifestării. Prin urmare, astăzi, 14 mai, au avut loc repetiţii, pe care le-am pozat, spre aducere aminte.

*

Zicalasii 2

Zicalasii 3

Zicalasii 4

*


“Bărbuncul”, un dans militar maghiar?

"Verbungos", în "An Introduction to the Study of National Music"

“Verbungos”, în “An Introduction to the Study of National Music”

*

Şi Carl Engel (An Introduction to the Study of National Music, London 1866) reproducea varianta lăutarilor ţigani din Ungaria şi din Transilvania a dansului militar maghiar “Werbunkos” (“Verbungos”) care avea să devină, în scurt timp, un important şi novator dans românesc.

*

În mare, Engel preia informaţiile din publicaţia muzicală europeană la care am făcut referire în materialul anterior (Allgemeine musikalische Zeitung, Leipzig, 1814), deşi el privea folclorul naţiunilor din perspectiva evoluţiilor instrumentale şi de exprimare muzicală.

*

“Bărbuncul” este, în ciuda rădăcinilor sale (maghiare sau austriece – ne vom dumiri, la sfârşit de mai, cu ocazia celei de-a doua premiere cu cântece vechi a ZICĂLAŞILOR profesorului Petru Oloieru), un dans românesc, iar istoricul lui, care avea să determine şi apariţia jocurilor de doi, de patru şi de şase, vi l-am prezentat. Este românesc pentru că românii, aşa cum susţinea Lucian Blaga nu au adoptat nimic, de-a lungul mileniilor, fără adaptare la matricea lor stilistică, la scenariile mitice ancestrale, care, după cum observa Mircea Eliade, spun mai multe despre fiinţa unui popor decât o întreagă înşiruire de întâmplări istorice.

*

Nu mă grăbesc să interpretez, din perspectiva a ceea ce ştiu deja, cântecele medievale ale românilor, preferând să aştept, montare cu montare, “inventarierea” interpretativă a celor vreo 300 de cântece vechi care s-au păstrat, interpretare pe care o vor face ZICĂLAŞII profesorului Petru Oloieru, şi-abia după aceea voi îndrăzni un studiu, mai mult ca să-i scot din răbdări pe stahanoviştii etnologi şi doctorologi ai imbecilei teorii “folclorice”, care doar prin răsăritul european mai face ravagii (vesticii s-au trezit de mult). Continuarea “Bărbuncului”, în paginile lui Engel:

*

Engel Gipsies in Transylvania 2

Engel Gipsies in Transylvania 3

*


Istoria unui dans popular: “Bărbuncul”

Căluşul emigranţilor din Năsăud

Căluşul emigranţilor din Năsăud

*

Odată cu ocuparea Transilvaniei şi, ulterior, a Bucovinei de către habsburgi, în folclorul românesc pătrund dansuri şi cântece noi. În mod îndătinat, românii dansau numai hore solare (în cerc) şi lunare (în şir sinusoidal), jocurile de doi, de patru şi de şase pătrunzând odată cu recrutările de tip austriac (dansurile “în linii” de astăzi sunt contrafaceri sovietice).

*

Recrutările austriece aveau să determine apariţia, în Transilvania, a primului joc românesc de perechi, “Berbuncul”, imaginat şi cântat de lăutarii ţigani, ca tot folclorul românesc (nu şi Datina, care este străveche şi specifică pentru toate neamurile europene).

*

Cea mai veche variantă a “Berbuncului”, pe care lăutarii ţigani o cântau când mai lent şi când mai repede, cu repetiţii ale variaţiunilor solistice ale viorii primaşului, s-a păstrat datorită publicaţiei muzicale, apărută în 1796, “Allgemeine Musikalische Zeitung”, numărul 47 din 23 noiembrie 1814:

*

1814 revista coperta

*

Noul cântec şi dans ardelenesc se numea, în 1814, “Modernisirter Verbunkos” (în traducere “Recrutări moderne”, deşi, ulterior, cuvântul “recrutare” avea să însemne, în română, “deluţ”, cu frazeologismul “a bate berbuncul”):

*

1814 Berbuncul inceput

1814 final Berbunc

*

În “NB” se precizează faptul că melodia se reia de la capăt, când mai lent, când mai repede, funcţie şi de variaţiile solo ale primaşului, iar în nota de final se face referire la cele două portative separate, folosite drept final de cântec şi de joc de către primaşul ţigan.

*

În Bucovina, la 1848, când au început recrutările (“Verbunkos”) voluntare, care se făceau prin târguri şi prin iarmaroace, recrutorii, însoţiţi de muzică militară, de câţiva oşteni chipeşi şi de câteva vivandiere isteţe, ocupau un loc pe deluţul iarmarocului şi, când „se auzea cântând muzica, lumea năvălea ca la o comedie într-acolo. În mijlocul pieţei se afla masa ofiţerului „Bărbuncului”, cu o condică lângă dânsul şi cu o lădiţă plină de bani; mai jos se afla o ladă mare, cu chipie ostăşeşti. Prinprejur juca o roată din cei mai frumoşi şi voinici soldaţi minunate jocuri de prin ţări străine şi lăudau viaţa din tabără; nu lipseau nici vivandiere frumoase, care închinau cu plosca plină de vin la toţi voluntarii recrutaţi şi se sărutau cu dânşii. Lumea se ferea de Bărbunc ca de foc, dar, totuşi, erau unii care cădeau în capcană, căci inimă de piatră să fi avut şi tot nu te-ai fi stăpânit, când vedeai cum cătanele luau la joc şi cele mai frumoase fete din împrejurime, ca să atragă feciori. Iar mulţi dintre aceştia aveau drăguţe şi nu puteau suferi ca ele să joace cu cătanele străine, de aceea se prindeau şi ei în joc, lângă dânsele”[1].

*
“Berbuncul” (“Bărbuncul”) este, deci, o “horă ostăşească” (după distincţia făcută de Frant Joseph Sulzer), iar melodia iniţială valorifică, probabil, ecouri dintr-un cântec militar austriac. Spun “probabil”, pentru că abia pe 29 mai voi afla, cu certitudine, dacă rădăcina cântecului este de sorginte germană sau maghiară, ulterior românizată şi romanizată de către lăutarii ţigani, ca mai tot folclorul muzical românesc (muzica breslelor de muzicanţi târgoveţi nu a devenit folclor, ci s-a pierdut, fie în uitare, fie în piese ale lăutarilor ţigani).
*
În 29 mai, “Berbuncul”, în varianta “Modernisirter Verbunkos”, din 1814, va fi componentă a celui de-al doilea spectacol, cu alte 30 de cântece vechi româneşti, ale trupei ZICĂLAŞII, noua montare numindu-se “Chemarea străbunilor“.
*


[1] GRĂMADĂ, ION, Cartea sângelui, p. 233